Sunday, June 30, 2013

Eminescu şi sanscrita

"cunoscută fiind lozinca vremii ,,Opriți-l pe Eminescu!”"

"1888 Eminescu are dorința de a-și termina unele lucrări pe care își amintește că le-a lăsat în manuscris. Pomenește Henrietei de gramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la Biblioteca Centrala din Iași. Prin scrisoare recomandată îi cere lui Maiorescu să-i trimită biblioteca si manuscrisele rămase la București. Criticul însă nu dă nici un răspuns acestei scrisori."

"1889 La 3 februarie Eminescu este internat la spitalul Mărcuţa din București și apoi este transportat la sanatoriul Caritas. La 13 aprilie se instituie o curatelă pentru asistenta judiciara a bolnavului. În noaptea de 15 iunie, la ora 3, poetul moare în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. Ziarul Românul din 16 iunie anunța la știri: Eminescu nu mai este. Înmormântarea are loc în ziua de 17 iunie. Corpul defunctului este depus în groapă la umbra unui tei din cimitirul Bellu."

 http://www.romanianvoice.com/poezii/biblio/bib_eminescu.php

Gramatica pe care Eminescu a încercat să o traducă este aceasta.

Bopp este şi nume de cometă descoperită în 1995. La mişto?

http://en.wikipedia.org/wiki/Comet_Hale%E2%80%93Bopp

Ca şi limba dacă, nu a fost o limbă scrisă.

"The earliest attested Sanskrit texts are Brahmanical texts of the Rigveda, which date to the mid-to-late second millennium BCE. No written records from such an early period survive, if ever existed. However, scholars are confident that the oral transmission of the texts is reliable: they were ceremonial literature whose correct pronunciation was considered crucial to its religious efficacy."

http://en.wikipedia.org/wiki/Sanskrit

Primele texte au apărut în jur de 1500 Î.Cr.. (mai sus) Prima gramatică, a lui Panini, sec. 4 Î.Cr..

http://en.wikipedia.org/wiki/P%C4%81%E1%B9%87ini 

Scrierea Devanagari, देवनागरी, care este identică şi pentru Hindi (şi alte câteva limbi), datează din A.D. 1200, dar a fost aplicată pentru sanscrită mult mai recent. Există 4 tipuri diferite de transliteraţie în caractere latine.

http://en.wikipedia.org/wiki/Devanagari

Timp de mai multe luni, începând cu Decembrie anul trecut, pornind de la lista de cuvinte româneşti de origine necunoscută şi cea de cuvinte româneşti considerate autohtone din www.dexonline.ro şi de la afirmaţii, uneori adevărate, de pe unele site-uri româneşti naţionaliste, am alcătuit o listă de cuvinte româneşti cu puternice asemănări cu unele cuvinte sanscrite. Dar răsfoind dicţionarele online, am găsit numeroase alte cuvinte declarate oficial de origine latină sau slavă, mult mai aproape de sanscrită. Probabil lista e mult mai lungă.

http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2012/12/romanian-sanskrit-comparison.html 

Legătura dintre cele două limbi sugerată de această listă provine dintr-o vechime foarte îndepărtată (mii de ani). Cuvintele s-au păstrat în fondul lexical de bază al limbii române, uneori, uimitor, cu pronunţare identică. Gramatica limbii române s-a schimbat continuu de-a lungul timpului. Ca şi gramatica tuturor limbilor. În afară de sanscrită, care a rămas în mare parte neschimbată de cel puţin 3500 ani. Este limba cea mai veche cunoscută, şi care a rămas aceeaşi pentru mai multe milenii. În zilele noastre, sunt zeci de mii de vorbitori nativi de sanscrită în India şi sute de mii nenativi (care au învăţat-o în şcoli).

Din discuţie cu unii lingvişti mai neconvenţionali, am înţeles că teoria indo-europenistică nu a fost aplicată încă limbii române, lingvistica românească rămânând practic la nivelul la care era pe vremea lui Eminescu. Deşi, în mod paradoxal, este limba europeană de departe cea mai apropiată de sanscrită. Căci dacă multe din limbile europene "se trag" din latină, mai puţin cele nordice, latina se trage şi ea tot din sanscrită. La fel de paradoxal, noi avem şi o mulţime de cuvinte latine, latina fiind a doua sursă de geneză a limbii române, care poate s-au întors înapoi ca... neologisme (bine, neologisme de 2000 ani LOL). Dar nu ştiu sigur care este prima, sanscrita sau o altă proto-limbă comună pentru dacă şi sanscrită.

Thursday, June 27, 2013

Noi gândim internaţional şi acţionăm local


De pe site-ul www.ringier.com

Fotografia de pe site-ul de mai sus, o capcană psihologică în sine, este adnotată în româneşte dar nu are nimic de a face cu România, şi nu face decât să o umilească şi mai mult. Nu s-au obosit să facă ceva personalizat pentru pagina României, altceva decât traducerea în româneşte a sloganului mondialist. Dar asta ascunde altceva. Întâmplător, mă ocup şi cu fotografia şi ştiu că o fotografie sau chiar un aranjament ca cel de mai sus nu se face greu. Această pagină "românească" a www.ringier.com ne umileşte psihologic, odată deschisă, gândindu-ne că noi nu suntem nici măcar vreo ţintă importantă de-a lor. Şi în acelaşi timp, ne adoarme vigilenţa.

Îmi amintesc că am auzit fraza din titlu (cu global în loc de internaţional) prima dată în 1995. Totdeauna îmi închipuiam că într-o democraţie tot omul gândeşte. Normal, trăiam în dictatură şi frica de a vorbi cu timpul s-a transformat în frica de a gândi. Căci era mai simplu, nu-i aşa să nu mai gândeşti nimic ca să nu fii tentat să vorbeşti nimic ca să nu ai dureri de cap seara la culcare. Şi ca să nu mai vorbeşti nimic şi să nu gândeşti nimic cel mai bine era să nu auzi nimic, să întrerupi pe oricine ar fi început o discuţie sau mai târziu un banc.


"The source that popularized this pictorial maxim is a 17th century carving over a door of the famous Tōshō-gū shrine in Nikkō, Japan." http://en.wikipedia.org/wiki/File:Hear_speak_see_no_evil_Toshogu.jpg

Nici o intenţie, a fost o coincidenţă pură. Pe dictator îl chema Nicolae, această uşă de altar se află în Nikko, Japonia. Nu am mai văzut niciodată această pagină de wikipedia până acum.

(Nu ştiu câteodată când sunt "pe un subiect" şi merg pe "o intuiţie" pentru găsi calea cea mai scurtă la o explicaţie logică a unui fenomen, şi când din întâmplare dau peste ceva foarte important, apare şi o coincidenţă, care poate să fie norocoasă sau nu, să mă ajute sau nu în descoperirea acelei logici. În această situaţie, sincer m-am blocat. Soarta sau karma însăşi se împotriveşte acestei idei. Ar trebui să mă duc să fac un pas doi spre a afla etimologia în japoneză a acestei toponimii).

Cum ne-a modificat, pe noi, ca naţiune, cei 50 de ani în care am practicat această îngustă arie din confucianism, dar întors pe dos, nu pot să descriu într-o frază, două.

Deci de la ce am pornit şi peste ce am dat. Am vrut să spun că venind într-o ţară liberă mă aşteptam ca prima libertate să fie cea de gândire.

(Dar nu am intrat de la început în contact cu lumea din această ţară în care m-am mutat. Foarte restrâns financiar, a trebuie să recurg la un fost fost coleg de birou (timp de 4 ani la IMU Bacău) şi am ajuns să locuiesc la o persoană care încă nu ştiu cine este dar seamănă cu o persoană publică din România de azi, dar această poveste, care nu este despre o coincidenţă, intră prea mult în fantastic şi prea mult afară de subiectul despre care vroiam să scriu. Am mai întâlnit şi alţi români/românce pe care pe unii (una) chiar cred că îi întâlnisem în România cu alte nume fără să ştiu iar pe unii îi ştiu acum din viaţa publică din România. O explicaţie la toate acestea ar fi... Dar dacă continui fraza aceasta, probabil că voi strica tot mesajul acestui post şi nimeni nu va citi până la capăt.)

