Friday, March 29, 2013

Cracked Doors Policy

Both my next door neighbors, at nr.9 and from the apartment beneath have a big gap at the door when closing it, allowing all kind of smokes to come out and into my apartment, causing allergies, nasal congestions,  euforia and all kind of other symptoms, especially when i'm alone in the room next to my entrance door. Last night @2 AM i felt some sort of metallic smell than i had really bad problems, like sudden sleepiness and arrhythmia.


Thursday, March 28, 2013

AVX VANCOUVER WA

This is the Seven Eleven where in December 1995 a shooting took place. Right after i moved in there, at Fox Pointe Appartments here below hoping i was going to work at AVX, nearby. A Romanian girl has been shot in the butt with some rifle from a car but the article i read in the newspaper then said the charge in the cartridge has been modified so it won't have so much power. Later (in 1999) i got to work at AVX, Kyocera Ceramics on this map, with that girl' sister who was now married with a Mexican and was pregnant for the majority of the time i worked in there. Hope i will later remember their name. I lived at Fox Pointe until July 1996 when i moved to Beaverton, OR, closer to Credence where i was working. I remembered when i moved i've been worried about that big antenna in the middle of a field in the back of seven eleven on that picture as i knew it's not really healthy to live nearby one of those. I'm wandering who it belonged to.

I've been looking both in Oregonian and Columbian Archives and i called Columbian in Vancouver. It was in one of the papers. But can't find it now.

View Larger Map
Fox Pointe Appartments


View Larger Map
Kyocera Ceramics, aka AVX Vancouver. I worked at AVX between August 12 1999 and August 22 2000.


View Larger Map

Wednesday, March 27, 2013

Tuesday, March 26, 2013

Ryles Center


View Larger Map
Îmi amintesc ziua când am ieşit de la Woodland Park, ianuarie 2003. Au chemat un taxi şi m-au urcat şi m-au dus la alt spital, Providence St.Vincent, la urgenţe. După două internări succesive la Woodland Park, aveam capul plin de antidepresante dar care nu puteau să-mi micşoreze nişte dureri fantastice de ulcere la stomac. O durere care nu dispărea niciodată. În paralel cu antidepresante luam şi antiacide din cele mai puternice, zantac, prevacid, nu sunt sigur care în ce perioadă (am luat ani de zile prevacid, protonix, nexium, când am venit în România în 2004 luam 80 mg protonix). Tot timpul simţeam că efectiv leşin de durere. I-am spus taximetristului şi tot drumul a strâmbat din nas şi a protestat că de ce nu i-au spus fiindcă nu prea îi plăcea să mă vadă aşa în maşina lui. Am ajuns la Providence unde au început alte negocieri, ce să facă cu mine. Erau două doctoriţe la urgenţe care efectiv s-au certat ore în şir şi până la urmă s-au hotărât. Mă trimiteau la Ryles Center. 3333 SE Division, exact poza de mai sus. Care erau simptomele mele? O congestie nazală severă intermitentă care îmi dădea dificultăţi la respiraţie din cauza căreia nu puteam adormi de care nu ştiam atunci şi durerile de stomac. Lipsa cronică de somn suficient dădea un şir lung de alte probleme.

Nevastă-mea m-a dus cu maşina şi ţin minte era o coadă lungă de km pe Burnside înainte de intrarea în downtown şi eu nu mai puteam de durere şi ea a luat-o pe banda din stânga şi i-a depăşit pe toţi iar eu am ridicat pe geamul din dreapta dosarul cu actele medicale, pe care am scris cred HOSPITAL sau ceva asemănător. Dar era un mare semn de întrebare, dacă mă vor primi acolo.

În sfârşit am ajuns. O casă donată de cineva (familia Ryles, era undeva o poză pe un perete, un cuplu mai în vârstă) pentru a deveni un centru de recuperare pentru bolnavi mintali, adicţi, homeleşi. Vreo 15 de paturi în câteva camere, pacienţi femei şi bărbaţi, vreo câteva asistente şi terapiste, nu mai ţin minte dacă erau şi doctori. Era destul de lejer, se putea fuma în curtea de după gardul din poză, (LOL, era o brichetă electrică în perete şi băgai ţigara în gură, te apropiai de perete şi băgai ţigara în gaura aia şi apăsai pe un buton şi se înroşea chestia) iar ţigările le luam chiar de acolo dar erau foarte proaste.)

