Sharing The Road

04/24/2013 05:03:02 PM, Farmington Rd. ramp on 217 South, badly smoking

04/24/2013 11:43:00 AM on I5 South Bound, before Eligsen Rd Exit

04/24/2013 11:40:58 AM on I5 @ Bridgeport

04/24/2013 11:31:46 AM, Hwy. 99 and Hall

Crescents, Everywhere

Anybody can see a crescent in these logos or it's just optical illusions?

 

Ulyanov Is Not Anonymous

Mituri despre România şi Ceauşescu

Nemţii din Ardeal nu au fost vânduţi ca sclavi, dar răscumpăraţi din sclavie. Germania a fost cel mai important partener de comerţ exterior al României lui Ceauşescu. Pe ceilalţi, românii, încă nu i-a răscumpărat nimeni dar vreo 3 milioane au plecat la muncă pe bani şi trimit acasă anual aproape cât era deficitul foamei lui Ceauşescu, spre 10 miliarde, cel mai mult din UE şi printre primii 10 din lume. http://futurechallenges.org/local/romania-largest-eu-remittance-receiver LOL dacă în România nu ar fi nici un fel de "activitate economică", aproape tot ar avea românii cu ce să trăiască, numai din aceşti bani şi agricultura de subzistenţă.

Raţiile alimentare şi blocajul informaţional, care au produs mulţi din cei care comentează pe la ziare acum, au avut ca scop menţinerea românilor într-o formă suplă, minimalistă, pentru rolul pe care l-au avut de jucat în istorie. Sub pretextul plăţilor externe.

Ceauşescu a venit la putere pentru originea lui, de ex. Lenin a fost pe un sfert tătar (Ulyanov - Ulus of Jochi), iar după faţă, probabil şi Ceauşescu iar numele a fost turcesc, ceauş în limba turcă se scrie çavuş , se pronunţă la fel ca în româneşte şi înseamnă sergent. Au pus umărul la "alegerea lui" cei doi parţial români, Maurer şi Bodnăraş.

Numele firmei CRESCENT descoperită după revoluţie nu este numai anagrama SECRET NC ci şi cuvântul englez crescent, care înseamnă lună nouă.

Valoarea investită în flotă pe munca românilor sclavi a fost valuta cu care s-a încropit politica actuală şi nu pentru folosul primului marinar, politică ce a fost pregătită de atunci, dacă e să amintim numai celebrul şi edificatorul vers - mesaj pentru viitor, "mândră corabia, meşter cârmaciul".

Ceauşescu probabil nu a murit atunci la Târgovişte, Targus Vista al lui Dracula, duşmanul real al turcilor, legendă creată de nemţi, ucis în ziua de Crăciun, ci mult mai târziu, poate atunci când a fost "reînhumat". Numele cimitirului Ghencea vine tot din limba turcă, Genca, se pronunţă aproape la fel ca Ghencea în română şi este un nume. Proabil a rămas unde a plecat după ce au început revoltele. Proabil că şi alte persoane publice din România şi-au înscenat moartea, care a fost doar a uneia din identităţi.

Sunt foarte puţine mărturii, fotografii şi materiale filmate cu Ceauşeştii. Nimeni nu ştie exact cum arătau de ex.Nicu şi Zoia. Se zvonea că însuşi Ceauşescu a fost înlocuit de una sau mai multe persoane, cu diverse ocazii.

Înrobirea românilor sub comunism nu a servit ruşilor. Ei înşişi au fost prizonieri ideologici în propria ţară.

Jaful din România nu este făcut de duşmani, ei doar îl supervizează. La fel ca şi în vremea comuniştilor, când au fost puşi conducători din cele mai josnice vieţuitoare aciuate în ţara aceea, acum sunt împinşi în sus români sau ţigani, care se jefuiesc singuri, fără nici un discernământ şi fără nici o speranţă că aceasta va lua sfârşit prin căpătuirea lor. Anumiţi oameni nu se satură niciodată.

