Wednesday, February 29, 2012

Sunday, February 26, 2012

Electronic Specialty

In January 1996 i got hired by Interim Personnel, later known as Spherion, in Vancouver, WA. On January 29 i started working at Electronic Specialty Corporation, a Washington corporation, presumably owned by Deltec International, Inc., a Florida corporation, according to this document "On April 13, 1998 (the "Closing Date"), ESC Acquisition Corp. ("Buyer"), a Washington corporation and wholly-owned subsidiary of Pacific Aerospace & Electronics, Inc. ("PA&E"), purchased substantially all of the assets (the "Asset Purchase") of Electronic Specialty Corporation, a Washington corporation ("Seller"), pursuant to an Asset Purchase Agreement between PA&E, the Buyer, the Seller, and Deltec International, Inc., a Florida corporation and Seller's majority shareholder (the "Asset Purchase Agreement")." [this link doesn't work anymore as discovered on 02/28/2012, [it works now on 02/29/2012], please try here] [or here] at 14511 NE 13th Ave, Vancouver, WA, 98668-3501.

Between January 29 and January 31 1996 i was working continuously for 10 hours a day at a drilling press, alone in a corner of a building, far from the other workers, using 1,1,1 Triclhoroethane aka methyl chloroform as a cooling agent, calibrating ferrite relay armature holes. The 1,1,1 Triclhoroethane was sprayed onto the armatures with compressed air that i was controlling myself with a pedal, from a metallic container initially with no label on it and i was not aware of the danger of inhaling the substance. I was instructed to press the pedal every time i was inserting the calibrating tool in a hole. A fan was present but it was pointed towards me. Because i had my eyes irritated they gave me safety glasses.

1,1,1 Trichloroethane was used as anaesthetic in WWII alongside or before chloroform and was replaced by chloroform in use in general anaesthesia. The difference in toxicity between methyl chloroform and chloroform is somewhat similar with the difference between methyl and ethyl alcohol. It had various uses in the United States including in dry cleaning until January 1996, when it was banned by the WHO. Later they realized that even traces of this substance in the clothes cleaned this way were toxic.

I did thousands. Mery, the supervisor congratulated me for doing so many and "bringing them back to schedule". Yes it was spelled Mery, i was staring at her badge many times as it was unusual.

I remember this well because it was my first job in the United States in an industrial environment and that phrase gave me hope.

There were lots of Russian workers in there and in one of those days a young and beautiful Russian woman came into my corner of that huge warehouse and gave me a piece of paper with a phone number and told me that if i had any problems to call that number. 

One day a gentlemen in his 40s, with blue eyes came to me and told me he was the owner of the company, from Argentina, asked me how i came to the United States and welcomed me to his company. 

After that i can't remember exactly what i was doing but i have the notes i made for dr Robert Bradley at Vancouver Occupational Medical Center (VOMC) at 315 SE Stonemill Dr #110, Vancouver, WA.

In another day there was on a table in the cafeteria a local newspaper that later i found in the library on microfilm, with an article saying that the Green Card lottery was intended to curb the illegal immigration into this country and he expects from the legal immigrants brought here this way to play by the rules.

On February 2 i was working with another machine using 1,1,1 Triclhoroethane as lubricant. One of the company's employee's, the one who helped me with the initial setup, named John, put “by mistake” some 1,1,1 Triclhoroethane in a plastic jar . The jar's bottom melted right away. But i didn't react because i was feeling euphoric and i wasn't thinking anymore. But after that they moved me into a different work place.

Needless to say i was driving to work and from every day. 

In that weekend i was really euphoric and there was black ice all the way between Vancouver and Salem and i was invited by my friend Julian Mart and drove anyways, skidding all my way there.

I remember i locked myself out of the car with the engine running when i arrived and Veronica, Julian's wife, kinda smiling, gave me the explanation that i was too excited.

In the next week i worked in other different places at ES.

On February 6 in a company's meeting someone made me aware what i worked with and the next day a red, big, label appeared on the container with the name of the substance and they also made the MSDS available. 

On February 13 i had lunch in the cafeteria with a couple of young ladies and they gave me bagels and cheese. At 14:20 i got sick and feeling breathless and i was afraid i was going unconscious or even die. Somebody told me she talked to Elisabeth, the manager and i should go home, not to worry about the time card and evertying. I went home. I started to feel better and i returned with my wife in about an hour. Mery told me that a descision was taken and my assignment ended.

Starting that day i couldn't sleep anymore. Anything i was eating or drinking had a strange taste so i stopped eating or drinking. Any noise from the apartment above seemed amplified. I started having hallucinations too. Somehow i had this obsessive idea that i was poisoned or drugged. The smells where amplified as well. I had no medical insurance. In the night of January 17 i became paranoid and took my wife from bed and drove away. On Fourth Plain Blvd i stopped a police car, i had no shoes and my wife was undressed. I asked the officer for some water because i thought the water from the apartment was poisoned. I told him i was thinking that someone drugged me. The officers told me to drive away. I drove for a minute and stopped again. They were following us and told me again to drive otherwise they are going to arrest me. Than i drove around downtown Vancouver for about an hour and went to the police station telling them they were fumes in my car. Etc.

It continued like this for six days since i couldn't sleep no more until i got pepper sprayed, arrested and beaten by a couple of policewomen on February 19 after i called 911 and the police came several times. After that they falsely accused me of assault against my wife and resisting arrest. I spent another sleepless night in jail with my eyes hurting from the spray because i was not treated. But that is another story

There were numerous negative health effects arising from that exposure including the elevation of some liver enzymes that were up to 6 times higher than normal one month after exposure.