Spre sfârşit, adică aproape de 89, când lumea mai schimba câte o frază unii cu alţii, despre regim, toate acele fraze erau de o naivitate dezarmantă.

Eu ca parte din acea depresie colectivă, mi-am amintit de bunicul meu care asculta Europa Liberă, când eram copil. LOL i se strica tot timpul radio-ul, trebuia să cumpere lămpi, etc. Seara, se retrăgea în sine, se apleca şi se ghemuia lângă radio-ul acela poate cu o ţigară, într-o poziţie fetală, primordială, care pentru mine era o privelişte greu de suportat.

Deci am legat şi eu un fir de la "borna" de antenă de la radio de calorifer şi am început să ascult. La început mai puţin, după aceea tot mai mult.

Monica Lovinescu. Auzisem în liceu de Eugen. Fiica unui vârf al culturii româneşti. Stelian Tănase, Paul Goma, Mircea Crişan, navetistul transatlantic.

Erau şi ei nişte oameni care spuneau ce puteau sau ce îi puneau ăia să spună.

Veneau cu tot felul de elucubraţii super intelectualizate, luate din gânditorii vremii, termeni ca postmodernism, spre sfârşit o poezie două macabră de Dinescu, etc. Îmi amintesc vocea alto a Monicăi Lovinescu, cu accente ireale, care vorbea parcă din altă planetă, rar şi prea de sus. Oricum, nu la nivelul intelectului meu slab dezvoltat de atunci. Sau poate exact pentru acel nivel, dar gândit parţial ca umilire. Cine a fost în spatele acestor ameţeli şi condiţionări pentru mai târziu, alt subiect. Pe scurt, o ameţeală totală. Practic începutul ameţelii profunde care a fost promovată în media românească începând cu 90 şi în care trăieşte societatea românească acum.

Şi am văzut atunci în 95 după ce am venit în America sau auzit undeva la televizor fraza "Think globally, act locally". http://en.wikipedia.org/wiki/Think_globally,_act_locally Contextul în care am auzit-o venea cu o ostracizare. Fraza ar fi aparţinut sataniştilor, mondialiştilor, globaliştilor. Pentru un neiniţiat, a însemnat o confuzie totală.

Mi-au trebuit mulţi ani până când am învăţat suficient limba, până când am început să ascult oameni vorbind la radio, unde e mult mai uşor să te concentrezi pe idei, nu sunt atâtea distrageri şi scopuri paralele ca la TV, până m-am eliberat de timiditatea de a căuta subiectele cu adevărat interesante de pe net, până când am început să înţeleg câte ceva despre cum gândesc oamenii în lumea liberă. Am auzit despre exact aceleaşi tipuri de probleme cum au orice oameni, în orice ţară, încercând să le rezolve în mod cinstit. Am auzit dialoguri între oameni cinstiţi şi nebuni sau escroci. Am văzut cum unii încearcă să falsifice realitatea sau problemele şi li se dă imediat peste bot.

În general oameni cu adevărat culţi, cu un vocabular şi coerenţă a frazei uimitoare şi în acelaşi timp simplitate şi onestitate în gândire şi foarte uşor de urmărit.

Poate nu exact aceleaşi probleme căci unde este libertate şi tradiţie a libertăţii problemele se pot izola şi simplifica dar şi îngreuna din cauza faptului că eşti singura persoană pe care te bazezi şi eşti responsabil de ceea ce faci.

Într-o frază, făcând comparaţie cu ce văd în media online din România, acolo nu s-a făcut practic nici un pas important spre eliberare sau emanciparea din acei 50 de ani de traumatizare continuă. Iar politicienii răsăriţi după 89 din aceeaşi rădăcină din care se trăgeau aparatnicii dinainte, încearcă şi reuşesc să-şi facă o imagine de modele de gândire şi comportament care să pară vag a unei elite. Iar dacă nu reuşesc, angajează profesionişti, eventual cu atestare străină. Dar nu mai mult decât pot să păcălească pe locali şi să satisfacă pe cei internaţionali (ca aparenţă) pentru a justifica o etichetă de democraţie pusă în grabă acelei ţări pentru a o împinge în cele două structuri mondiale dar după o condiţionare prealabilă, ţintele de care vorbea Isărescu.

Şi înarmaţi cu această imagine, nu fac altceva decât să "gestioneze dezastrul" după cum spunea alt vârf al politicii româneşti, să păstorească, din spate cu ajutorul sondajelor turma aceea de oameni nenorociţi de istorie şi ameţiţi de media, dacă nu cumva, după cum încep să cred din ce în ce mai mult totul face parte dintr-un plan în care comunismul a fost doar o etapă de a reinventa ţara aceea şi toată Europa.

Noi ieşiţi atunci din întunerec, la fel ca şoferul din accidentul nefericit de duminică, dacă ar fi să credem explicaţia oficială despre un accident într-o ţară sub un milion de locuitori la datele căruia au avut acces foarte puţini, am fost orbiţi de lumina libertăţii şi am căzut din prima în capcana pregătită de cei care au fost şi sunt câinii de pază ai acelei ţări. Căci liderii sunt în altă parte. Sunt cei care ca Ringier, gândesc global, după aceea particularizează ideile lor după fiecare locuşor rămas neexplorat pe această planetă şi bineînţeles, acţionează, local, subtil, punctual şi fără ezitare. (Un bun exemplu este ziarul Libertatea, pentru care nu trece nici o zi fără un suflet pus la taraba de la pagina 5.)

Normal că nu vedeam alte şanse de a intra rapid în rândul lumii decât NATO şi Uniunea Europeană. Aşa am auzit la Europa Liberă, am văzut produsele lor care veneau la noi pe sub mână, am văzut video-urile în maratoanele video standard de 5 filme traduse de o voce care părea că nu putea să rostească cuvintele de emoţie şi excitare şi care se terminau cu o "comedie sexy". Toate semnalele, care au fost filtrate, păreau să spună: Ce bine se trăieşte în vest. Europa, America, vest, totuna. Apoi a venit revoluţia, a venit Lambada să ne şteargă amintirea morţilor încă neîngropaţi.

Au fost nişte voci de bun simţ la început, pe ici, pe colo, toate alb-negru, toţi aceia care au încercat să se împotrivească erau nişte defetişti, nu trebuiau ascultaţi, Iliescu era dintre noi, pentru noi, ultimul pe listă, ultima şansă (realistă), ne-a dat locuinţele pe gratis, a câştigat alegerile, a început demontarea industriei care nu era la standarde europene, "privatizările" şi un lung drum pentru a intra în acele două structuri, pentru care a trebuit să distrugem tot ca să rupem, nu-i aşa cu trecutul nestandard.

Chiar mă gândeam zilele astea, cu ce am fost mai nepregătiţi noi în 90 decât după 17 ani în 2007 pentru a intra în Uniunea Europeană?

Nu am fost pregătiți pentru că pe atunci mai erau voci conştiente, româneşti, cei în vârstă, lumea încă mai avea un rest de conştiinţă naţională nestors de 50 ani de dictatură şi mai mult decât atât cei tineri aveau idei şi doreau să exploreze noua deschidere, şi în mod paradoxal, erau unii care gândeau independent.

Proaspeţii "politicieni" din sediul partidelor întorceau capul în orice direcţie şi ascultau tot felul de păreri unele naive, din imaginaţia unora care au trăit într-o cuşcă despre cum ar trebui să fie libertatea. Acele idei naive şi acele imagini au fost mult mai aproape de realitate decât am crezut vreodată şi decât sunt acum, ale generaţiilor crescute sau maturizate în 23 de ani de activitate intensă antiromânească. După 17 de ani de imersiune şi contact cu ideile de aici, mi-e dor de acea naivitate ca fiind partea cea mai aproape din ce cred eu că se gândeşte în lumea liberă. Tot ce ne imaginam atunci despre libertate este ceea ce de fapt este libertatea. Căci libertatea este ceea ce gândim.

Şi cei care au avut planuri cu România, altele decât ideile naive despre libertate ale majorităţii românilor, bine conectaţi în străinătate, au început un lung proces de întoarcere ale acelor idei de libertate născânde împotriva celor care au fost şi au rămas izolaţi de lumea liberă, care între timp a început să nu mai fie atât de liberă ci din ce în ce mai dependentă de noile dictaturi economice, financiare şi corporatiste.