Sintagma "cortina de fier" nu este o metaforă goală. Pentru cei mai mulţi români a fost o izolare culturală totală de restul lumii, fără asemănare în toată istoria cunoscută. Pentru alţii, a fost chiar o cortină care se mai şi ridica din când în când. Celebrităţi din România (unele oficial emigrate) şi din alte ţări au făcut naveta şi chiar au trăit incognito în România cu diverse identităţi, unii chiar învăţând româneşte cel puţin pentru a rosti diverse fraze (persoanele cu bani mulţi, statele şi entităţile corporatiste au posibilităţi de învăţare rapidă a unei limbi care nouă ne scapă, în general prin metode fonetice), interpretând diverse roluri, în general de fete mari ofensate.

Postul de radio Europa Liberă şi altele dar nu la fel de interesante nu s-a ascultat fără voia sistemului. Toate aparatele de radio fabricate în România aveau unde scurte deşi în România nu exista nici un post pe unde scurte.

Sper să mai scriu şi altele.

Oregon Board of Medical Licensing

The big secret is they asked me 25 bucks for each passport size picture and said they otherwise might be blurred as copied by copy machine. Needles to say i gave up. Why is this "classified"?

https://techmedweb.omb.state.or.us/Clients/ORMB/Public/VerificationRequest.aspx

From: George Ion <george.ion.email@gmail.com>
Date: Tue, Jan 22, 2013 at 12:50 PM
Subject: Fwd: dr.Hannes Sigurtsson
To: Randy Day <randy.day@state.or.us>

And most important, if you have a photo of dr.Sigurtsson on file and in general photos of all the doctors listed bellow.

---------- Forwarded message ----------
From: George Ion <george.ion.email@gmail.com>
Date: Tue, Jan 22, 2013 at 12:37 PM
Subject: Fwd: dr.Hannes Sigurtson
To: Randy Day <randy.day@state.or.us>


I apologize, for the last two i mistook names

Rana, Hiren Thakorbhai MD, MD14344Rana, Vandana Hiren MD MD15791

In addition, there's one moreDouglas, Daniel Ray MD MD18403

Here'e the list updated
Bertani    Emily Danielle MD MD152933   
Bindal    Vandana Niraj MD MD23239   
Boboia    Dorina S MD MD14590   
Collier    Jeanine Shannon-Allison MD MD21368   
Douglas, Daniel Ray MD MD18403       
Erickson    Kenneth Reed MD MD13119   
Eusterman    Joseph Huntimer MD MD06417   
Gilligan    John French MD MD20074   
Parent    Joseph Adrien Jr. MD MD08183   
Patil    Ravindra Ramdas MD MD21026   
Piepgrass    Sterling Robin MD MD12092   
Rana    Hiren Thakorbhai MD    MD14344
Rana    Vandana Hiren MD MD15791   

---------- Forwarded message ----------
From: George Ion <george.ion.email@gmail.com>
Date: Tue, Jan 22, 2013 at 12:11 PM
Subject: Re: dr.Hannes Sigurtson
To: Randy Day <randy.day@state.or.us>


Don't know if you noticed, on the attached document he printed his name with a t not d. Please send me any printed document related to him that you can send me for free or for a fee. I reattached the "court order" here. This would not be the first case of mistaken or stolen ID or doctors practicing without license or under fake ID in the State of Oregon. I remember of dr.Patil. By the way, the dr. who treated my wife after her surgery in 2004 at Providence was also named Patil.

Please send me the same printed documents, copies of license or any document i am entitled to ask for free or for a free for the following doctors.

Patil, Ravindra Ramdas MD MD21026
Boboia, Dorina S MD MD14590Gilligan, John French MD MD20074
Bertani, Emily Danielle MD MD152933Piepgrass, Sterling Robin MD MD12092
Parent, Joseph Adrien Jr. MD MD08183Erickson, Kenneth Reed MD MD13119
Eusterman, Joseph Huntimer MD MD06417Bindal, Vandana Niraj MD MD23239
Collier, Jeanine Shannon-Allison MD MD21368
Hiren, Vandana, Doctor's Express, Boones Ferry, Lake Oswego,
Hiren, Rana, ex-Woodland Park Hospital

The last two i cannot find right now in your database, although i could yesterday.

