6:16 AM Încă un exemplu de manipulare cu date reale prezentate prost. "Este îngrijorător (doar) faptul că investițiile străine din România au scăzut cu 25%".
Nu cred că investitorii direcți folosesc BNR pentru investiții, aici BNR ne face un serviciu (gratuit) de statistică. Ca să aibă cu ce să deschidă un comunicat care să nu pară un dezastru total. Clasic și tipic, aceeași dezinformare cu care ne-au obișnuit de 36 de ani (și înainte, cu raportările false pe vremea lui Ceașcă).
Deși pare absurd, acest tip de manipulări reușesc chiar să schimbe subiectul, chiar atunci când sunt prinși, de la dezastru financiar la dezinformare.Apoi, undeva într-un paragraf ascuns între altele, mai jos, Isărescu confirmă enormitatea a ce este scris pe site-ul BNR și ce am spus eu mai demult însă din păcate mult prea târziu.
Datoria externă a României a ajuns la 230 miliarde de euro, urmând o detaliere pe termen scurt și lung, exprimată însă în mii de milioane, care sunt tot miliarde, pentru puțină confuzie.
Pentru comparație, anul trecut tot anul datoria externă a României a crescut cu 24 miliarde din care mai mult de jumătate pe vremea lui Bolojan. Putem crede că dintr-o dată a crescut cu numai 2 miliarde în 5 luni anul acesta (după ce am început eu să scriu)?Statutul de junk este similar la nivelul unui stat cu cel al unui scor de credit personal foarte prost și se publică de agențiile de rating mai ales în legătură cu dobânzile cu care se mai pot (sau mai degrabă nu se mai pot) face credite noi însă Mitroi a spus, chiar în titlu, de facto nu de jure. De jure nu suntem (încă) în junk.
Dacă am fi în junk, România nu ar mai putea împrumuta nimic ceea ce ar putea fi un început bun.
Dobânzile la care se împrumută România nu mai sunt demult cele ale unor state africane, după cum spunea Mitroi care și el deși a rupt tăcerea, încearcă să devieze puțin subiectul. Cred că cifra de 7% este falsă. Nu știu exact dacă mai avem cu cine să ne comparăm, tot de pe site-ul BNR vedem că anul trecut România a plătit dobânzi și scadențe în valoare 85 miliarde de euro sau 36% din totalul datorie externe. Este alarmant?
Bănuiesc că sumele pentru plăți sunt luate de la buget, mai precis aproximativ jumătate din bugetele ministerelor mari cum ar fi Muncii, Educației, Sănătate, Apărare, Transporturi, etc..
11:05 Nu știu exact când, prin 2018 cred, din curiozitate, plictiseală și/sau frustrare am început "să fac", în fiecare an, bugetele României. Am descoperit că în legile bugetelor, pe fiecare an, există niște anexe, cu cheltuieli alocate pe fiecare minister (sau alte instituții finanțate de la Buget, așa numite ordonatori de credit), unde se poate vedea totalul și cheltuielile de personal (salariile angajaților).
Atunci am văzut niște discrepanțe foarte mari între cheltuielile cu salariile la ministerele cu mulți angajați, de exemplu Educație, cu peste 200 000 de angajați și celelalte cheltuieli, care erau comparabile sau chiar mai mari.
Iată o foaie de calcul din 2020 în care am pus, iarăși, ca în fiecare an, manual sumele din fiecare anexă, am făcut totalul și am generat niște diagrame (în dreapta), unde se pot vedea diferențele. Aceste sume ar fi fost suficiente pentru construirea a mii de km de autostrăzi (la Transporturi), spitale (Sănătate, Dezvoltare) etc., în fiecare an!
Abia anul acesta însă m-am gândit să mă uit pe site-ul BNR, mă gândeam că poate găsesc ceva mai mult acolo, însă am găsit surpriza vieții mele (noastre). O datorie externă enormă, care stă acolo ascunsă despre care am scris mai sus, și o posibilă explicație la unde se duc aceste sume care dispar în fiecare an de la ministere. Se duc la plata dobânzilor și scadențelor aferente acestei datorii, care anul trecut a fost de 85 miliarde de euro.
Cei de vârsta mea sau poate mai tineri își amintesc sacrificiul pe care ni l-a cerut Ceaușescu, pentru a plăti o datorie de 10 miliarde de dolari timp de 7 ani. Însă 230, 250 sau 300 miliarde de euro, după unele estimări? Când vom plăti această datorie? Niciodată.
Însă cel mai grav este faptul că nu am știut. Eu am aflat de toate astea doar din întâmplare. Plata acestor dobânzi este un mecanism aranjat prin care se extrag din România cam jumătate din taxele enorme pe care le plătim adică diferența dintre salariu brut și net (până la aproape 50%), TVA, accize, taxele pe proprietate, impozitele pe profit ale firmelor, etc..





