(După ultimul job de la AVX care l-am terminat în august 2000, nu am mai lucrat. Am stat vreo 2 ani căutând servici iar în rest făceam un program ca să învăţ limbajul C (Stero Spectrum Analyzer, bazat pe transformata Fourier rapidă, ca cel care era pe vremuri la iTunes, barele alea care dansează în partea de sus a ferestrei, acu nu mai ştiu dacă este). Îmi făcusem cu vreo 200 dolari un calculator care nu l-am conectat la internet niciodată, aveam Micosoft Visual C++ 6.00 pe Windows NT, o carte de Horton dar nu aveam nici un spor. Nici la învăţat nici la program. În apartamentul de jos se mutaseră trei băieţi tineri, poate studenţi, care câteodată mai băteau cu mingea de basket în podea. Noaptea când dădeam să adorm se auzea o singură bătaie cu un deget în perete, exact în secunda când mă lua somnul. Nu mai dormeam o oră două după aia, adormeam în sfârșit, după miezul nopţii iar dimineaţa după ce pleca nevastă-mea la servici, la 6 sau 7 adormeam iar şi mă trezeam într-un fel de fum care venea de la ei cred, ameţit şi nu eram în stare de nimic. Am avut şi perioade de o lună când nu am ieşit de loc din casă. M-am atrofiat complet, nu mai puteam să merg mai mult de 500 metri fără să ameţesc. Aşa am ajuns în decembrie 2002 şi ianuarie 2003 să stau aproape 2 luni încontinuu în spitale. Dar povestea e mult, mult mai lungă). Totuşi am terminat programul înainte de a merge la spital. Când l-am terminat, am intrat pe un forum de audio şi am încercat să-l prezint, şi a intrat un tip şi m-a luat tare, ce, ăsta poate fi program, la 18K mărime, la aşa mărime nu poate fi decât un virus.)

Deci am ajuns la Ryles Center. Michelle a luat un teanc de hârtii şi a început să mă întrebe şi să scrie. Era foarte zâmbăreaţă şi în sfârşit am realizat că voi sta acolo.

În exterior erau camere, la mijloc hol, iar în mijlocul holului era staţia asistentelor şi toaletele. Era o tablă unde te scriai la ora când era liber  la maşina de spălat rufe. Era chiar o cameră cu un calc legat la internet. O sală de terapie cu un pian. Totul vechi şi cam dărăpănat.

Ce mişto era Michelle. De fapt nu numai era. Mai era o terapistă şi o pacientă, nu ştiu, nu prea am văzut modele de aproape dar cred că aşa ar arăta. Brunete, înalte, binevoitoare şi încercau să menţină un fel de atmosferă veselă.

Ţin minte pacienta aia înaltă mişto odată m-a chemat în cameră la ea şi mi-a arătat un album cu picturi în special o pictură unde era un tip care semăna cu mine. Aveam 42 ani chel, din profil, da, parcă eram eu. M-am enervat, i-am zis: "uggly", şi am plecat din cameră. Eu, adică nu mă puteam suferi pe mine însumi pe atunci.

După vreo câteva zile Michelle ne întreba care vrem să merge la plimbare. După masa de prânz, câţiva pacienţi, cu Michelle sau altă terapistă, o luam încet încet pe stradă până la un magazin de convenienţă, dulciuri, sucuri, chestii din astea. Pentru mine acea jumătate de km părea un maraton. (Eu care am urcat într-o noapte de februarie, în vacanţa de după sesiune, cu Cătălin Butnariu, după ce am băut o zi întreagă la Deia, pe Rarău, pe traseul Pârâul Alb, 14 km de la gara de est din Câmpulung, pe o zăpadă de jumătate de metru pe lângă cărare, cu o ghitară în spate şi cu o lună şi o zăpadă pe brazi ca în tabloul ăla de Şîşkin.) Ţin minte că o altă pacientă m-a şocat. În timpul unei plimbări s-a apropiat de mine şi mi-a zis, "fake it till you make it, eh?" adică a sugerat că mă dau bolnav, adică nu am nimică. Asta după ce am stat vreo 2 zile şi am analizat expresia, fiindcă nu, nu am înţeles pe loc ce vrea să spună şi nici nu aveam acces direct la internet, şi nici internetul nu era ce este acum.