Recunosc că ceea ce am scris aici nu este decât o răbufnire, o reacţie, la o apariţie în media a unui maimuţoi încrâncenat care pretinde că de 23 ani conduce interesele bancare româneşti. Probabil numai o faţă pentru un robinet de bani care aparţin altora sau nici nu există, cum stă bine finanţei mondiale.

Dar este o reacţie controlată şi vreau să o folosesc pentru a da un impuls celor care citesc să se întoarcă înapoi, să reanalizeze tot ce s-a întâmplat, toate intervenţiile critice, din ultimii 23 de ani PRIN PRISMA A CEEA CE AU ÎNVĂȚAT în acei 23 de ani, cine au fost cei ce le-au făcut, împreuna cu transmiterea ideii, care îmi este greu să o impun de unul singur, dar care pentru mine s-a confirmat cu ultimele evenimente, în special ultima vizită a lui Ponta la Berlin, că în România treburile nu sunt OK şi se încearcă în mod continuu, organizat, ştiinţific, deturnarea, depopularea şi anihilarea acelei ţări.

O dovadă clară este ieşirea Elenei Udrea care sub pretextul presupusei viitoare candidaturi a rostit cuvântul realist, care în acest context pentru mine înseamnă o încercare de negociere ce ascunde o ameninţare din partea unei grupări din care face parte şi nu vorbesc aici de PDL, care ar însemna că după ce ne-au lucrat atât timp au ajuns să ne facă oferte şi ele ar fi cele mai realiste pentru noi. Sau cu alte cuvinte, orice aţi face voi, până la urmă veţi ajunge tot la oferta noastră de la început.

(Totuşi e bine că s-a ajuns la o încercare de negociere după ce timp de 23 am fost practic ignoraţi, ca nefiind importanţi, cam la fel cum erau românii majoritari din Transilvania.)

Iar rezultatul referendumului de anul trecut, care este ruşinea noastră, a publicului care nu am observat şi a Europei care este organismul din care România face parte, şi a tupeiştilor fără margini care ni l-au prezentat (sau mai bine zis ne-au lăsat să îl ghicim din tot felul de informaţii lăsate pe ici colo) este o ecuaţie aritmetică fără rezolvare, din care lipsesc 2 milioane de voturi şi care a trecut neobservată aproape un an. Totul pe baza lipsei datelor de la recensământ timp de aproape 2 ani.

19,0 [populaţie stabilă INS] - 19,0 * 0,242 [24.2% sub 18 ani (din SUA, nu avem date din România)] = 14,402 [drept de vot]; 14,402 * 0,462 [prezenţi] * 0,875 [da] = 5.822 # 7,4 [media]

În timpul cât PSD a fost în opoziţie şi mai ales în ultimul timp când ne săturasem de PDL, se pare că acest partid a fost lucrat om cu om şi când au apărut în parlament au lovit cu legea cu prezenţa de 30-25% la referendum, care practic înseamnă negarea ideii de referendum pentru că 25% da nu poate însemna voinţa unui popor, mai ales pentru modificarea constituţiei.

Toate aceste dări pe faţă arată venirea în România a unui moment când cei care au investit atâţia ani de muncă şi bani pentru a subjuga acea ţară au ajuns la momentul când nu se mai ascund şi vor să înceapă să îşi recupereze investiţiile.

Într-un fel, ironic, ei sunt cei care au obosit şi vor să îşi culeagă roadele muncii, să tragă o linie şi să îşi ia partea.

La semnalul lui Isărescu, Dragnea a scos capul din nou să împingă la regionalizare.

Sunt mulţi în România, care poate din patriotism, poate din nesiguranţă, au scăldat-o în două direcţii, aşteptând în orice moment întoarcerea balanţei într-o direcție sau în alta.

Eu personal nu am răspunsuri, dar invit, încă o dată, la rememorare şi reanalizarea a tot ce s-a întâmplat în detalii pe care le ştie fiecare persoană în parte şi mai ales cum au acţionat toţi care ne conduc, după ce ştim acum dar cu spiritul de la revoluţie. Care a fost de atâtea ori negată. Revoluţie a existat căci voi aţi sperat şi aţi gândit aşa.

Gândiţi pentru voi, acţionaţi pentru România.

Wednesday, June 26, 2013

Jedi Mind Tricks

 "Lower your shields and surrender your ships. We will add your biological and technological distinctiveness to our own. Your culture will adapt to service us."

"Vulcans are capable of experiencing extremely powerful emotions (including becoming enraged enough to kill their closest friend); for this reason, they have developed techniques to suppress them. T'Pol once stated that paranoia and homicidal rage were common on Vulcan prior to the adoption of Surak's code of emotional control. In the original series episode "The Savage Curtain", Spock meets Surak and displays emotion, for which Surak reprimands him, and he asks forgiveness."

http://youtu.be/DIzAaY2Jm-s?t=3m14s

Căutând explicaţii la ce se întâmplă în România am răsfoit multe zilele acestea printre care şi blogul lui Roncea.

Multe personaje şi mai ale rase din Star Trek reprezintă ceva. Pentru mine Vulcanii reprezintă masonii, fraţii noştri mai mari, care au avut ceva probleme emoţionale şi au învăţat să şi le suprime. Nu ştiu până unde merge analogia şi unde începe sugestia în această analogie, în orice caz.

Să te referi la faptele masonilor după cum zice Roncea "zvâcnirile masonice" pentru mine cam strică tot farmecul de a citi pagina mai departe. Şi totuşi le-am citit în mare grabă şi sunt din cele mai documentate de până acum. Mai ales partea de bârfă pe care nu am de unde să o aud.

Fiecare om care a încercat să lucreze sau să repare ceva în viaţa lui la un moment dat ori a învățat pe pielea lui ori a învăţat de la alţii şmecherii care l-au ajutat să lucreze mai bine, mai repede, din prima, să consume cât mai puţine materiale, etc. Din asta ne dăm seama ce preţioasă poate fi o iniţiere în ceva. O preştiinţă despre cum să faci ceva pentru care alţii au consumat timp şi materiale.

Cu timpul masoneria, plecând de la asociaţii de meseriaşi (mason - zidar în engleză), care probabil pe lângă interese sociale îşi împărtăşeau tot felul de trucuri şi şmecherii, care cu timpul s-a ritualizat, breslele de meseriaşi, masonii operativi au atras, aşa cum spunea blogul lui Roncea, masoni speculativi, care nu practicau nici o meserie clasică sau a breslei respective dar participau doar la partea socială a masoneriei.

Expresia mason liber vine de la libertatea meseriaşilor ajunşi la un anumit nivel de cunoştinţe de a circula liber în lumea medievală. Nici o altă categorie socială nu avea acea libertate.

Dar masoneria mai are şi alte rădăcini. Misterele antice, unde oamenii erau testaţi pentru aptitudinile lor, mai ales cele fizice. Astăzi aceste teste au devenit mai puţin fizice şi mai mult spirituale.

Pentru obţinerea de recunoaştere socială şi avantaje pentru breasla respectivă, probabil că mulţi din noii veniţi mai ales cei speculativi au început să înveţe pe fraţi ce ştiau şi ei din meseria socială şi politică a unei clase în plină ascendenţă. Şi cu timpul pornind de la acea simbioză s-a ajuns la ce este azi, o frăţie pentru a împărtăşi exclusiv trucuri sociale în care pot să intre şi mai buni şi mai răi fiecare după cum contribuie la început cu bani şi cunoştinţe. (am auzit că aşa ar fi în România, iar în America trebuie să fii sponsorizat de un frate sau mai mult, nu ştiu sigur).

Aceste cunoştinţe cu timpul probabil s-au sistematizat şi au ajuns să fie învăţate treptat, odată cu parcurgerea gradelor.

Cine ştie dacă la un moment dat nu s-au introdus şi elemente religioase puternice, desprinse din practici milenare, care depăşeau şi depăşesc puterea noastră de înţelegere, cum este Cabala.

Prin aceasta s-a putut ajunge la o a treia categorie de masonerie, cea spirituală.

