Saturday, July 25, 2020

Dirty Bit

Nu știu cum e în România dar în SUA și alte țări omorurile și tortura nu se prescriu.

Eu cred că e vorba de altceva. Au inventat scriitorii sau au readus în atenție o poveste pentru a contracara problema mea cu disfagia. Și chestia a picat bine (every hand is a looser, every hand is a winner - Kenny Rogers, un singur bit de informație poate schimba efectul unui întreg scenariu în opusul lui) pentru că tocmai am mai avut o fază ieri care s-a dovedit culmea... benefică și chiar vroiam s-o share (împărtășesc) aici.

În ultimele zile aveam dureri foarte persistente de spate, esofag, care țin de simptomatologia pancreatitei.

Toată viața mea, dar în mod special după primul an II, când am ajuns cu alți colegi, multă lume s-a purtat foarte frumos cu mine, în timp ce alții exact invers. Nu am știut niciodată de ce și probabil nu aș fi știut niciodată dacă nu intram serios în chestia asta cu roluri jucate în societate de actori actori. Angela făcea mișto și mă întreba, dar tu cu cine semeni și iată am început să bănuiesc că semăn și eu cu cineva și am făcut legătura cu niște biete încercări din familie de a-mi spune câte ceva. Deci am fost toată viața un fel de papagal, repetând ce mă învățau alții, ziceri din care câștigau foloase enorme și probabil a pierdut toată țara. Au ăștia metode, de fapt nu e foarte complicat pentru ei, ei sunt veșnici winners, te țin în cușca lor, îți dau mâncare (cu ghionturi) și te antrenează în discuții. De fapt au văzut că unii, din care menționez al doilea rând de colegi se purtau frumos cu mine ceea ce îmi plăcea și au mers pe metoda asta și au scos de la mine tot ce au vrut.

Vorbeam cu cineva "din România" la telefon și i-am spus că nu am știut niciodată cine erau cei din anturajul meu, iar când am aflat, brusc, că toate persoanele pe care le-am cunoscut au fost de fapt altcineva, a fost un șoc, nu credeam că pot să-mi reevaluez toată viața din punctul acesta de vedere. Și mai tragic, nu am știut nici eu ce reprezint. Și mai tragic, și acea persoană era din aceeași categorie.

Deci ieri tot așa, după câteva zile de dureri de spate, esofag, m-am hotărât să merg până la supermarket să-mi iau niște omeprazole, medicament cu care sunt atât de familiar, pe atunci atât de scump și care acum a ajuns generic și fără rețetă. (Când am venit în România în 2004, am ajuns exact în zilele cu raidurile la MISA iar la televizor era în mare vogă emisiunea Surprize Surprize) luam, pe rețete de la doctori din SUA, 80 de omeprazole sau echivalent și 300 mg de Zantac. Raționamentul meu a fost următorul. Din moment ce stomacul poate produce mai mult acid decât poate neutraliza pancreasul, în anii lungi de suferință și dureri continue am mai citit despre, aș putea să ajut pancreasul reducând producția de acid a stomacului (cu unele riscuri). Chiar înainte de a pleca, am văzut niște bucățele de carne într-o farfurie, am luat una, eram deja stresat cu plecarea iar doi copilași răcneau în spate cum n-am mai auzit niciodată, cu tatăl lor zâmbind pe un scaun, și n-am mai putut-o înghiți. Știu din experiență că dacă mă ține așa și o oră, până la urmă tot la asta ajung, deci mi-am băgat imediat degetele în gât, nu am reușit să vomit, dar din cazua șocului bucățica aia de carne mestecată s-a dus în jos în stomac, iar durerea de esofag, spate și toate celelalte mi-a trecu în vreo jumătate de oră după. Ceea ce poate avea doar o singură explicație. Aveam o piatră pe calea comună biliaro-pancreatică ce se varsă în duoden care a ieșit în acel moment. A și încă una. Vrăji.

Am fost la Walmart, după ce am trecut în parcare și înăuntru prin numeroase grupuri artistice tot așa de prin Ungaria și Japonia, am ajuns și la raftul cu omeprazole și înapoi, am lăsat-o pe Angela la casă și m-am dus în mașină. A ieșit după mine din supermarket un tip cam brunet, tânăr, înăltuț, cu o sacoșă gen sacoșe de rafie din România, prinsă de gât ca ca și cum era gata să vomite în ea și cu două bețe ca de schi în mână pe care le agita, simulând... nu știu, un handicapat gata să vomite?

Mi-a sugerat odată un preot din Româna, nu știu dacă mai trăiește, ceva despre blocaj biliar. Cel mai probabil, un mesaj transmis de la niște oameni binevoitori. M-am gândit mult la asta și am scris odată într-un post, corpul omenesc are numeroase sfinctere, mușchi circulari care reglează trecerea fluidelor dintr-un loc în altul. Chakra înseamnă în sanscrită roată, deci sfincterele respective pot fi într-adevăr chackrele din "filosofia" sau practicele esoterice răsăritene. Deci ei știu, pot, să blocheze de la distanță, dacă își pun într-adevăr mintea, sfincterele cuiva. Cel de deasupra stomacului sau cel care reglează trecerea amestecului biliar-pancreatic în duoden. Care dacă se blochează semi-permanent, apar cristalizări ale bilei în vezica biliară, așa numite pietre biliare, steatoza hepatică, pancreatita, creșterea glicemiei, etc..