Odată am intrat cu Michelle în camera aia cu calc şi i-am arătat ce ştiam eu pe la internet iar ea se prefăcea că nu-i venea să creadă. Chiar i-am pus o poză undeva pe un cont făcut instant pe tripod sau undeva. După care am luat-o înapoi de acolo, bineînţeles la cererea ei.

Ţin minte mi-a zis într-o zi o asistentă, făcâdu-mi cu ochiul, zâmbind, dar destul de serios, "Go ahead George and impress Michelle with your bubbly personality!"

Mai era un bolnav, un tip care tot aşa venise de la alt centru şi probabil urma să plece la altul şi toată ziua zâmbea şi întreba pe oricine, "nu-i aşa că pisicile sunt mult mai mişto decât câinii?" "cats are much cooler than dogs". De obicei când ne adunam toţi în faţa uşii, ieşeam afară din clădire şi intram în altă "aripă" a clădirii, unde era sala de mese iar la subsol, bucătărie. Mie mi se făcea foame cam cu jumătate de oră înainte, dar aşa de rău că tremuram şi mă luam ameţeala.

Mâncarea era foarte bună, gătea un tip cred că era şef, făcea tot felul de chestii gurmet, dar puţin. Mai completam cu banane, după aia am descoperit în sala de mese nişte pliculeţe cu cacao cu lapte în care puneam apă fierbinte.

De obicei nu rezistam la terapie până la sfârşit, mă lua durerea de stomac. Mă strecuram afară şi fumam.

Într-o zi a venit un tip, nu ştiu ce era, se învârtea pe acolo, s-a aşezat la pian şi a început să cânte meseriaş, nu mai ştiu parcă jazz. Mă uitam la el şi am rămas blocat

Dar era să uit. Într-o zi a apărut un pacient care zâmbea tot timpul. L-am întrebat de ce e aşa de happy şi mi-a zis că în dimineaţa aia îi făcuseră şocuri electrice, de unde venise, şi se simţea întotdeauna bine după aceea.

Până când într-o zi am mers odată chiar singur cu ea. La plimbare. Mă uitam cu coada ochiului, era aproape la fel de înaltă ca mine, (eu am 1.84), un profil perfect, nasul scurt şi drept, ochii negri, părea franceză sau irlandeză de origine, dar putea să fi fost şi româncă, doar ceva mai brunetă şi cu părul creţ, probabil făcut. Vorbea tot timpul zâmbind îngăduitor. Pe atunci nu prea aveam curaj să întreb lumea de pe unde se trage. Dar mă uitam şi înainte unde pun următorul pas, şi credeam că de fiecare pas va fi ultimul.

Când am ieşit, eram pe zyprexa şi probabil nexium. În primăvara m-am hotărât să merg în parc să mă plimb după cum m-au învăţat la Ryles Center. Aveam sandale, pantaloni scurţi, dar nu prea îndrăzneam fiindcă mă cam lua ameţeala. Totuși m-am dus şi am început să merg dimineaţa, singur. Întâmplător, unul din cele mai mişto parcuri din zonă era cam la 2-3 minute de unde stăteam. Mergeam, dimineaţa nu era nimeni pe alei, şi de fiecare dată mă întâlneam la un moment dat cu o tipă, care zâmbea cu gura până la urechi.

Câţiva ani după aceea, chestia avea să se schimbe complet. Parcul acela (Greenway, Beaverton) s-a aglomerat brusc. Întâlneam zeci sau sute de persoane la o plimbare. Mai ales după ce au instalat nişte coşuri de sârmă pentru un joc de aruncat farfurii de plastic (disc golf). Pozele următoare sunt făcute cu 4 ani mai târziu, după Ryles Center, în 2007, cu un Nikon CoolPix L6 de 6MP, pe care am dat cam 100 dolari, culoare silver, prima mea cameră digitală. (Când s-a stricat, mi-a luat un L18, de 8 MP, roşu, de la Target, cu acelaşi preţ. LOL nu s-a stricat în urma numeroaselor izbitor chiar pe asfalt sau beton în parcare de la un metru şi ceva, dar a intrat un fir de praf la senzor şi fiindcă pe vremea acea nu ştiam să-l scot, am desfăcut camera şi după ce m-am curentat zdravăn de la condensatorul de la blitz de mai multe ori, am reuşi şi am făcut un scurtcircuit pe acolo) După cum în zonă, în 2010, 2011 vara, una din 5 maşini avea număr de alt stat, părea că migrează lumea de peste tot în Oregon, dar anul trecut nu prea.