Gheorghe Ion
47 Eagle Crest dr#10
Lake Oswego, OR, 97035

On Tue, Jan 22, 2013 at 8:17 AM, Randy Day <randy.day@state.or.us> wrote:

censored

Randy H. Day
Complaint Resource Officer
Oregon Medical Board
1500 SW First Ave. Suite 620
Portland, OR 97201

Phone - 971-673-2702
FAX - 971-673-2669

Data Classification Level 2 - Limited

randy.day@state.or.us
www.oregon.gov/omb

 

This e-mail is intended for the named recipient only and may not be read, copied, discussed, or distributed by anyone except the named recipient or the agent or employee of the named recipient action upon the named recipient’s directions. The named recipient is responsible for the confidentiality of the message. Notify the sender should any part of the following document(s) fail to transmit correctly. Please destroy incorrectly transmitted documents immediately.

OUR MISSION: To protect the health, safety, and wellbeing of Oregonians by regulating the practice of medicine in a manner that promotes access to quality care.

 

Teoria conspiraţiei

Tot felul de nebuni, ca de ex.David Icke, Alex Jones, etc., apar cu bloguri şi site-uri profesionale unde scriu chestii de obicei cu impact emoţional, care nu apar prin media principală, folosind tonul şi stilul celor care gândesc mai mult, nu ştiu suficient, şi în loc să îi ajute pe aceştia, debitează de cele mai multe ori baliverne amestecate cu chestii reale şi importante, şi se auto-etichetează cu termenul vag de teoreticieni ai conspiraţiei, monopolizând şi deturnând gândirea independentă. Căci ce s-ar întâmpla, tovarăşi, dacă am începe toţi să gândim, simultan?

Cândva am formulat o ipoteză, fericirea ar fi ceva ca o constantă universală, din care dacă se ia, nu ajunge la toţi, o fi aşa şi cu gândirea, sau e doar o spaimă întreţinută, ca prioritate principală de către liderii de facto, de multe ori oculţi (ascunşi) ?

Abandonarea independenţei (submisiunea) e naturală şi instinctivă, din moment ce în natură la orice specie care trăieşte în grup trebuie să fie un individ dominator iar ceilalţi trebuie să se supună, ca să nu fie haos sau pentru eficienţă. Unele specii precum albinele nu se supun unui individ, dar colectivităţii ca ansamblu.

Dar toate celelalte specii din natură sunt negânditoare şi nu au de ales.

Şi specia umană poate fi negânditoare, în caz particular. Căci le cuprinde pe toate conform teoriei evoluţioniste şi are această posibilitate. Nu e vital să gândeşti dar în societate e vital să te supui unor reguli.

Da, e adevărat că o societate cu cât e mai simplu organizată şi cu cât sunt reguli mai puţine, e mai eficientă.

În unele tipuri de societate aceste reguli sunt numite legi, iar în alte tipuri legile şi regulile sunt diferite şi regulile coexistă cu legile. Unele religii, precum creştinismul în comun cu iudaismul au un set propriu de legi, cele 10 porunci, care aplicate obiectiv probabil acoperă majoritatea legilor seculare.

Iar la tipurile de societate în care o parte din indivizi sunt organizaţi în mod paralel sau extra social pe structuri de tip clan sau mafii, în interiorul acestor organizații prevalează regulile, iar legile sunt opţionale, limitate la un anumit set şi de obicei călcate în grup, sistematic, grupul incluzând de multe ori şi instituţiile locale de apărare a legilor.

În mod paradoxal, un asemenea grup situat în afara legilor, impune şi mai multe restricţii de gândire indivizilor, sub oferta unei mai mari libertăţi, deci până la urmă poate servi unui sistem mai mare care îi subordonează, prin aceste puternice legături ilicite mai ales dacă reuşeşte să controleze vârful acestor organizaţii.