I am aware of the statutes of limitations. I never got and probably will never get any compensation for this, ever. I remember i filed a complaint with the State of Washington Department of Labor Industry twice with no result.

About more than a month after accident i saw a doctor, his name is Joseph Eusterman of Lake Oswego, (friend with dr.Kitzhaber and cofounder of the Archimede Movement) and in his Jeep, in the 7 Eleven Parking lot on A street, in Lake Oswego, not far then from his home. The second time the appointment was in a building in downtown Portland, on 3rd of 4t St, it might very well have been the hotel where FBI in Portland was residing. At that time.

The name of the Romanian gentlemen who took me to Interim Personnel in Vancouver is Dan Laurentiu Costan of Camas, WA. I mention his name because it seemed to me in different occasions that he was personally interested in doing this, by the expression of his face. 

The name of the person who sent me to dr. Eusterman was Veronica Mart of then Salem, now Seattle. 

And there is much more to this story. 

What i was describing above is just a tiny example of the things i was subjected to since i came in this country. They continue to present day. 

I was never compensated for anything. I am living from my wife's work and my $500 Social Security check. We have a small debt on a few credit cards. And i do not expect anything either. Just an explanation.

You Are Here

World Wide Web Fractal Representation

Bending The Light

Yesterday i was trying really hard to find something "hard to find" at a local store. OK. I searched for the product name on the web and Mr.Google was nice enough to give me an option to find a local store. I opened their web site and looked for the product. But then surprise. I could not find it in their inventory. I called and spoke to clueless, young, untrained CS reps. I gave up after a few iterations like this and a couple of hours.

The same with the big store chains. Not all the items in the stores are on their web site. You have to call them the old fashioned way or go there.

People don't have time and money to update their web sites. Many small business sites look like the only reason they exist is for people to see they have a web site. Many medium size business don't have the inventory on the web.

Computers, networks and internet are only as good as the data on them is accurate. If not it's a huge waste of time and money.

Talking about the news sites. They too often copy articles from each other with no big differences. Usually it all comes from the same source with insignificant but sometimes confusing variations. More younger, inexperienced people write the news and it really looks like they can't do anything but their boss's will.

Let's face it. Internet is not progressing the way we expected. It's been too many stagnant years. The speed has been overcame by the humongousness of the newer software and sites and it takes about the same time to load a news or a store site as in the past.

Don't wanna go into the mess of "social networks" but enough to say the're not our second life, not even our first, but another still new source of emotions, that sometimes are positive and sometimes it turns into a continuous troll watch. One more reason to worry and sometimes to hope. But those times are getting rarer.

With a few exceptions, like Google and Wikipedia, internet isn't going anywhere. But i bet it's useful to some people. The ones that track what you're doing, how many times you click and how fast you type. The ones that are filling your screen with targeted adds after only daring to search for a product. And there are serious doubts in my mind that they do not stop here and sometimes our most intimate and vital info is shuffling within the above pictured fractals and clouds in real time and totally unfriendly places.

Saturday, February 25, 2012

Vitamin D, Cholesterol Mechanism

There is at least one study going on regarding the link between Vitamin D and cholesterol. There are other attempts in different books and blogs to make a link between these too. What i'm trying to propose here is a possible mechanism between high cholesterol and low levels of Vitamin D.

Since vitamin D is produced by your body from cholesterol under sun exposure, what if the body allows more cholesterol in blood as a response to vitamin D deficiency due to chronic lack of sun exposure?

Sunday, February 19, 2012

Same Nationality? Grünberg vs. Brauner

"Alexandru Nicolschi (born Boris Grünberg, his chosen surname was often rendered as Nikolski or Nicolski; Russian: Александр Сергеевич Никольский, Alexandr Sergeyevich Nikolsky; June 2, 1915–April 16, 1992) was a Romanian communist activist, Soviet agent and officer, and Securitate chief under the Communist regime. Active until the early 1960s, he was one of the most recognizable leaders of violent political repression."

"Born to a Jewish family in Tiraspol (part of Imperial Russia at the time), he was the son of Alexandru Grünberg, a miller."

"Involved in the interrogation of Lucreţiu Pătrăşcanu, he ensured Soviet intervention in the proceedings,[26] and was personally responsible for the arrest of Lena Constante."

"Victor Brauner (Romanian pronunciation: [ˈviktor ˈbrawner], also spelled Viktor Brauner; June 15, 1903 – March 12, 1966) was a Romanian Jewish painter of surrealistic images."

"Harry Brauner (February 24, 1908, Piatra Neamţ – March 11, 1988, Bucharest) was a Romanian ethnomusicologist, and composer, professor of music, director of the Institut de Folklor in Bucharest (1949-1950). [1] He is the brother of Victor Brauner and the husband of Lena Constante. Harry Brauner is known as Constantin Brăiloiu's disciple and colleague. Brauner was implicated in the show trial against Lucreţiu Pătrăşcanu and spent 12 years in prison, most of it in solitary confinement; he was later rehabilitated [...] and worked as a researcher and journalist."

Friday, February 17, 2012

"So i remember every face. Of every man who put me here"

"After a lot of research I found these:

There is divine beauty in learning, just as there is human beauty in tolerance. To learn means to accept the postulate that life did not begin at my birth. Others have been here before me, and I walk in their footsteps. The books I have read were composed by generations of fathers and sons, mothers and daughters, teachers and disciples. I am the sum total of their experiences, their quests. And so are you. - Elie Wiesel

Our lives are a sum total of the choices we have made. -- Wayne Dyer

I am the sum total of everything that I have experienced musically. --
Hank Jones

I know they're not the exact quote you are looking for. I think this is a common saying especially the phrase 'sum total', so it's not attributed to someone in particular.
google, yahoo"

Sometimes things in our lives come just too fast to have time to understand so we can make real choices. It's easier to remember though and try to understand later.