Monday, March 25, 2013

When The Smell Hits The Fan

Wallpaper from kitchen and bathroom lit from behind 4x30 fairly new fluorescent lamps. Pictures are clickable to enlarge. I think a good enough software could give you the composition of the "wallpaper" by its absorbtion spectrum given the fact that we have in the pictures behind the wallpaper a known source of light and pictures are unprocessed. It's not really wallpaper but some fabric reinforced with animal glue. I bet the material in there is collagen and/or blood from slaughterhouses they used to make glue in the past from. When you have something like this in your bathroom and take a shower it's going to start stinking, and in years even enter the drywall made of sheet rock (gypsum, calcium sulphate which is porous). In my case it migrated from bathroom to bedroom through two layers of sheetrock. There's no insulation in the interior of this apartment.
Cause i got this stuff in the rented apartment both in the kitchen and bathroom. When  they dug the holes outside seen in the pictures below everything inside started to stink to the point it became unbearable then i started to look for the source. Although i spent the last three years cleaning the place in never realized what was going on. The smell was coming and going and sometimes was stronger and sometimes weaker. Somehow we got used to it.

But there's more. The drywall on one of the walls in the bathroom turned brown at places because of so much cigarette smoke coming from one of the apartments beneath inside the wall. That was somehow covering the smell. But that's how i realized the drywall is actually porous because i saw it was brown in all its half inch thickness. When the wall vibrating like from cars and planes it spreads the stuff even more and the smell becomes stronger.

I think whoever wanted to make a point had done it really well.

The stuff, like any toxin, it is probably addictive, hence the title.

1.WB=5500

2.WB, fluorescent
 


Here is a link to a jpeg full resolution together with ARW uncompressed file (Sony ARW). The preview showed by Google for the ARW file in the linked folder is Google's interpetation of that file. The ARW file can be accurately seen only with specialized software that has the Sony codec included. https://docs.google.com/folder/d/0B-ShIhkErMIPUDMxcG9YeVc4U0k/edit?usp=sharing

And here is the missing link. Holes have been dug around buildings for some wiring work for lamps for more than a month now. It looks like they are trying to replace the wires or look for a shortcut. This particular hole has been dug for weeks. Strains of mold and bacteria that usually live deep under ground travels through the air, gets inside and attacks the wallpaper which seems to be made of fabric with some sort of organic, maybe animal (i heard in the past they used bovine skin, hoofs and blood from slaughterhouses to make glue) material and makes it stink really bad especially in the bathroom where there is humidity after showers. It was raining for days, i don't know what effect that had on those but i assume it's not like freshly dug anymore. But it's not the stable ecosystem usually encountered in this place at the surface of the ground either.


I'm already starting not to feel anymore the pain from formatting a whole partition that included pictures from the last three months. But i recovered some half of those using photorec and testdisk (with this occasion i discovered a good method of recovering a freshly formatted and deleted partition, you can use a Linux Live CD like the ones for installing Linux and an internet connection, after booting from the CD, you download testdisk then use the command photorec) and here are a three of those included here.

2/14/2012

2/24/2012
Friend With You or Fuck With You...

And another song that i couldn't ever figure the lyrics...

Escu

M-am uitat acum în dex.ro. Esc este un sufix. Definiţia nu mă satisface. Mă gândesc. Se adaugă la verbe din grupa de conjugare a IV-a persoana I singular. Se poate adăuga unui substantiv ex. lume şi obţine un adjectiv - lumesc. Adăugat unui nume poate spune că respectivul aparţine unui clan, unui neam. Este un sufix puternic şi nu întâmplător mulţi înaintaşi şi l-au ales ca sufix la nume pentru a se româniza.

De multe ori m-a intrigat un pasaj dintr-o poezie celebră de-a lui Eminescu (şi el este unul din aceia ce şi-au ales acest prefix, renunţând la altul, pe un nume cu rădăcină din cu totul altă limbă. (Emin este un nume foarte întâlnit în Turcia modernă, iar ovici este specific numelor evreieşti)). Deci vorbeam de o poezie. Dar când vorbeşti de poezii mult mai simplu este să le aduci în text, între ghilimele.

"Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.
Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.
Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.
Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.
Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid..."