Naşpa că trucurile dintr-o meserie nu au cum să dăuneze nimănui doar concurenţei dar cele din masonerie, dacă nu au pus ei înşişi suficiente restricţii pot să dăuneze altora, fiindcă nu-i aşa, un truc deci şi unul social, necesită întotdeauna un obiect.

Voi reveni şi voi modifica adăuga pe măsură ce îmi voi împrospăta cunoştinţele pe acest subiect. Până atunci, recomand acest site http://www.mastermason.com/wilmettepark/intro.html

O întrebare totuşi pot să o pun şi acum, ce s-ar întâmpla dacă toate aceste secrete şi îndemânări ar ajunge, în tot ansamblul lor pe mână unora cărora nu le pasă de iniţieri, paşi, grade, sau de scopurile lor lor iniţiale sau acomodate în timp.

Caii troieni ai lui Ceauşescu

4 ore de somn. Ieri am primit o cerere de contact pe linkedin de la un tip local, de aici, din Beaverton. Are o firmă la 1 km de fosta mea adresă. Din Craiova. Pe linkedin avea la network în centru pe Ringier. Care prin natura firmei lui de furnizări de echipamente medicale are legătură cu toate firmele (cu miile) de pensiuni (case de bătrâni), specificul românilor în zonă.

Şi mi-a declanşat un întreg proces mental. Am avut în liceu (Iaşi, între 1975-1979 când Iliescu a fost secretar) un coleg Ringhilescu care seamănă perfect şi la voce şi la figură cu Michael Ringier. Numai că Ringier este cu 10 ani mai mare. Nu ştiu. Pe Gabi Ringhiliescu nu l-am mai văzut "matur" decât cu barbă, iar când a venit pe aici în 1997 avea barbă până la brâu şi era prieten cu nişte musulmani. Cât am stat cu el în gazdă toate weekend-urile şi le petrecea la Piatra Neamţ.

În 1990 a încercat să mă introducă în scientologie.

Şi mă gândeam. Cum ar fi ajuns un tip din Elveţia, moştenitorul unui imperiu mediatic, pe vremea lui Ceauşescu în România.

Şi am găsit imediat răspunsul. La Craiova au fost elveţienii la electroputere. Sub pretextul instalării utilajelor, a pregătirii personalului. Au fost poate zeci, dacă nu sute de persoane de-a lungul mai multor ani. Unii poate au învăţat româneşte.

De-a lungul domniei lui Ceauşescu s-au perindat prin România multe firme străine. Nu le mai amintesc pe toate.

A fost un timp în Jurnalul descrisă o activitate intensă la Poiana Braşov, unde au venit mii de străini de-a lungul timpului.

Este una când o ţară liberă şi dezvoltată natural are contacte economice, pe firme, cu alte ţări. Pe faţă când oricine şi mai ales o presă liberă poate să-i ia la întrebări. Şi alta când o singură persoană sau un grup într-o ţară complet închisă sub cortina de fier negociază cu un grup sau altul, fără supravegherea presei şi în general a societăţii şi poate acoperiţi de securitate. Odată intrat un asemenea grup şi câştigată încrederea dictatorului se pot face nişte chestii fără precedent, cu sau fără ştirea lui completă.

A fost pregătită echipa lui Ceauşescu să deal-uiească cu cei mai mari experţi în psihologie şi media ai timpului, dacă unii din ei ar fi fost infiltraţi pe lângă echipa de la Craiova?

Ştiu că Sobi Ceh este grav bolnav în spital. Am citit ultimul articol/interviu despre el în Libertatea. Unde Maia Morgenstern l-a numit domnul profesor. El a fost profesor al multora printre care şi Roxana Andronescu. Care a fost sau mai este în echipa lui Sârbu. Sârbu şi Ringier, cei doi magnaţi media români. Şi nu numai.

Scriu toate acestea aici pentru că m-am gândit la ele. Iar mai nou, tot la ce mă gândesc eu pe aici se află. Nu ştiu ce tehnologie se foloseşte dar ştiu că mai devreme sau mai târziu se va generaliza.

Nu este corect ca unii să ştie aceste chestii iar alţii nu.


Tuesday, June 25, 2013

The Dingo Ate Your Baby


Every time i'm relaxed, take a sip of coffee or something to eat from the "kitchen" and turn my head to the ever running TV i see some graphic scene. This time i grabbed my coffee and tried to read some news and turned my eyes by mistake "the other way" towards the TV and saw a guy in a morgue with a wound on his neck that first looked like a biting wound like in vampire movies. At that point my relaxation went to hell because of the coincidence and looked more carefully, and it wasn't a bite wound but some other wound then the scene starting morphing continuing into a whole plot hard to interpret and understand. So i turned the TV off and starting writing this post.

But most of the time if it's not surgery or bitten cadavers at the morgue, it's babies. Every time i eat or drink something and turn my head to the TV i see babies alternating with cakes and drinks or sexy women. Don't know if anyone ever experienced salivating while eating, but this is what's happening to me. Those cakes on TV are more stimulus to me than the food in my mouth.

More than that, many times the scenes i see on TV and try to interpret turn into something else, and else and else, fighting my analyzing power and trying to follow i loose track and in the end they don't have any logic. Even old movies like Mission Impossible, the old series or Kojak they started playing on MeTV late at night.

Don't know, it may be because of the TV that i bought from Sears in 2008 (Sony Bravia 40S), made in Mexico, broke exactly after 3 month, fixed it myself, but it always needed 16 seconds to boot up, as long as my Fedora powered computer.

I long suspected that the TV program might be altered or even entirely generated by some software ran on a more sophisticated PC or mini super computer from nearby or from a distant country through fiber optics, sort of like a more sophisticated game. There is no way i can verify what's supposed to be on TV at that time in part because,

more recently, as i wrote in this letter addressed to the Romanian Embassy in Washington, i am under the impression that i'm talking on the phone with computer programs, that are cloning the voice and style or repeating phrases of people i knew in the past (probably by putting together phrases from a database of their recorded conversation with other people on the phone in the past, mostly in Romanian but in English as well.) (Most people use a limited number of phrases in their conversations, as people i knew in Romania are getting older, they tend to talk less. However, sometimes their answers are surprising me as not following the logic of the conversation or suddenly changing the subject. When i'm about to say things more important or names, i get interrupted, usually by noises on their side or other phones ringing etc. So more recently i gave up completely).

I think for gamers it might be the ultimate coolness, to have a game that runs a TV like program that changes with their thoughts and activities, but think again and especially be careful what you wish for. According to Moore's law, that  seem to govern our society lately, it may be coming to a TV near you, soon.


From: atudorache@roembus.org
To: george.ion@live.com
Subject: RE: mesajul dvs. adresat Ambasadei Romaniei la Washington
Date: Wed, 25 Jan 2012 18:11:46 -0500


Stimate domnule Ion,

Pentru informatii de contact ale ambasadei, va rog sa vizitati linkul http://washington.mae.ro/node/166 . La telefoanele respective, aveti posibilitatea sa contactati ambasada chiar si in afara timpului normal de lucru, pentru situatii de urgenta.

Programul de lucru cu publicul al sectiei consulare a ambasadei, la ghiseu, este zilnic, de luni pana vineri, in intervalul orar 10-13. Asistenta consular telefonica se acorda intre 14.30 si 17.30, zilnic, de luni pana vineri. Detalii suplimentare sunt disponibile pe pagina de Internet: http://washington.mae.ro/node/258 .

Informatiile despre serviciile consulare pe care le efectueaza sectia consulara sunt disponibile prin accesarea link-ului: http://washington.mae.ro/node/485 . Totodata, sunt prezentate detalii in legatura cu fiecare dintre aceste servicii. Spre exemplul detalii privind eliberarea pasaportului romanesc sunt disponibile aici: http://washington.mae.ro/node/268.

Totusi, avand in vedere ca va aflati in Oregon, v-as recomanda sa va adresati Consulatului General al Romaniei la Los Angeles. Detalii privind obtinerea pasaportului romanesc sunt disponibile pe site-ul consulatului, la adresa http://www.consulateromania.net/viza_ro_201.html .