One day i was in hospital in December 2002 and a therapist asked me if i ever wanted to take revenge on people who did me wrong in the past. I felt he was fearing for himself although he had this sarcastic smile on his face. I told him not to worry, my list is way too long and i forgotten with whom it started.

It's the hospital where i called one night in January 2003 911 from a pay phone telling the operator i was fearing for my life. They didn't respond to that call. I was at Woodland Park Hospital in Portland, Oregon.

That hospital was closed a year or so later for the same reason, the doctors called 911 and sent a patient with an ambulance to a different hospital.

Now it's reopened under a different name.

I know there are hard times in people's life when people say exceptions become the rule. But in my life coincidences have become the rule.

Tuesday, February 14, 2012

The Future Of History

Accurate history has been an important missing piece of the puzzle of many young people's mind. I've been dreaming for years of being able to see interactive maps of the history. There is a timid start on different sites, but i think more should be done. It is a very fun and satisfying way of learning history. Learning doesn't have to be a major pain in anybody's life.

For a better view including pause options:

For an interactive map of the history of Europe click below. Click the years to get the map of a period, hover above the plus sign for details.

Go West

Monday, February 13, 2012

Whitney Houston

She was there for us but we couldn't see her behind all that glamour.

Saturday, February 11, 2012

Wednesday, February 8, 2012

Hackerii şi serverele NASA

Mi s-a acrit de câte ori am auzit tâmpenia asta până acum.

Cred că ar fi timpul s-o lămurească cineva.

Multă lume are foarte vagi idei despre ce este internetul, un server sau NASA. Internetul este o reţea mondială de calculatoare, imensă. Un server este fie un program fie un computer care dă informaţie la cerere. NASA este o agenţie de stat finanţată de guvernul Statelor Unite pe care îl deserveşte.

Dar nu este absolut nici o legătură între site-ul NASA de pe un server sau un cloud de servere care deserveşte vizitatorul curios cu tot felul de informaţii puse acolo de ei şi reţelele lor interne de calculatoare cu care ei proiectează sau controlează misiuni spaţiale.

Sunt sisteme total diferite. Separate.

Din când în când apare în presă câte o ştire care ar trebui să sune aşa: Un copchil ameţit din România sau în numele lui cineva a descărcat un rahat de program de pe internet cu care a blocat sau poate chiar a modificat o pagină dintr-un site de informare al NASA.

Este ilegal? Da. Trebuie pedepsit? Da. Dar de ce ne pedepsesc ziariştii tot timpul pe noi cu ştiri din astea idioate?

În primul rând ar trebui pedepsiţi autorii acestor programe, care sunt într-adevăr profesionişti şi ştiu ce fac, adică participă într-o conspiraţie de pseudoinformare. Şi lumea informatică ştie bine cine sunt aceştia.

Tâmpitul de care am citit azi a luat 3 ani. Dar câţi ani ar trebui să ia deşteptul care a scris acel program?

Erare humanum est

Don't ignore or forget your own mistakes, they might tell you who you really are and help you fix that.

It's Not Over Until The Fat Lady Sings

I said in another post, each blog post is a bet, you're betting your own reputation on it.

I also said on different occasions that if you play a song enough times people might get used to it and even say they like it especially if it  was heard on occasions when they wanted to have a good time.

This time i'll go by instinct. I had it with singing in the same tune with the choir.

I always thought soul is a genre belonging to the American culture. But nowadays there is more audience to British soul than to American. It shouldn't matter would say some. If it's good, then let's hear it. I am in the United States for 16 years now and i cannot name out of the top of my head any American soul singer. I'd have to think first, to double check with Wikipedia than play a few youtube videos and probably i will remember a few voices. Ah, and there's always that BB King diabetes commercial.

But i can name a few British soul singers, among them Van Morrison and Adele. And i looked into Wikipedia, Leona Lewis goes there as well. Van the man is not all bad especially when you listen him with The Band. Now i need to confess, i've been listening a lot of The Band lately, especially after i re listened that obsessive Caravan song one day on 101.9.  I think there's a bit of soul even in Jesie J's music.

But Adele can't possibly be that good to fill the air with her all day long on most local stations. And the charts.

The way the British do that is simple. You take a popular genre that's about to die. (Or you take a popular genre and invade it and kill it in the process, i'm not sure, for that i'd have to check the with the history).

You put together some fragments from different songs, that one can only vaguely remember. Add a bunch of subliminal words and find or build a professional singer who would go for it. Ask him/her to make it sound not all that pretentious. Throw away as much as possible from that contemporary British accent.

Pronounce m like a and s lie sh.  Stumble on words like little children. Season it with a few new age like, unexpected, almost dissonant change of keys. Make it sound like crying for hope. Yodelling like change of tones. Raise the eyelash corners a little. Empathize. Other things she does deliberately with her voice i cannot describe.

Play it like crazy on local stations and everywhere.

Adele brought it to an art. At times she makes it sound like it is continuous with no brakes. Voice falls into silence only at low tones. A bit monumental with highly accurate piano (actually the British were always good with instruments) and dozens of strings. And the newly invented technique of filling any empty spaces with words. Marching drums. Scratching ears at high notes. Anything but not soothing.

Although in the recipe there are enough reasons to back the charts, i don't believe it. Someone tell me when this is over.

(I've been listening this video version several times while writing this. Now that i released some of my frustrations by doing so, i can see it already in a different light. I think i even might get used to it. :) See what i mean?)