De ce mă intrigă iar şi iar acest pasaj din Eminescu, care de altfel a fost un mare patriot şi naţionalist? Pentru că acest fragment este un elogiu clar al sultanului şi tot ce reprezintă el, cu o singură cheie negativă, "a ei patrie ş-o schimbă" chiar la început, ceva ce poate schimba tot sensul a ceea ce urmează, dar care poate fi şi uşor uitat, trecut cu vederea. Deci ce tip de procedeu literar este acesta, care face un elogiu în 66 versuri de 16 silabe fiecare şi-l anulează cu două cuvinte? Anti-elogiu sau pretext nostalgic?

Dar de ce să ne frământăm cu aceste probleme, doar avem critici literari, şcoliţi, confirmaţi, care locuiesc la Paris sau altunde, confirmându-se între ei şi plătiţi regeşte de casa prezidenţială.

Nu mi-ar fi venit în minte iar acest pasaj dacă nu aş fi văzut ieri altceva. Atras de un titlu din presa on-line, gen "vă cunoaşteţi scriitorii?" am deschis repede nişte site-uri. Un alt scriitor român cu sufix, un tip retras din societate dar pentru care scrie totuşi voluptăţi din imaginaţie de pustnic, adânc ancorate în diferite vârste ale limbii şi istoriei româneşti, recent certificat cu o candidatură de No-Bel. Dar nu mai bine ar fi să aduc textul aici, care este la o depărtate de un google search, ca să se înţeleagă mai bine ce vreau să spun?

"Luna ca un corn de tablă a plecat de pe moschee
Şi pe valuri se lăţeşte ca o pleoapă pe cornee
Ca o geană de cadînă pe-un obraz de isihast.
Semiluna lunii crapă-n cioburi reci pe golful vast.
Iese dulful de culege praf de aur de pe boltă,
Pe catarturi de barcaze  grunji  de  aur  se desvoltă
Şi-ale pînzelor burdufuri  s-umplu-n cer   de icosari.
Marea linsă e ca sticla, ceru-i de mărgăritari.
Mai ca ziua luminează negura de praf de stele,
Dă din ghimpe scorpionul, cloşca face temenele,
Ursele lucesc ca petre fără preţ într-un sipet,
Gemenii se pleacă tainic peste-al sferei parapet.
Insuli doar cît vezi cu ochii. Sgomot face numai luna
Lunecînd pe roţi dinţate ca Fecioara în coluna
D-orologiu precînd iese în fereastră cu un prunc.
Stele-n val şi valu-n stele dopotrivă se arunc.
Manoile, fruntea-ţi mare de poet pe pergamente
A căzut şi potolite-s zbuciumele. Oriente,
Cînd văzut-ai în Edenu-ţi un mai nobil ipochim ?"

Ok dacă Eminescu s-a oprit scurt înainte de a compara luna, fecioara din visul sultanului cu Maica Domnului, domnul Cărtărescu a făcut un pas înainte, într-un fel personal, mecanicist, adăugând metafora cu roţi dinţate.

Dar nu e singurul din opera sa. Hai să mai aducem un citat. (Maestre, care i-ai citat pe toţi, cum ţi se pare când te citează alţii pe dumneata?)

"De multe ori după aceea m-am gândit că dacă, mergând în urma ei, i-aş fi atins învelitoarea de mătase, s-ar fi-ntors spre mine nu pentru că mi-ar fi simţit atingerea, ci pentru că ar fi simţit că se scurge, din corpul ei în degetele mele, o parte din necunoscuta şi mistica ei putere interioară..."

Nu sunt prea bisericos. De fapt stau şi mă întreb cu cât mai mult m-am înbisericit mergând la cele două biserici ortodoxe româneşti din Portland, unde totul seamănă şi cu un fel de show pe care nu l-am descifrat încă pe deplin iar în România m-am depărtat complet de biserică. Oricum pot să mă autodefinesc ca unul care din când în când mai speră şi mai crede.

Dar mergând de foarte multe ori şi ascultând predici, şi de la amici, am prins câte ceva pe ici, pe colo. Deci nu se poate să nu mă frapeze asemănarea dintre fragmentul de mai sus cu următoarele versete din Noul Testament, Luca, 8, pe care l-am auzit, destul de recent şi într-o predică la Biserica Română Ortodoxă din Oregon City.

44 Ea s'a apropiat pe dinapoi, şi s'a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s'a oprit.

45 Şi Isus a zis: ,"Cine s'a atins de Mine?" Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: ,"Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ,Cine s'a atins de Mine?"