In ceea ce priveste activitatea unui consul onorific, as preciza ca persoanele desemnate in aceasta calitate faciliteaza promovarea relatiilor Romaniei cu alte state, asumandu-si voluntar tot ceea ce implica functionarea oficiului consular onorific. Detalii suplimetare privind activitatea consulilor onorifici sunt disponibile aici: http://www.mae.ro/node/1871 . Consulii onorifici nu pot efectua insa acte ce implica exercitiul autoritatii de stat, cum ar fi emiterea de documente consulare.

Sper ca cele de mai sus sa raspunda intrebarilor dvs. Daca aveti neclaritaritati, nu ezitati sa imi scrieti.

Toate cele bune,
Adrian Tudorache


Ovidiu-Adrian TUDORACHE
Second Secretary, Political Section


1607 23rd Street NW
Washington DC 20008

Phone:  (202) 332-2392 ext. 136
Fax:       (202) 232-4748
atudorache@roembus.org 
www.washington.mae.ro



From: George Ion [mailto:george.ion@live.com]
Sent: Tuesday, January 24, 2012 3:50 PM
To: atudorache@roembus.org
Subject: RE: mesajul dvs. adresat Ambasadei Romaniei la Washington

Domnule Secretar.

Mulţumesc pentru răspuns. Îmi cer scuze pentru că nu am răspuns la telefon dar în momentul acela eram ocupat. M-am gândit după aia şi la problema cu telefonul care face parte dintr-o serie de probleme pe care nu ştiu să le rezolv pe moment. Îmi pare rău că trebuie să intru aici într-un cerc recurent. Tot ce pot să vă spun că în urmă cu câteva luni, după ce Qwest a fost preluat de Century Link, au fost prezenţi timp de câteva zile lângă cutia din stradă şi au lucrat neobişnuit de intens. Am avut ocazia să îi văd de câte ori treceam cu maşina pe lângă cutie. Nu ştiu dacă au rezolvat toate problemele, pe vremea lui Qwest veneau mult mai des, s-ar părea Century Link nu a mai avut nevoie să intervină de atunci. Am încercat să-i întreb folosind telefonul celular iar răspunsul a venit dintr-un call center din altă ţară deşi era în timpul zilei şi a fost că s-a instalat telefon pentru un nou client, ceea ce părea cu totul neobişnuit, fiindcă au lucrat trei zile de dimineaţa până seara lângă aceeaşi cutie.

Nu pot să nu-mi amintesc aici de numărul neobişnuit de mare de maşini care trec pe strada unde locuiesc, care este mult prea mare pentru numărul de locuinţe din zonă iar unele maşini sunt cu numere de state altele decât Oregon, în special California. Interesant este că numărul variază mult de la o zi lucrătoare la altă zi lucrătoare. Primăria oraşului Lake Oswego a fost interesată de mai multe ori să afle exact datele şi au instalat contoare de două ori de când m-am mutat aici. Foarte interesant este şi faptul că eu locuiesc într-o zonă a oraşului Lake Oswego care este cuprinsă la est şi la vest de oraşul Portland. Dacă păşesc afară din parcarea de la vest, intru în Portland! Aceste maşini poluează fonic şi nu numai.

Şi maşinile noastre, ale mele şi ale soţiei au avut probleme de poluare de când le-am cumpărat, a mea chiar de la dealer, şi am adunat cea mai mare parte a facturilor în două dosare care la un moment dat aveau un inch fiecare dar s-au mai subţiat în condiţii misterioase. De aceea în ultimul timp am încercat să rezolv cât mai multe probleme singur, de exemplu am instalat în toamna 2011 un catalizator care se stricase după un an în curtea bisericii româneşti din Oregon City. Deşi a fost în garanţie, Autozone nu au recunoscut dar au acceptat un return după ce am cumpărat altul. Îmi amintesc numele vânzătorul care mi l-a vândut pe 2 iulie 1910, Dragoş.

Dar primul lucru care am vrut să-l întreb la ambasadă a fost care este programul dvs de lucru, dacă este un număr de urgenţă şi la ce servicii se poate aştepta un român care se află domiciliat în Statele Unite şi întâmpină probleme neobişnuite. După care m-am gândit la numărul personalului din ambasadă pe care l-am văzut pe site şi la numărul de români în situaţii similare şi mi-am dat seama că nu ne putem aştepta la prea multe în afară de faptul că s-ar putea ca unele probleme să fie comune pentru mulţi şi atunci s-ar putea rezolva simultan.

Un alt lucru pe care nu am putut să-l aflu de mulţi ani este la ce tip de servicii ne putem aştepta de la Consulatul Onorific din Portland care este reprezentat de domnul Rudd care este american irlandez şi nu român. Ar fi un lucru greu de înţeles pentru oricine ar afla aceasta.

Nu cred că românii care se stabilesc în străinătate cunosc aceste probleme înainte de a se deplasa sau pleacă mai întâi şi după aceea le rezolvă din mers. Iar pe cei care stau în ţară aceste probleme nu îi afectează şi sunt şi mai puţin interesaţi să le afle.

În ceea ce priveşte Consulatul din LA, am fost mai demult în contact cu domnul Ghenea, de al cărui nume şi discuţie îmi amintesc mereu. Aş vrea să vă întreb aici dacă eliberarea unui nou paşaport care de data aceasta este valabil 10 ani durează tot până la 4 luni şi dacă este necesară trimiterea din nou a actelor originale sau se poate folosi baza de date creată atunci.

Deşi am unele probleme cu recunoaştere feţelor persoanelor care le văd o singură dată în viaţă, îmi amintesc mai uşor numele. De ex., bunica mea a fost căsătorită sau a locuit până a murit în Câmpulumg Moldovenesc cu un domn Valeriu Tudorache, care avea rude în Slobozia, lângă Bucureşti. Coincidenţă de nume, pe soţul ei l-a chemat Valerian Mitre.

Am auzit că şi în România s-au îmbunătăţit mult unele servicii şi că există posibilitatatea obţinerii unui paşaport în condiţii similare cu alte ţări, ca de exemplu Statele Unite. Noi ce de aici ne aşteptăm mereu ca şi pentru noi să se îmbunătăţească serviciile care se pot pune de acord cu progresele tehnice din ultimii ani care şi-au făcut loc şi în România.

Însă numărul de probleme pe care îl întâmpin zilnic aici este mult mai mare, depăşeşte în complexitatea problemele pe care le-aş avea într-un job de răspundere la o firmă sau oriunde, şi îmi ocupă foarte mult timp. Nu cred că aş avea timp să le descriu pe toate vreodată.

Sincer,

George Ion




From: atudorache@roembus.org
To: george.ion@live.com
Subject: mesajul dvs. adresat Ambasadei Romaniei la Washington
Date: Tue, 24 Jan 2012 12:27:25 -0500
Stimate domnule Ion,

Vă mulţumesc pentru mesajul adresat Ambasadei României la Washington şi pentru semnalarea dumneavoastră privind mesajul de răspuns automat telefonic. Vom remedia problema semnalată prin înregistrarea unui nou mesaj de răspuns automat.

Vă rog să nu ezitaţi să mă contactaţi pe viitor la telefon: 202 332 2392 ext. 136 sau prin email la atudorache@roembus.org .

În acelaşi timp, dacă aveţi întrebări cu privire la serviciile consulare oferite de ambasadă sau de consulatele României în SUA, aveţi posibilitatea să contactaţi Secţia consulară a Ambasadei României la Washington, telefon: (001)-202-332-4846 sau (001)-202-332-4848 cu extensiile: 117, 118 sau 120 şi email consular@roembus.org sau Consulatul General al României la Los Angeles, 11766 Wilshire Blvd., Suite 560, Los Angeles CA 90025, Tel: 1 - 310-444-0043, Fax: 1 - 310-445-0043, e-mail: consulat@consulateromania.net, http://www.consulateromania.net/contact_en.php.

Cu cele mai bune gânduri,

Adrian Tudorache



Ovidiu-Adrian TUDORACHE
Second Secretary, Political Section

Adrian Sârbu

Pornind de la acest articol (SONDAJ), am aflat că bucureştenii sunt cam deprimaţi şi sunt îngrijoraţi de sănătatea lor. Bine compară nr. de doctori, bani, aparatură medicală cu ale altor ţări. Faptul că politicienii de vârf se tratează în străinătate.