The Light Now Comes From The Far East

Smooth Operator, Kiss Of Life, etc.

În toamna lui 95, o vreme plină de speranţe şi coincidenţe în care nu credeam, conduceam maşina pe ploaie, pe Burnside, dincolo de centrul Portland-ului, spre Gresham. Mergeam la un tip Pit Mann sau Peter Man sau cum s-o fi scriind, un român neamţ din Ardeal care mai repara maşini acasă în garaj, pe strada 200 şi ceva. Eu credeam că maşina are ceva şi mai credeam că el poate să o repare.

(Chiar cu maşina aia în ianuarie 96 am condus odată pe autostradă cu furtunul de la pompa de benzină spart şi am lăsat o dară de benzină lungă probabil de zeci de km.)

Pe atunci lucram la Sheridan Fruit Company, schimbul 2, ca box boy, ţin minte că mă puneau să număr şi sticlele şi can-urile de băuturi pe care le aducea oamenii străzii, în saci, împuţite.

În spate era o clădire cu intrare cu cifru unde intrau şi ieşeau tot felul de persoane, cineva la un moemnt dat mi-a spus că acolo a fost biserică satanistă, dar nu ştiu sigur, iar preotul lor, un tip îmbrăcat mai mult în negru care călca săltat, venea şi cumpăra alimente de la noi. Ţin minte odată a venit cu girlfriend-ul, o tipă îmbrăcată în negru cu părul vopsit alb şi eu eram în genunchi aşezam nişte cutii de coserve pe un raft de jos iar el stătea lângă mine şi se uita în gol.

Deci conduceam pe Burnside, spre Gresham.

La radio doi DJ-ei se certau de la cum se pronunţă Sade care era la mare modă pe atunci. Până la urmă au ajuns la concluzia că se pronunţă şade, exact ca în româneşte. Ţin minte că m-a frapat.

Tuesday, February 7, 2012

We Are The People

Are We Human?

În pauză, spre o nouă, mică tranziţie

Când nu mai ştiu ce să facă, intră în ”criză” şi ”schimbă" guvernul. Dar nu pentru că vine unul mai bun. Pentru time-out. Începe o perioadă şi mai tulbure decât guvernările dinainte şi după, ce permite şi mai multe reglări de conturi, ”greşeli, stângăcii” şi cover-up-uri, la adăpostul noii noastre răbdări alimentată de o nouă speranţă, care aş vrea să cred că nu e deşartă. Cu interimate, mici drame în sine, numiri, refuzuri, chestii, până la limita care o permite timpul. O mică pauză în guvernare. După care vin ”noii” (noi pentru noi) cu o perioadă de graţie aferentă, gata să ne pregătească psihologic pentru aflarea rezultatului viitoarelor ”alegeri”.

Monday, February 6, 2012

Different DNA

According to actual theories, human chromosomes range in length from 51 million to 245 million base pairs of atoms. At actual size, a human cell's DNA totals up to 3 meters in length and a few angstroms (10 to minus 10 meters) wide comprised of two very long strings (strands) of atoms linked together and it's all wound, tangled and coiled. To replicate, the double helix has to unwind and and each strand to STAY IN ONE PIECE. Each strand acts as a template for the next strand. Bases are matched with atoms (floating inside the cell i guess) to synthesize the new partner strands.

The replication fork is a structure that forms within the DNA nucleus during DNA replication. It is created by helicases, which are enzymes.

There is one small detail forgotten.

If you take a look at the picture below.

In order to unwind, like in the video above, the remaining of the DNA, the one waiting to be unwound or the rest of the chromosome has to turn around itself  let's say about 1/5 turn for each base pair, thus 10 to 50 million times, pretty much like a plumber's snake inside a pipe. And that while being surrounded by fluid that causes friction and being tangled in the same time (You cannot fit, a 3 meters untangled molecule inside a cell).

Chromosomes are visible under microscope. They should be seen turning before duplication.

I simply cannot figure how you can turn around itself a 3 meters ”badly” entangled molecule inside of a cell 10 to 50 million times without breaking it.

(In absence of any valid comments, each posting in a blog is a bet. You bet on it your own reputation or whatever it's left of it.

But this posting is more like a question. Anybody?)

10/26/17 Ok i think i got the answer to my question. Anybody who ever used a vacuum cleaner with a long chord or maybe the cheap orange extension chord bought at Home Depot knows that if you wind the chord every time in the same direction, after a while it will start to curl or turn upon self. So instead of turning the chromosome in order to unwind DNA you unwind them pretty much the way it is shown in the image above and i did not understand.

In this blog post it is shown how an inventive guy came up with a method of unwinding one of those cables. The same way your DNA will turn when the two strad get separated prior to mitosis.

So this problem is fixed (in my mind) and we can proceed of with the separating of the strands as shown in this video here:

That means that we should see under microscope a chromosome that breaks in two starting at one end and finishing at the other. But if we look at this video either the process is too fast or it's not happening this way.

Dapâi aceala-i gratis...!

În primăvara lui 97 lucram la Epson, Portland, ca asamblor de imprimante pe o linie cu mexicani, asiatici, arabi şi vecina mea de linie, o irlandeză de vreo 20 ani, Holly, frumoasă cât poate cineva să fie de frumoasă. De mă uitam la ea numai cu coada ochiului drept (era în dreapta, pe Michelle de la Ryles Center o ţin minte în coada ochiului stâng). (Normal, nevastă-mea lucra pe altă linie în spatele meu). În schimbul doi, în 8 ore, într-o noapte, am asamblat în 25 oameni 521 imprimante, cam dublu cât făceau celelalte linii, în tot atâta timp şi tot atâţia oameni şi cei de la Epson ne-au spus că a fost record mondial şi ne-au menţionat într-un pliant.