46 Dar Isus a răspuns: "S'a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere."

Nu putem numi acest fragment decât o lipsă acută de altă inspiraţie. Dar poate fi şi o întoarcere pe dos, o blasfemie, dacă e să ne imaginăm că cel care scrie a mai şi citit câte ceva la viaţa lui.

Deci ieri timp de jumătate de oră am "deschis" on-line două cărţi ale candidatului nostru de premiu Nobel, "premiat de francezi", celebrat prin toată presa românească on-line, "cel mai important scriitor" din nu ştiu ce perioadă, pipărat cu puţină controversă, de altfel marginală, pe ici pe colo, şi am găsit două pretexte serioase de a mă opri aici cu cercetarea operei dumnealui, dedicându-mă altor ocupaţiuni.

Saturday, March 23, 2013

Poeţi, filozofi şi dive

În urma unui şir de întâmplări care ar putea face uşor subiectul altor poveşti, am ajuns, de bine, de rău să înţeleg limbi străine începând din liceu, în special franceza şi engleza. Prin asta am început să înţeleg cuvintele la unele melodii "străine", unele "scăpate" prin grila deasă a cenzurii comuniste, altele pe benzi magnetice, "trase" de la unii la alţii.

Ce nu înţelegeam completam cu imaginaţia. (Pe atunci nu era internet cu versuri la orice melodie şi chiar dacă aveam un dicţionar, nu întotdeauna înţelegeam pronunţia ca să caut în el sau nici măcar nu puteam memora toate cuvintele când se desfăşura o melodie ca să le scriu sau traduc).

Când spun străin, înţeleg tot ce e la vest de să zicem, Viena, fiindcă austriecii nu prea au intrat cu hit-uri în circuitul muzicii pop mondiale, cel puţin nu-mi vine în minte nici un nume acum. Bine, pentru mine şi pentru mulţi nu exista nici o diferenţă între muzica europeană şi cea americană, la fel ca şi între cele două culturi.

(Îmi amintesc de exemplu de Păunescu, Dumnezeu să-l ierte, care spunea în gura mare pe oriunde era auzit, cel mai mult la "cenaclul" Flacăra că totul era gunoi cu aplauze înregistrate şi momeală pentru tineretul de la noi (practic el prin acea "întâmplare" artistică încerca să recreeze genurile şi tipurile de muzică din vest, fenomen care era întâlnit de fapt în toată scena muzicală pop românească)).

Relativ recent, de vreo 5 ani am pornit o "campanie" masivă de reevaluare a tuturor melodiilor mele favorite şi a trece prin versuri şi a le înţelege în sfârşit, complet. În mare parte din cauză că am ajuns în sfârşit la un nivel de înţelegere a limbii engleze care îmi permite aceasta.

Este poezie şi este filozofie în majoritatea versurilor melodiilor lor. Mult mai multă decât credeam eu în acel timp. De fapt unele sunt adevărate eseuri.

Din păcate însă în multe dintre ele sub masca poeziei se ascunde orice, de la politica momentului la îndemnuri subliminale, acestea din urmă lipsite de orice morală sau scrupul din partea autorilor.

Altele, oricât le-aş asculta, deşi la prima vedere sugerează tot felul de imagini poetice, care frapează imaginaţia dar până la urmă par lipsite de orice sens, ca de exemplu unele melodii de Phil Collins sau Elton John. Nu am înţeles niciodată ce simte Phil Collins în aer că vine în noaptea aceasta, ceva ce el a aşteptat toată viaţa. Mai uşor mi-a fost totuşi să înţeleg ce nu ar face Meatloaf pentru dragoste. (LOL după ce am dat search-uri pe google timp de câteva ore şi citit nu ştiu câte forumuri. De fapt el spune ce nu ar face undeva la începutul melodiei într-un vers, inexplicabil trecut cu vederea, sau cu auzirea, de mai toţi). Ca să nu vorbim acum de Beatles. Beatles are un loc cu totul aparte. Sau ABBA. Etc.

Din intuiţia mea de atunci şi din cea de acum mi-am făcut o proiecţie asupra întregii culturi vestice, şi am întrezărit o societate avansată, în care oamenii, cel puţin câteodată îşi vorbesc unii altora în poezii şi cântece. Îmi amintesc un verset din Biblie, auzit de la David, mecanicul şi patronul de la fostul Computer Age Auto Service, cel care spunea că nu mai sunt mulţi creştini ca el, m-am uitat chiar acum, Efeseni 5 vs 19 "Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului."