Parte din aceasta poate fi rezolvată prin urmărirea show-ului şi acum al noului site care aparţine de omniperenul om mediatic de pe la noi, Adrian Sârbu. Unde pot primi sfaturi gratuite şi alte know-how-uri pentru o imagine mai sexy a sănătăţii dumnealor. Mai mult decât atât, îi invit să citească şi această postare funny care urmează.

Cine este Sârbu şi ce (legătură) are el cu sănătatea românilor.

"În 22 decembrie 1989 a participat la revoluția română, filmând anumite scene din clădirea C.C. al PCR. Dar mai important: a filmat așa-zisul "proces al soților Ceaușescu". Ulterior, în condiții prea puțin elucidate, caseta nemontată a procesului a ajuns să fie difuzată de anumite posturi străine de televiziune. A devenit membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, ocupând funcția de secretar de stat pe probleme de massmedia."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_S%C3%A2rbu_%28om_de_afaceri%29

Discretul om de afaceri Adrian Sârbu (am auzit că nu prea îi place să iasă în public.) Nu am ştiută că a ocupat funcţia de secretar de stat (ce-o mai fi şi aia, ministru?) pe probleme de massmaedia. Nu ştiam că CFSN a avut "probleme de massmedia".

Dar am bănuieli că el ar fi regizat, afară de alte faze de pe la revoluţie reality show chiar scena aceasta cu telefonul, în care el apare şi ca protagonist împreună cu divii politicii româneşti de mai târziu. Din gesturi pare a spune, curajos: Dă-i nene în p.m. pe ruşi, afară cu ei din viaţa noastră!.
Faza tristă e că dacă ar fi pozat cineva sub masă, nu ştiu sigur dacă firul acela ducea undeva...


Cu bani făcuţi din vânzarea în străinătate a filmului "Procesul Ceauşeştilor", un film cam naiv, puţin suprarealist şi cu ceva elemente horror, dar şi ca reality show în acelaşi timp, gândit să spargă cotele în 25 decembrie 1989, Sârbu, care mie îmi pare totuşi de altă naţionalitate, a pornit înainte să creeze un imperiu media românesc, bazat pe o firmă care intră în componenţa indicele NASDAQ dar înregistrată în Bermuda, prin care, folosind un număr de dive media bine ancorate la diverse canale TV, a pornit să construiască partea vizibilă, mediatică, a realităţii politice româneşti, în care el însuşi până acum a fost omul invizibil.

Mai mult fun legat de conversaţii şi întâlniri cu dive puteţi descoperi aici http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/06/do-we-got-it-or-fungus-among-us.html şi aici http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/05/sorrys-not-enough.html

Sper să scriu o postare întreagă dedicată acelei întâmplări din decembrie 2010 când am trecut foarte aproape de două dive românce într-o cameră la urgenţe.

How EU and BBC work

Last week, Germany and the Netherlands put a veto to further talks with Turkey on EU memberships, scheduled on June 26. They didn't say for how long or if indefinitely.

http://www.ottawacitizen.com/news/Germany+blocks+opening+chapter+accession+talks+with+Turkey/8554983/story.html

But according to BBC,

"Germany's Foreign Minister Guido Westerwelle played down tensions with Turkey on Tuesday, saying he had had a "really good, constructive" discussion with his Turkish counterpart Ahmet Davutoglu on Monday evening."

So the talks are on again but postponed to October.

In their wish to maintain things positive and making our days birghter, BBC managed to turn this completely upside down saying

http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-23044600

So according to them, it's not Germany changed its mind, it's now Germany delaying.

But according to reality, it was blocking last week, now it changed its mind, opened again, but since they had to be somewhat consistent, or the arguments where not hard enough, postponed it 'till October.


I know Germany is one of the most important economies in the world, one of the only three countries with a net surplus, due mostly to honesty, realism and hard working. But lately, (although this issue has been decided through veto and Germany could legitimately reconsider as it did), since anybody else didn't have to say anything as most of the Europeans don't care, or don't know or don't recognize the importance of this issue, or have other things to worry about, or they trust Germany on all issues or have already been lobbied hard on different issues, anyone can see, everything about EU tends to be decided by Germany's top politicians. And if Turkey decided to enter EU, they know in which direction to push.

Monday, June 24, 2013

Întâmplări cu autocare, tunele, etc.

6 August 1995, New York. Am venit cu cursa Tarom din acea zi, şi lângă terminalul din aeroport tocmai parcase la terminalul următor o pasăre zveltă şi majestoasă, un Concorde. Am stat trei ore la imigraţie (şi din cauza scandalului fantastic făcut de un român care venise din Canada şi nu avea acte şi se certa cu ăia pe acolo, poate mai mult de o oră) după care m-am dus la o proaspătă cunoştinţă de-a noastră în Flushing Queens (ne-a dat adresa cineva din România). Am vorbit la telefon cu Iulian Mârţ, fostul meu coleg din Bacău, atunci în Oregon, destinaţia noastră finală. Aveam 600 de dolari, nu ştiam cum să cumpăr repede două bilete ieftine de avion şi ne-a sfătuit să luam Greyhound-ul. Nici o problemă, doar citisem cartea lui Romulus Rusan. Din care însă nu îmi mai amintesc nimic.

Deci a doua zi am luat un taxi şi ne-am dus la staţia Greyhound din Manhattan cred. Casiera s-a uitat la mine ca la o fantomă când i-am cerut bilete pentru Oregon. 160 dolari pentru două. Am luat multe sandwich-uri de la o tonetă. Şi ăla se uita ciudat la mine. Nu ştiam de câte ori va opri autobuzul şi unde, etc. 8 şoferi, 5 autobuze, 3 nopţi. Pe 10 August eram în Salem, Oregon. Veronica (soţia lui Iulian) ne aştepta şi m-a îmbrăţişat uşor şi mi-a şoptit la ureche... Gigi, Gigi... (cu un ton ce sugera... ce te-aşteaptă pe tine pe aici...)

Nu ştiu cred că a fost a doua noapte în Greyhound. Toată lumea dormea în afară de mine (eram pe la mijloc), şi un negru din spatele şoferului. Nu cred că era nici o altă maşină pe autostradă. La un moment dat autocarul a părăsit banda din stânga şi a început să iasă spre refugiul din stânga lat cât banda, apropiindu-se de parapet. Negrul l-a bătut uşor pe umăr pe şoferul care adormise. Acesta s-a trezit şi a adus maşina înapoi pe bandă. După care a început să râdă! M-a şocat atunci atitudinea lui, faptul că nimeni nu a spus nimic, nu a oprit, de aceea nici nu mai ţin minte locul şi data exactă.

31 August 1997 http://en.wikipedia.org/wiki/Death_of_Diana,_Princess_of_Wales

Şofer cu urme de anti-depresante şi anti-psihotice, dar urme nu cantităţi. A accelerat ca să scape de paparazzi. Flash-uri. Dacă printre paparazzi era o maşină cu un şofer care mai ştia câte ceva? Am văzut accidente la curse provocate de şoferi care nu au păţit nimic.

Primăvară-vară 1998. Tocmai îmi luasem camionetă. Tracţiune numai spate. Mergeam pe Hwy 26 la ieşirea din downtown Portland spre Beaverton. Am trecut prin tunel şi la ieşire ploua. Nu plouase de mult timp şi ploaia s-a amestecat cu resturile invizibile de ulei de pe drum. Am fost distras de ceva, o altă maşină care mergea repede, nu mai ştiu. La ieşirea din tunel am accelerat la deal fără să mă gândesc. Roţile din spate au derapat pe pavajul ud şi am pierdut controlul. Am început să oscilez stânga dreapta. Am ridicat piciorul de pe accelerator şi după câteva oscilaţii m-am redresat. Aveam în jur de 100 kmh.