Holly odată m-a întrebat dacă ştiu ce este ura. M-am uitat blocat la ea şi nu am îneles atunci ce vroia. Era blondă, frumoasă, 20 ani şi avea un Ford mai mic, nou, albastru, şi nu prea înţelegeam ce ura ea în lumea asta. Altă dată mi-a spus că stă în apartament cu o româncă care şi-a pus diamante pe toţi dinţii. În altă zi m-a întrebat ce cred despre nazişti şi atunci am înţeles.

Îmi amintesc alte două chestii de acolo, ba nu, trei, un panou cu istoria firmelor de profil electronic din Portland, printre care Electronic Specialty, înfiinţată în 1946, că bucătăreasa a dispărut la un moment dat şi am auzit că a avut un accident (După aceea, în altă zi când săteam toţi din schimb în sala de mese şi aşteptam să intrăm în schimb, am auzit un buf, şi a fost un accident în intersecţie şi după aia au instalat semafor şi acolo pe strada ...Evergreen!) (îmi amintesc ce îmi spunea Mladin despre cum pun americanii semafoare, după trei accidente la o intersecţie) (îmi amintesc acum o ştire recentă asemănătoare).

Epson avea un fel de training de o săptămână înainte de a începe să lucrezi, timp în care erai plătit ca şi cum ai lucra. Eram într-o grupă cu nişte vietnamezi, ţin minte că la o oră a venit profesoara cu nişte baloane albe, mai mult lungi, ne-a pus să le umflăm fiecare şi ne-a învățat să ne frecăm pe păr cu ele după care se lipeau de perete. Am luat şi eu balonul meu acasă şi l-am lipit pe perete şi a stat şi s-a dezumflat, în fiecare zi era puţin mai jos şi când a căzut am mers la spital deci a stat luni de zile lipit pe perete).

La Epson era funny să lucrezi. Eram la postul 9. Puneam 4 şuruburi cu o şurubelniţă electrică ce atârna de sus pe un cablu cu arc şi alte 5 piese, din care una sau două roţi dinţate, în mai puţin de un minut. Era cea mai grea staţie. Pe alţii îi mai roteau de la o staţie la altă (pe toţi) dar nu şi pe mine. La roata aia dinţată din stânga era o şmecherie, dar cu mintea mea de inginer mecanic am descoperit un clic care nu se auzea dar îl simțeam ca şi confirmare că e pusă bine.

Şi venea supervizorul, Salvador Solorio cred, un mexican mult mai tânăr ca mine, brunet, cu nevastă-sa şi mai brunetă care era responsabilă cu calitatea aproape zilnic şi se uitau la mine câte 10 minute în şir cum pun piesele şi le verificau şi plecau îmbufnaţi. El stătea în dreapta mea, punea mâna pe banda rulantă ca să se "sprijine" şi între degetul mare şi arătătorul mânii drepte avea tatuată o zvastică, cam de 2 cm şi avea grijă să o văd când se sprijinea acolo aşa, la mişto, şi mai vorbea cu mine iar ea în stânga se uita în special la roata aia dinţată, punea mâna pe ea (eu lucram cu degetare de cauciu) şi o verifica de fiecare dată şi nu înţelegea cum o pun aşa repede şi nu greşesc.

Odată unul din portari, un tip ras în cap, m-a întrebat de unde sunt şi eu i-am zis că din România, şi m-a întrebat dacă România e ţara din care vin toţi ţiganii, iar eu i-am zis că nu, vin din Egipt, fiindcă gypsy în Engleză este o prescurtare de la Egyptian (tocmai văzusem o emisiune nu mai ştiu la Discovery sau History channel). (Un exemplu de pseudoetimologie).

Epson plătea parte sau totul nu-mi aduc aminte, până la 2000 pe an cred, cursuri. Deci am zis că ia să profit şi eu şi m-am înscris la un curs de AutoCad la PCC, 3 credite, şi am fost repartizat cred, la Sylvania Campus, (aproape de unde locuiesc acum într-o zonă unde văd tot timpul femei cu costum musulman pe stradă.) Aveam şi atunci probleme de congestie nazală şi mi se făcea tot timpul rău în timpul cursului şi nu ştiam de ce, apărea-dispărea, şi am luat notă maximă la toate testele. (Îmi amintesc ce mişto predau aici profesorii, era un profesor armean, dar cred că nu numai el preda aşa, tâmpit să fii şi tot înţelegi, nu cum a fost când eram la facultate în România). Dar cu o zi înainte de ultima zi au venit la noi la apartament şi au pus pe lângă copaci nişte lemn compostat şi mi s-a făcut rău şi nu m-am mai putut duce la verificarea finală. Cred că şi chestia aia a contribuit la îmbolnăvirea mea. Mi-a venit factura de la curs cred că după ce am plecat de la Epson aşa că am plătit-o eu cred, ceva puţin sub 300 dolari.

(Chestia cu congestia nazală a descoperit-o o asistentă la care mergeam prin 2006 cred, care avea cabinet şi lucra ca doctoriţă (nurse practitioner). Eu mergeam când mi se făcea rău la ea, de 2-3 ori pe săptămână. S-a uitat ea odată cu lupa în nas şi a văzut că am membrana aia dilatată şi mi-a dat un decongestant, problema e că pe el scria să nu-l foloseşti mai mult de 2-3 zile iar eu l-am folosit 2 ani la rând (altă poveste cum m-am lăsat de el).