Nu ştiu dacă acest verset se poate aplica la muzica pop contemporană, dar de multe ori când ascult muzică mă gândesc la el. Dar existența lui în Biblie subliniază puterea muzicii, a poeziei asupra psihicului omenesc. Putere amplificată până la paroxism în cazul hit-urilor, care dacă ai un radio deschis în casă sau în maşină le auzi vrând-nevrând de zeci sau sute de ori.

Oricum, am ajuns la ce vroiam să spun de la început. Nu, nu toţi sunt poeţi şi filozofi la vest de Viena. Dar mai recent, o haită nouă, ciudată, adunată de pe diferite meleaguri ale lumii a pus stăpânire pe o bună parte a "industriei" de entertainment şi folosesc la maximum tot ce se poate folosi din rămăşiţele culturii pop pentru a o întoarce împotriva ei însăşi. Ca dovadă, "artiştii" dar mai ales artistele ultimului deceniu.

Am văzut relativ recent un video cu un rocker celebru care a invitat pe una din divele animatronicii contemporane. S-au căznit împreună să cânte live o melodie rock pe o scenă simplă fără tone de aparatură şi se vedea atât de clar că tipa nici măcar nu nimerea notele. Sau o întrebare, ce ar vrea să spună versul Young Money raised me din exemplul de mai jos?

"No I’m not lucky I’m blessed, Yes!
Clap for the heavyweight champ, Me!
But I couldn’t do it all alone, We!
Young Money raised me"

Pun pariu că dacă cineva le-ar scoate din priză (adică de la ditamai reţeaua de putere) toată tehnologia, nu ai mai auzi din direcţia lor decât nişte mieunături şi schelălăituri.

Dar tot ce am scris până acum este doar o introducere la ce aş vrea să scriu mai departe, comentarii la versuri din diferite melodii. Voi încerca pe măsură ce le aud la radio. Pentru că unele sunt atât de persistente şi omniprezente încât nu avem scăpare.

Friday, March 22, 2013

Tuesday, March 19, 2013

Wallpaper, Formaldehyde

4x30 fairly new fluorescent lamps. Pictures are clickable to enlarge

1.WB=5500

2.WB, fluorescent
 
Here is a link to a jpeg full resolution together with ARW uncompressed file (Sony ARW). The preview showed by Google for the ARW file in the linked folder is Google's interpetation of that file. The ARW file can be accurately seen only with specialized software that has the Sony codec included. https://docs.google.com/folder/d/0B-ShIhkErMIPUDMxcG9YeVc4U0k/edit?usp=sharing

And here is the missing link. Holes have been dug around buildings for some wiring work for lamps for more than a month now. It looks like they are trying to replace the wires or look for a shortcut. This particular hole has been dug for weeks. Strains of mold and bacteria that usually live deep under ground travels through the air, gets inside and attacks the wallpaper which seems to be made of fabric with some sort of organic, maybe animal (i heard in the past they used bovine skin, hoofs and blood from slaughterhouses to make glue) material and makes it stink really bad especially in the bathroom where there is humidity after showers. It was raining for days, i don't know what effect that had on those but i assume it's not like freshly dug anymore. But it's not the stable ecosystem usually encountered in this place at the surface of the ground either.


I'm already starting not to feel anymore the pain from formatting a whole partition that included pictures from the last three months. But i recovered some half of those using photorec and testdisk (with this occasion i discovered a good method of recovering a freshly formatted and deleted partition, you can use a Linux Live CD like the ones for installing Linux and an internet connection, after booting from the CD, you download testdisk then use the command photorec) and here are a three of those included here.

2/14/2012

2/24/2012

Friend With You or Fuck With You?

Thursday, March 14, 2013

News and Contra-News

It's been a long time since i thought of writing posts about weird inexplicable (at least until recently) coincidences in my life. They might be also useful to others to sort ideas and friends.

 

I hope i'm not going to step on others' right to privacy if i posted this picture. After all it's legal to photograph everything is visible on a street. Since they can film me, i think i can also photograph them. I took the shot at a detectable impulse, i wouldn't have put it here but i was struck by the coincidence. By the way, did anybody knew that there is a fashion in Oregon for mothers with strolls to wear black and red? (I think the assumption she may be a mother with a baby is correct, but it could be that she is just pushing some weighs uphill).

wait for the post to fully load and then click to enlarge or click twice (not double).