3 iulie 2004. Mergeam de la Suceava spre sud într-un autocar Volvo nou nouţ al Atlassib. La un moment în jur de Roman s-a băgat în faţă o maşină am impresia că tot Volvo. Noaptea pe şoseaua cu două benzi nu mai era nimeni. A frânat brusc. A frânat şi şoferul autocarului şi s-a oprit la bara lui. Am crezut că sunt ceva hoţi la drumul mare care vroiau să prade autocarul. Dar nu, a pornit. A pornit şi şoferul autocarului. Când a atins viteza normală de mers (eram "în localitate"), cel din faţă iar a frânat brusc. Faza s-a repetat de vreo 5 ori după care cel cu maşina a plecat. Nu cred că ar fi putut provoca un accident major, dar cred că a vrut să facă unul prin care să ne întrerupă drumul acolo.

http://en.wikipedia.org/wiki/Sierre_coach_crash

13 Martie 2012 lângă Sierre, Elveţia. Un autocar plin de copii venea de la un weekend de ski în Elveţia. Autocarul mergea pe o bandă care se termina într-un zid de beton. Şoferii sunt morţi şi nu pot să ne mai spună nimic. Nu a depăşit viteza, şoferul nu era băut sau sub alte influenţe şi nu a avut atac de inimă. Dar din fotografia inclusă mai sus, nu se poate trage decât o singură concluzie. O maşină a apărut în stânga lui, şi nu a mai putut să schimbe banda. O maşină cu un şofer cascador ca cel de la Roman din situaţia relatată mai sus a fost în stânga, iar dacă autocarul ar fi schimbat banda, s-ar fi dat la o parte şi nu s-ar fi întâmplat nimic. (Bine acum dacă ignorăm posibilitatea de maşini conduse fără şofer, cel puţin pe o distanţă scurtă). Dar şoferul autobuzului nu avea de unde să ştie că s-ar fi dat la o parte şi a rămas pe banda aceea. Probabil nu a ştiut nici că drumul se va termina imediat într-un zid de beton, mai ales dacă nu era din zonă.

În ultimii trei ani am întâlnit cred cel puţin 100 de situaţii pe drum când alţi şoferi au vrut să îmi creeze accidente dar care să pară că din vina mea. De multe ori, combinat cu indispoziţii, indigestii şi alte probleme care reduc capacitatea de condus, toate fiind datorate unora dintre vecini în special prin zgomote sincronizate sau tot felul de fumuri. Chiar acum când scriu unul a început să taie la circular, dar foarte interesant şi ritmic. Cea mai frapantă situaţie am descris-o aici. http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/05/pictures-from-streets-2.html Dacă cineva l-ar întreba pe acel şofer al Volvo-ului de la Roman sau cel cu Toyota Prius cu nr. Oregon BURIAN din link-ul de mai sus ce au vrut să facă cred că s-ar lămuri şi ce s-a întâmplat ieri în Montenegro. Bine dar acel cineva nu va veni să ne spună la toţi ce a aflat.

http://en.wikipedia.org/wiki/Montenegro

Montenegro, o ţară sub 1 milion de locuitori, cu puţine resurse pentru a desfăşura ancheta. Şoferul a fost probabil antrenat într-o situaţie confuză cu alte maşini care l-au făcut să accelereze. În tunel era uscat dar afară ploua. La ieşirea din tunel, şoferul a fost puţin orbit de schimbarea bruscă a luminii. Drumul care era uscat în tunel a devenit brusc ud. Din presă am citit că unii călători au spus deja că era vorba de o depăşire (a depăşit în tunel, ce s-a întâmplat, l-a enervat al şofer?). Toţi şoferii din autocar sunt morţi. Au mai fost şi alte persoane prezente pe acolo imediat după accident, în afară de salvatori, cărora probabil le-a luat ceva timp să apară? Bine, la timpul când scriu eu aici toţi martorii au intrat în contact cu multe alte persoane. Nu vom mai şti nimic.

Cu toţii ştim de tragedia prin care trece şcoala de cascadorie din România, cea mai bună din Europa, dar poate vreun elev de-al lui Sobi Ceh să ne ne facă o favoare şi să încerce să analizeze situaţiile de mai sus şi mai ales ce s-a întâmplat ieri în Montenegro şi dacă ar fi putut fi provocat.  Aşa cum a făcut-o Sobi pentru palma lui Băsescu.

În fond, văd că în ultimul timp totul este analizat în media înainte de a fi rezolvat legal, ca de exemplu tragedia Alexandrei Stan, ca să nu vorbim de alte probleme internaţionale. Nu cred că s-ar ofusca nici unul din profesioniştii de la MAE, MAI, CCR, parlament sau ICR. Doar aşa, pentru noi toţi ceilalţi, semidocţii.

Saturday, June 15, 2013

MacGray, 567GGG şi State Police

Camera cu maşini de spălat cu fisă. Brandul şi pentru maşini de spălat şi pentru cele de uscat: MacGray. Poate vine de la alieni, poate de la altceva.


În 17 ani am văzut multe numere dar nici unul ca ăsta. Nu aşa de aproape. Sau poate am văzut şi nu-mi amintesc. A parcat în spatele meu şi după mine. Şi celălalt pe autostradă la întoarcere. B DRA. Pe acela l-am mai văzut. Ca să poată vedea şi românii partea din poveste care o văd numai alţii.


Deci m-am dus iar la Fry's. Dar m-am enervat prea mult de felul cum conduceau pe autostradă. Escadroane, poate 100 de maşini în total care păreau că nu au treabă cu condusul undeva, ci doar schimbat benzi şi depăşit prin stânga şi prin dreapta prin jurul meu până la exasperare. Ceva ca în Oraşul Fantomă (Breaker! Breaker!) cu Chuck Norris. Deşi s-au mai liniştit după razia de săptămâna trecută. Şi azi nu erau camioanele uriaşe pe 18 roţi. Şi am intrat la Fry's şi m-am dus la un calc şi am luat numărul de la poliţia de stat. La uşă doi japonezi apăruţi nu ştiu de unde în pantaloni negri şi tricou roşu se uitau la un TV de parcă nu mai văzuseră aşa ceva. Am sunat şi am încercat să spun despre razie şi despre faptul că nu s-au liniştit. Dispecerul Mathew (parcă aşa a spus) se făcea că nu mă înţelege şi până la urmă m-a pus să aştept. După 5 minute am închis.

De ce fierbe copilul în mămăligă? De ce? De ce?

Am dat peste un titlu în Cotidianul. Şi după aia m-am gândit. La câţi actori maghiari sunt prin USA, pe care îi ştiu eu... Mariska Hargitay...  Pe ea o ştiu numai din poză... Asta seamănă cu orice starletă de pe la noi... Tom Sellek... Pe ăla l-am văzut în nişte filme... Pare un tip serios (îmi aminteşte la mustaţă de Liviu Dragnea... Nu se poate, ăla e din Teleorman dar zâmbeşte cam la fel...) care mai e... A ăla care a murit anul trecut... Na... Am uitat... Şi-mi plăcea când eram copil la fel ca Roger Moore.... Au şi jucat împreună într-un film... N-are nume unguresc... Îmi amintesc filmul lui cel mai important... O comedie ceva cu o cursă de maşini... Gata m-am uitat la Roger Moore şi am dat de el... Tony Curtis... În poza din Wikipedia seamănă chiar puţin cu Sly (Sylvester Stalone) dar pacă şi cu Eminem, ceea ce-mi confirmă teoria că Eminem ar avea ceva de maghiar în el... Şi nu a murit anul trecut ci în 2010, ce mai trece timpul...

În orice caz. E o listă întreagă. Tot in wiki. Ba nu, aici http://www.imdb.com/list/WywPqJFaS0I/ Wow ce mulţi din ei care mai sunt ar putea face un mic Hollywood la ei în Ungaria undeva. Sau ar putea să-i înveţe pe ăia multe chestii, să le povestească cum gândesc americanii, etc.

De aceea nu mă miră dacă văd titluri aşa de originale şi poze din film aşa studiate, era una cu o tipă îmbrăcată într-o rochie roşie la marginea unui lan de grâne... Foarte simbolic şi studiat.