După cinci luni de recorduri la Epson, într-o zi mă sună Veronica Mârţ din Salem atunci. Îmi spune că dacă tot am fost de atâtea ori pe Mount Hood, de ce să nu merge eu odată şi la Mt.St.Helens. Stăteam eu aşa şi mă gândeam chiar de ce şi deodată am simţit că am ceva în urechea dreaptă parcă. M-am dus la oglindă în baie şi am descoperit un dop de ceară (de fapt era păr îmbâcsit cu ceară până aproape la suprafaţă) în urechea dreaptă. Am rămas blocat, eu ascultam muzică tot timpul, îmi amintesc în jur de 10 Martie am fost la ziua lui Iulian Mârţ (la amândoi adică) la Salem şi aveau un boombox şi eu ştiam că el nu se pricepe la muzică şi cumpărasem eu un CD cu Tina Turner, Simply The Best, iar el avea o melodie din România cu fetele de la Căpâlna după care am dormit acolo. Mai era la el şi Nae Croitoru, fostul nostru coleg de la IMU Bacău, acum în Vancouver, CA. Deci am fost la o doctoriţă şi mi-a smuls chestia din ureche cu o pensetă, avea vreo 2 cm lungime, mi-a zis că o să mă doară puţin dar alternativa e să introducă apă caldă şi e mai naşpa. După aceea am început să nu pot dormi, am intrat într-o fază, după vreo câteva zile am lăsat job-ul, normal l-a lăsat şi nevastă-mea, că ea nu conducea, iar fără maşină pe aici e cam imposibil să faci un job la 20 km distanţă,  pe atunci nu ştiam ce se întâmplă, eram paranoic, conduceam noaptea aiurea pe străzi, mă temeam să merg acasă, să mănânc, să dorm şi să beau apă şi aveam toba de eşapament spartă şi îmi închipui că mă auzeau toţi prin Beaverton şi şi într-o seară aşa nedormit ne-am dus acasă la domnul Mladin.

Şi el cam râdea de mine şi mi-a zis o povestioară le la mine din Bucovina. Cum a fost el ”la Cârlibaba, unde se întâlneşte Bistriţa cu Bistriţa aurie” şi a stat la un ţăran care i-a luat cam mult pentru nişte cartofi fierţi după care i-a adus şi nişte unt. Când l-a întrebat domnul Mladin cât pentru unt, ţăranul i-a zis, cu un accent veritabil, bucovinesc: ”dapâi aceala-i gratis...!”

Povestea e mult mai lungă, cam după o săptămână fără somn, mâncare sau apă şi multe plimbări pe la urgenţe am fost internat în sfârşit la Pacific Gateway, un spital psihiatric specializat pentru dependenţii de droguri, acum cam înţeleg de ce, unde m-au reînvăţat ăia să dorm, cam în două săptămâni.

Îmi amintesc înainte de a merge la Gateway am fost şi pe la Emanuel în downtown Portland şi stăteam la urgenţe aşezat pe marginea patului şi dădeam să adorm, dar nu puteam din cauza durerilor de stomac, tresăream, mă trezeam, iar aţipeam, iar tresăream, iar mă trezeam. Deci m-au pus într-un taxi şi m-au trimis la Pacific Gateway. Nu perfuzie nu nimic. Total dezhidratat.

Spitalul a fost închis după un an, când într-o duminică asistentele rămase au chemat poliţia fiindcă nu ştiau ce să facă cu un bolnav mexican care le ameninţa cu un pix, şi au venit, şi l-au împuşcat doi poliţişti, un glonte în cap şi unul în inimă.

ŞI a fost dărâmat acu câţiva ani buni, prin 2007 cred şi un dezvoltator a făcut nişte case pe terenul acela. Singura clădire rămasă este asta unde erau birourile dar acum sunt alte cabinete medicale acolo.

Acolo s-au întâmplat multe, ţin minte noaptea nu puteam dormi şi mă uitam la copacii ăia de pe stradă, aveam aproape în fiecare zi alt vecin de cameră (erau două paturi) care sforăiau sau respirau cu zgomot, ceea ce mă antrena şi pe mine să respir normal şi adormeam; după vreo săptămână, mi-au dat o carte cu boli psihiatrice şi mi-au cerut (bine, la mişto) să-mi pun diagnosticul singur şi mi se părea că am toate bolile din carte şi ei râdeau de mine. Unul din simptome era că respiram foarte greu şi nu ştiam dar aveam o simplă congestie nazală, care a trecut, parţial, după câteva zile, ca efect secundar de la ranitidină, care mi-au dat-o pentru dureri de stomac, ranitidina avea un uşor efect antihistaminic.

Nu am să uit niciodată, pe un perete era o reproducere foarte mişto după una din serigrafiile lui Thomas McKnight, cu o piscină, un peşte, un trident, nişte ochelari subacvatici în formă de infint cu o ieşire şi oceanul, şi pe tablou era cu litere mari de o şcioapă, jos, numele firmei care l-a tipărit, CHALK AND VERMILLION, NY. LOL, numele lucrării este CRESCENT Bay! De câte ori vedeam combinaţia chalk and vermillion în mintea mea apărea altă combinaţie, choke viermele Ion, pentru că tot timpul simţeam că mă sufoc de la acea congestie nazală. (Pe marginea tabloului de mai jos nu scrie CHALK AND VERMILLION, fiindcă am impresia că e fotografia unei serigrafii din seria originală, nu reproducea firmei CHALK AND VERMILLION, NY.) La vreo două săptâmâni după ce am ieşti din spital l-am cunoscut pe Shawn Robert Parker.

I Am Not Spock!