De multe ori stau și mă gândesc. Nu suntem noi oare partea inutilă din jurul unui tub digestiv care e rezultatul unei evoluții de miliarde de ani? Nu ar trebui ca acest tub digestiv să fie destul de "fool proof"? Ce feeling de empowerment le poate da unora care au găsit metode ne-umane de a manipula acest bios natural! Dar sunt convins că ei pot face chestiile astea și la televizor, sau în general în media, asupra unei întregi populații. De ce ar face-o? Oamenii bătrâni știu mai multe fiindcă au văzut mai multe și nu prea le pică bine. De asta m-am și chinuit să scriu aici. Și de posibilitatea inducerii vomitării pentru o persoană suspectă de blocaj litio-biliar sau cum se spune în termenii galenici. A și dacă tot am spus de dirty bit. În ultimele zile, de câte ori mai pun o asemănare, se mai întâmplă ceva nașpa la China. O fi asta din cauză că Angela are două colege la servici care oficial sunt vietnameze, dar arată ca niște chinezoaice iar în realitate sunt japoneze și care o bully pe Angela tot timpul? Și tot așa, cazurile numerele de COVID" se înmulțesc în funcție de direcția și limba în care scriu...

De multe ori când ies din apartament sau când merg în parc sau în multe alte situații îmi apar persoane care în mod improbabil dar real, comit gestul acesta. Se apleacă în fața mea, la o distanță oarecare, fără motiv evident. La vreo jumătate de oră după, apare un fel de indispoziție care mai apoi se transformă în blocaj digestiv (umflare) care corespunde cu dereglarea (strângerea) unor sfinctere, deschiderea altora, chestii de care în general nu am nevoie dar este involuntar. A apărut acum și în media, ca să pot da un exemplu.

Wednesday, July 22, 2020

Hanging Out in an (Almost) Restored Paradise

Rolling Down the Hills

I explained many times. In Romania during communism those admitted to college, after a very tough exam we were supposed to go for a mandatory 9 months military stage that was equivalent with a western Military Academy. That is, after college you were made a reservist and your rank will increase with age and periodic 2 weeks stages every five years.

I went to Galați to a tank regiment (of course, soviet T55s) and we were there 6 platoons (a battalion) of TRists (TR from Reduced Term, normal mandatory stage for those not admitted to college was 16 months).

Our platoon was in the same dorm of 40. I would not try to describe the smell when we were getting off our boots at the end of the day. Maybe similar to one right now in the apartment after doing laundry upstairs and shaking more litter dust inside walls. First 3 weeks when we did intensive basic infantry training, mostly movement in formation during a hot September, the showers "were broken". A nail "grew" in one of my soles and i had an open wound. That is a nail was too long or something. It happened sooner or later to all of us because of the defective boots. Until we figured that if we pulled them out nothing the boot won't fall apart.

One of us was chosen to be the "replacement of lieutenant" when he was not here, that is evenings and nights. Over the years i came to believe the man was actually Roger Moore, who was in his 40s at the time.

Recently after i saw the face of Hungarian tenor who was doing Ceaușescu i started to believe that he himself was present there as Lt.Modiga. Also ex King Michael or Romania as Captain Mihai Oprea, batallion commander.

But that'ts not all. My colleagues were not from the same faculty. Some of them were admitted at evening classes, and never saw them again. Some, i saw them a few times. One of them was Victor Tăbușcă, a very shy guy who wasn't drinking or smoking and was speaking slowly (for obvious reasons, he wasn't speaking Romanian as first language). I think i identified him with either of the twin brothers Sorin and Liviu Avram, both journalists from Suceava, were Victor was supposed to be from.

Recently i identified another one. Aurel Patraș who though he was at a different faculty, i was meeting with him from time to time (mostlly for drinking, going to discotheques) and after that, until i won the green card lottery and moved to the US in 1995. I recently identified him with a Hungarian... conductor, and now i remember, some tried to give some clues over the years. Also from Suceava county, were i was born, he was speaking better Romanian but still (none of the people i ever met were real Romanians or Americans). Last time i saw him in my 3 months stay in Romania in summer 2004 and din't seem very prosper, judging by his teeth. After i came back in the US i continued talking to him on the phone. He seemed compassionate and listening to what i was saying.

But after moving to Lake Oswego, the smoke appeared in the apartment, under the "reason" of a broken chimney. Most likely, other smoke was coming from those holes in the walls i tried so hard to cover. I once i think when i was high on that smoke i tried to explain to him the American expression "S... rolling down the hill". He asked me to repeat it.

I figured also recently that it is possible that most of my phone conversations with him were broadcast by Sorin Avram, maybe on the internet. In September 2015 after i moved here, at Rolling Hills, Sorin Avram "died" and Aurel stopped talking to me. (Will come back with pictures of that Hungarian conductor). I feel too nauseated by the smell to start digging.

Here at the apartment the leasing agents were Demi Lovato and Keiko Fujimori.

CTL or the management company is from Seattle and CEO seem to be
whom in turn is another Hungarian singer. Upstairs there is a woman who is probably done by

Many others have been upstairs, including Washington ex governor Mike Lowry, Dick Cheney and ex Romanian Defence Minister, Mihai Fifor.

Of courrse none of these would be possible if Chief of Tualatin Police was not