Dar nu asta am vrut să scriu în postul ăsta. Sunt alte chestii de care aş vrea să uit dar când văd aşa ceva iar îmi amintesc. M-am uitat zilele trecute la Coppola. Bătrânul. Francis? Ford? Are o figură destul de răsăriteană. De ce spun de el? Fiindcă în afară de Naşul, în care omul mă rog, a avut ce a avut cu italienii, fiindcă îi cunoştea, nu ştiu, poate merită, în 1992 a băgat şi el un Dracula, cu Keanu Reaves (nu, nu în rolul lui Dracula). A ieşit al 15-lea film al anului în State şi al 9-lea în restul lumii. Ceea ce nu e rău pentru un film de specialitate... Cu un buget de 40 milioane a scos în total peste 200. Dar asta n-ar fi nimic, dacă fi-su, Nicholas Cage, care seamănă cu mine când eram tânăr (asta mi-a spus chiar maică-mea la telefon, Dumnezeu s-o ierte, mi-a zis când a văzut filmul prima dată a crezut că sunt eu), şi el, cu nick-ul ăsta (că de fapt îl cheamă Nicholas Coppola, ca pe ta-su) a dat şi el o tură de un Halloween prin România să danseze la Bran. Nu ştiu, am impresia că a fost de mai multe ori, a făcut şi filme pe acolo, poate alţii îşi amintesc. Acu nu ştiu dacă a contribuit mult sau puţin la ce a ajuns România acum, dar am scris aici să nu uit. Grazie, vecchio...! Wow au aterizat vecinii de jos şi au început să clatine clădirea să scuture izolaţia din pod... Gata, pun poza. De la geam din bucătărie, cu geamul închis, e o reflecţie pe geam. Şi încă două mai vechi.

04/20/2013 04:02:20 PM

06/18/2011 06:09:32 PM

07/02/2011 12:37:42 PM 

Aşa că români nu ştiu dacă se mai poate face ceva pozitiv în ţara aceea,  în afară de împrumuturile de la FMI distribuite cu generozitate variabilă în funcţie de cât de mult au dus ţara de râpă în perioada anterioară, cu nici un alt scop decât s-o termine. Dar în lume, multe lucruri profesioniste se construiesc cu şi pentru români, printre care şi un spectacol vivant (încă), cu de toate, în Oregon, cu camere în drone, probabil pentru distracţia red-nex-ilor din toată America, cu toţi actorii de la Hollywood pe care îi prinde poliţia pe acolo că beau la volan şi le dă de ales, ori puşcărie, ori muncă voluntară în Oregon. După estimările mele, un sfert au şi fost pe aici în ultimii 17 ani. Chiar. Până şi porecla de red-neck are ceva simbolic. După ce unul e muşcat, nu i se înroşeşte gâtul?

Tuesday, June 11, 2013

KAISER, everywhere

In March 2010 we moved here and they installed a new carpet and padding.

In July 2011 i tried to replace the padding under the carpet. It was stinking like naphtha, glue and something else. Back then i didn't know what something else was. I bought a new padding but it was smelling again like naphtha (which back then i didn't know what it was.) even worse that the one in place and i just returned it. Complicated but quite simple. The sweet smell comes from the organic glue the fiberboard is made of besides wood fiber. Probably residue from slaughterhouses. Blood and collagen. It turned into a dust and entered the padding on the low side. The red dots are where i injected deodorant a about a month ago and it dissolved the dust. Deodorant was made of water, propylene glycol and/or enzymes. Almost transparent, nothing red in it. I also used pounds of baking soda. But that one didn't go beyond the carpet.

For about 200 dollars in 2011 i bought self adhesive liners and sealed the floor. I did a good job since it's still there after two years and still intact. Nothing comes now in or out of the fiberboard. However, it was one year to late. It entered the padding and is still there. (In order to seal it you have to sweep the floor really, really good for dust so the liner would stick there. I have it on the hard floor in the kitchen area and it stays there for more than a year and is better then other sealants).

I would have benefited if i replaced the padding but what was bothering me, the naphtha smell was still there as they gave me a similar padding with extra naphtha. Again, i thought the fiberboard was made with formaldehyde.

Back then i forgot (i was too sick to the stomach) to take pictures of it and to this day it was my fantasy now came true to take pictures and here they are.

If anybody is curious about the smell, there's only one thing i would tell him/her. Be my guest.



Monday, June 10, 2013

Sweet Lord and The Two Georges


George Harrison - My Sweet Lord from Guru Sabe on Vimeo.




Just finished this after half hour of searches. Today i heard the news about Ringo's photos then a song on the radio. Then it struck me. The two voices are almost indistinguishable. Thought i should share the idea. Never liked "boy" George anyways. After finishing i went to the kitchen to get a drink. It's 7:29 PM and i didn't have any today. Raising from the chair and two steps to the right and here i am in the kitchen. Cause there is no distinction between hallway, were i have the computer, living and kitchen. (The whole apartment is 50 sq mt (600 sq ft), a little smaller than the the one bedroom i had in Romania). I am in the living. I am in the kitchen. It's like that. But not really. When i got at the window, a car passed by, with an open window with a innocent-frighten-looking female in it. Like some of the ones from the pictures four posts ago. Stopped under the window, like they always do because of the yellow speed hump. It always happens like this. Every time when i got there to grab a drink or something to eat. How do they know when?

Crime and Punishment

Woke up quite dizzy. As usually. No much slamming early in the morning. Not after what i wrote on fb yesterday. Anyways. I thought i can indulge some beans and an egg for breakfast. I really like beans. Nothing happened. When i went outside for the first time i noticed a fine almost undetectable pungent smell like from burning a certain type of wood. On Boones Ferry, the road was partially bloked. Had to wait my turn. They dug a big hole covering both lanes and covered it with reddish steel plates. Forgot to reinsert the memory card in the camera so i could not take picture. Came back on Stephenson. I noticed a white limo with headlights on on the right side of the road.

I came back. Inside, the perennial glue smell from under the carpet. Pushed my luck and ate beans the second time. I didn't write when but a big helicopter flew low. Another flight over the cuckoo's nest. Probably OHSU. Shook the walls and whatever. Dust fell. Half hour, all hell broke loose. I heard a scared female neighbor i didn't know she was home running. Then a fine smoke filled the whole place. My eyes sting. That was the punishment. I don't know where it was coming from but hours later i noticed a fire near the pool, like for preparing a barbecue.

Went in the park to brake the cycle. Passed a weirdo that was exercising moving her hands strangely.

It always stops if i go out.

Do We Got It or Fungus Among Us

I remember one of my very first serious conversation back in the days where i could chat on IRC (now it's almost two years since i've got cut out, every time i try to connect to a server, it's either very slow connection or i can't connect or something like this). It was supposedly chatting whit a girl from Romania with a nick Oana_ or Oana29_ or something like that and i was peaking maybe 90 wpm and i was very excited. First i started on a channel #radionet or something on undernet, or it was radionet the network itself, can't remember for sure. It was late 2009 and she said she was recuperating from a broken leg from falling from a scooter. Funny enough, a while after that one of the TV stars from MediaPro managed by the same Sârbu did break a leg on a ski accident. She also said her husband or boyfriend spoke English, as i felt compelled to write some of the lines in English, but she was not very comfortable with those lines as it was exhausting just to read them. When i asked her what she was doing she said she was studying some books and when she was 5 years old she dreamed of being a doctor.

I wont forget Oana_ and the nice and attractive way she chatted with me.

One of the first days one of the first subjects was an idea i had about the most famous, large and old living organism on Earth, which is the 8.9 square kilometres (2,200 acres) acres fungus that happens to live here in Oregon, in ... Malheur county. (Thre are a few more smaller ones). My idea was more like a question, what if simple organisms like funguses can transmit nerve impulses from one cell to another and can configure as a humongous neural network and start thinking and communicating with us through some telepathic means?

As i was reading the news these days, about Tom Cruise and the Church of Scientology that says we got aliens in us, i remembered the whole thing.

Don't know about that but ever since i kept asking myself who she was.

Oana_, i'm on facebook. If you can read this please contact me. I got so many other subjects on my mind i'd like to talk about!

Sunday, June 9, 2013

Prinţi, cerşetori, foamete şi dictatori vs.regionalizare

În vreme ce dictatorul plângăreţ se ascunde în spatele acestor cifre neterminate, veşnic preliminarii, care ar scoate iar referendumul pe masa judecătorilor,

Rezultate
   Rezultate provizorii
   Rezultate preliminare
       Populaţie stabilă
           Populaţie cu drept de vot?


Liviu, şi mai nou, psihologii masculini, care nu vorbesc despre vieţile noastre sexuale în media, ne administrează psihologie directă, inversă, laterală şi cum mai vreţi



Unde eşti tu Freud, Doamne, ca punând mâna pe ei...

Saturday, June 8, 2013