Leonard Nimoy, an actor not without charm (actually he's one of my favorites, it's only logical...) made lots of money while convincing some people there are aliens and he he was one of them. Then, "bothered" by those people to whom he had to explain too many times he was not, we made some money writing a book called: "I Am Not Spock!" Actually i don't want to google this right now to verify, i hope i am remembering right.

The French even have some words for what he's done, selling himself à la hausse et à la baisse.

Take a Bow

Friday, February 3, 2012

Cuvintele, aceste haimanale mici negre şi iuţi

Oare cine a spus asta? Îmi stăruie în memorie fraza pe care am auzit-o sau citit-o undeva prin liceu. Mă ajută cineva?

Majoritatea ”oamenilor normali” nu ştiu să facă un query pe google. În paranteză fie spus, mulţi nu ştiu cum funcţionează. Păi cum să funcţioneze, sunt nişte supercomputere în nişte clădiri mari cât un stadion care au tot internetul copiat şi fac căutări pe 8 sau 10 sau câte or mai fi de miliarde de site-uri din ”memoria sa de tip google” şi ni le dau nouă. Practic durează mai mult plimbarea prin routere a rezultatelor decât căutarea în sine.

Mulţi de exemplu nu ştiu că înainte şi după google au mai fost şi alte motoare de căutare, ca de ex Yahoo, Lycos, Bing, Ask Jeeves, chiar pe vremea când trebuia să cauţi succesiv cu mai multe era unul metacrawler care folosea cinci din ele şi făcea o sinteză.

Deci ce se mai poate face cu el. Mulţi au căutare pe blog. Asta se poate face manual, fără codul embeded acolo, cu o căutare de tip site. Pui termenul de căuare, după aia scrii cuvântul site: şi adresa site-ului.

Pentru cei care vor să vadă ce se mai poate face cu google, este o pagină care ne învaţă totul

Deci se pot face şi căutări de tip frază adică poţi să pui mai multe cuvinte în ghilimele şi să cauţi această combinaţie spre deosebire dacă pui mai multe cuvinte şi le găseşti oriunde în text. Şi aici vroiam să ajung. Am să caut site-ul după o combinaţie frază - site.

Observăm ca la capătul fiecărei definiţii din dicţionar este specificat din ce altă limbă provină cuvântul, dacă.

De ex cele care provin din limba turcă în au în definiţie cuvântul (prescurtat, scris astfel) tc. Deci gupăm rezultatele astfel.

Cuvinte turceşti în limba română;


Cu mici excepţii, am obţinut din site-ul toate cuvintele care au în definiţie cuvântul prescurtat tc.

Cuvinte bulgăreşti în limba română:

”din bg.”

Vă las pe voi cititorilor să încercaţi să descoperiţi restul. Succes!

Thursday, February 2, 2012


În răspuns la

Nu pot să scriu asta ca un comentariu în acel Hyde Park românesc ( că nu ştim cine/dacă ne aude sau ne citeşte. Şi s-ar putea să iasă chiar mai lung decât un comentariu.

Deci să trecem la treburi serioase, dimineaţa, cu mintea limpede şi anima goală, dacă ne ajută glicemia şi mai lasă vecinii(le) uşile din trântit. Ok, cea cu Mercedesul a plecat, în scârţâit de curea de alternator. Mai e Jeepul şi după aia e linişte.

Mi-am notat în vocabular cuvintele neştiute din articol, din care unul îmi stăruie în memorie. Din alea care îţi pun de obicei piedică în elanul gândirii într-un text. Ubicuu. L-am auzit şi pe la noi. Gata, pe ăsta îl caut în dicţionar. Un alt cuvânt pentru omniprezent. O fi vreo nuanţă acolo dar nu avem timp.

Începusem ieri să scriu într-un comentariu. M-am gândit la chestia asta mai demult. Cândva, în şcoala generală, ne-au învăţat despre inducţia matematică. La şiruri. Deci pui o ipoteză şi o verifici pe următorul termen. Cred că pentru oameni disperaţi, care nu mai au altă şansă, se poate încerca şi la istorie.

Când nu mai putem descâlci ce au făcut înaintaşii noştri, nu de alta, dar ca să nu o repetăm, vorba înţeleptului. Ca să ieşim din ciclu. Când nu vrea să ne spună nimeni nimic.

A şi să nu uit. Apropo de cuvinte. Ele pot să ne spună multe despre trecut. Din etimologia unui cuvânt (nu) poţi rupe istoria formării lui. Într-o zi când nu aveam ceva mai bun de făcut m-am uitat prin dicţionare. Acu este google translate şi ne ajută el. Oare nimeni, chiar nimeni nu a avut nimic de spus până acum despre etimologia numelui fostului omniprezent? Atât de omniprezent că ni s-au saturat creierele la toţi, numele lui devenise un cuvânt comun care a săpat cărări adânci prin creţii creierilor noştri şi aşa aburiţi şi nu s-a mai gândit nimeni la ciudăţenie. Dar cei din lumea liberă nu s-au gândit?

Ia să scoatem şi spell check-ul automat că se blochează cursorul. Gata.

çavuş|ro|%C3%A7avu%C5%9F = sergent, se pronunţă ceauş pentru cei ce nu vor să clicăie

nu ne putem abţine aici să aducem în atenţie şi alte câteva cuvinte turceşti dacă tot eram la google translate

başçavuş|en|ba%C5%9F%C3%A7avu%C5%9F = sergent major

Yüzbaşı|ro|y%C3%BCzba%C5%9F%C4%B1 = căpitan

manì. (ăsta nu era în google translate dar ne bazăm puţin acu şi pe

şi e o listă întreagă de grade din armata turcă care au ca rădăcină cuvântul çavuş, iar baş (LOL) înseamnă ceva ca şef in turcă! (Unde întoarcem capul dăm iar peste politică, nu se poate fără ea)

Gata nu vă speriaţi nu vreau să învăţăm aici împreună limba turcă ca Iorga de la Bucureşti la Giurgiu. Dar cred că v-aţi făcut o idee de ce vreau să spun. O listă mai lungă, de vreo 400 de cuvinte, o voi pune într-o postare separată, chiar uitasem, o am undeva, după un query pe site-ul Da, @400 de cuvinte din fondul lexical de bază românesc provine din turcă, cam cât din slavă etc.

Cu toate că numele mic al ubicuului a fost Nicolae, care e grecesc, chiar foarte comun în Grecia LOL de câte ori aud numele ăsta îmi aduc aminte de replica din film: ”Taki, Sophie, Kari, Nick, Nick, Nick, Nick, Nick, Nick, Nick, uh, Nikki, and I am Gus” Hă hă hă hă hă iar numele lui ta-su a fost Andruţă, clar grec, da să nu uităm că şi grecii au fost sub turci, chiar puţin mai mult şi mai aproape decât noi.

Deci aplicând metoda inductivă cu aceste nume în gând şi gândindu-ne că Imperiul Otoman se mai chema şi Sublima Poartă, mai gândindu-ne că poate aceste nume chiar sunt nişte simboluri subliminale similare cu cele folosite de masonerie, dar întoarse pe dos, către vechiul răsărit, hai să construim ipoteza.

Comunismul în România la început a fost clar, ocupaţie, dar după aia, de ce nu, reciclat de locali şi folosit pe post de limbă de ceas pe care o întorci înapoi cu vreun secol şi încerci să restaurezi vechea ordine atât de înrădăcinată pe tulpina culturii româneşti, facând asta sub perdeaua prăfuită a dictaturii, după marea curăţenie făcută deja de sovietici.

Oare aşa o fi fost şi la ruşi, cu Stalin după Lenin?

Postarea domnului sus linkat m-a luat înainte, aveam două postări de scris despre chestia asta, una despre influenţa limbii turce în limba română şi alta despre originea comunismului. Asta sunt eu, nu mă pot abţine, bunicul meu îmi reproşa mereu că sunt nerăbdător. Dar am răbdat destul...

Şi oricum, articole/postări despre originea comunismului se scriu tot timpul în România, de 20 ani.

Deci uitându-ne la articol, (apropo, ”sursa puterii" nu era monolitul de partid ci armata de ocupaţie şi după aia securitatea). Conform ipotezei mele, ”moştenirea leninistă” normal, nu mai trebuia căci oricum nu mai vroiau ei să facă comunismul ci alte chestii totalitare. Normal că cei din lista deviaţioniştilor au fost eliminaţi fiindcă ei poate au fost comunişti (nu vreau să dezbat prea mult, toată lumea ştie că comunismul e o fomă de masonism). Dar cel mai bine verifică ipoteza mea fraza ”Ritualuri bizantine de glorificare erau astfel contopite cu pretenţii de ortodoxie marxist-leninista”. QED, nici nu mai merg mai departe.

Pentru cei cărora ce am scris mai sus le va suna a politică, am mai scris aceleaşi chestii cu ani în urmă, poate nu sintetizate astfel, în multe emailuri pe la prieteni.

Wednesday, February 1, 2012

Diamonds And Rust

I hope i'm not infringing any copyright here, for the others i posted i don't really care.

The strangest song i ever heard. For those who don't speak English, click on it to get on youtube and then look for some of the words under the video.

I heard this song the first time @2006. That's when i decided that i should improve my English. At least the understanding and written part of it, of course, i will always have that horrible Eastern European accent. Especially when i get mad...

Here's a little something that i picked from the beach and goes well with the song... You can click on it while the song plays, it will not stop it. Or here for the complete lyrics.

Fake Memories And Emotional Vampires

For years i've been listening to Coast to Coast AM. One of their favorite subjects is the emotional vampires. No, they are not talking about vampires that became emotional. Unfortunately. No, they are talking about real people that feed on other's emotions.

On a certain degree we all are cause we're suckers for soaps, aren't we? Devouring every scene like if it was from our lives or even worse.

Since the news about mind reading is out of the box for years and some people are doing it for even longer, it is normal that people already have learned by now how to create fake memories.

You put the subject into a situation that he will remember for years that is very similar to what you need to hear from him (i mean from the mind reading device he is connected too).

Assuming that mind reading, especially clandestine one, is not "perfectly accurate".

Now some of those memories could have been created even before those devices existed, but they could have been acurately predicted by Moore's law and a few other laws that we suspect exist but we just don't know.

Others can be created on the fly, in real time, according to what the subject thinks, does, the current events, etc, in online "personalized" news, using some not necessarily extremely sophisticated computers. It could be on the subject's own Linux powered computer, by example.

Some of the first credible affirmations about mind reading were made by Tesla, about one hundred years ago. Nikola Tesla, the forgotten scientist, the one they drove mad with a little magic, the guy who invented AC, AC motors, radio (no, not Marconi, United States Patent and Trademark Office reverted that after Tesla's death), and had at some time more than 700 patents registered with the above mentioned authority.

You can make it even better, by applying some interaction with audience, a few professional actors and an army of figurants. If the subject becomes too savvy, you can apply "punishments" for what he's done or doing until he gives up, apply some extreme physiology, brainwash a little, and you have a real life soap that makes the Truman Show movie looks ridiculous. Never mind some could call it torture, we're talking about vampires here, right?

Are you one of those?