Am recitit şi eu în grabă  capitolul 5 din Deuteronom care include cele 10 porunci. Îmi amintesc când am auzit ultima dată de ele, cândva în 2001 sau 2002 când mergeam la David, mecanicul(patronul) de la Computer Age, firma lui de garaj. De obicei când mergeam la el şi nu avea de lucru stătea pe canapea (avea dureri mari de spate) şi citea Biblia. Când o termina, o lua de la început. Deci înainte de a se apuca să-mi lucreze la maşină, îmi citea ceva din Biblie, şi odată chiar m-a întrebat, George, dacă tu te consideri creştin, tu ştii cele 10 porunci? Şi mi le citea. (Acum am îndoieli despre cine era el în realitate).

Recitind şi în contextul acestui post, mă gândeam la versetul 20. "Să nu dai mărturii mincinoase asupra aproapelui tău!", a noua poruncă.

Pare că tot sistemul judiciar din majoritatea ţărilor se bazează pe această poruncă. Probabil aşa a fost la început. Dar în ziua de azi martorii sunt constrânşi să apară şi să spună adevărul despre infracţiunea sau crima la care au fost martori. Dacă nu apar sau dacă se dovedeşte că au minţit, vor fi ei înşişi pedepsiţi. Martorii sunt puşi în situaţii foarte incomode când trebuie să apară fiindcă îşi întrerup programul normal şi riscă să îşi facă duşmani pe cei împotriva cui depun mărturie, iar dacă mint riscă pedeapsa. Acest tip de proces judiciar este costisitor şi greoi.

În realitate, statistic vorbind, sunt mult mai dese situaţiile când trebuie să depui mărturie despre un eveniment la care ai participat nu în instanţă judecătorească ci în instanţe ad-hoc, unde două sau mai multe persoane dispută ceva în mod amiabil.

S-a vorbit mult despre ce este realitatea, şi unii filozofi mai extremişti şi nu numai încearcă să definească realitatea ca fiind doar una din percepţiile noastre asupra unei instanţe (socio-temporale), dintr-un punct de vedere personal, şi chiar par să aibă dreptate. Ceea ce este parţial adevărat fiindcă datorită limitărilor temporale nu putem să accedem toate aspectele unei felii a realităţii care ne interesează la un moment dat. Se fac tot felul de aproximări, se neglijează anumite aspecte iar altele pur şi simplu nu sunt observabile în mod eficient.

Se recomandă reevaluări şi remodelări continue în funcţie de nevoi, timp şi miza în joc.

Dar încercaţi să vă imaginaţi o societate care renunţă la porunca a noua, poate şi pentru simplul motiv (sau scuză) că nu putem fi observatori perfecţi ai realităţii, poate din motive ideologice, când este respinsă ca făcând parte dintr-un sistem religios.

Nu e treaba martorului să evalueze sau să modeleze acea felie de realitate care este scrutinizată în cel mai mic detaliu atunci când în miză este pedepsirea cuiva. El trebuie să spună doar care a fost percepţia lui la acel moment dat pe cât de bine poate iar restul este făcut de judecător, care ia în consideraţie şi alte aspecte lărgite. Într-o societate funcţională.

Tentaţia celor care resping acest mecanism social de autoreglare prin pedepsirea celor vinovaţi de încălcarea legilor este că dacă tot nu putem şti cu precizie ce s-a întâmplat, şansa erorilor judiciare este mult prea mare, având în vedere şi numărul mare de greşeli pe care îl fac oamenii deci şi judecătorii în mod obişnuit.

Dar un proces judiciar este un mecanism complet, unde este acuzare, apărare, martori, judecători şi posibil juraţi. Participă un număr mare de persoane cu interese divergente iar şansa de eroare scade datorită îngheţării în timp, sau stipulării faptelor.

Şi ajungem la titlul acestei postări, fiindcă bănuiesc că unii din cei care în mod voluntar se plasează în afara acestui sistem bănuiesc că majoritatea celor implicaţi, ca judecători, avocaţi, poliţişti, conspiră împotriva lor.

Nu este exclus ca în evoluţia societăţilor să fi fost momente când întregul sistem juridic a fost îndreptat împotriva unor întregi categorii.

Există o tendinţă actuală mai recunoscută, mai nu prea, când mulţi contestă sistemul prezent şi vin cu alternative, din care una extremă este reconstruirea altui tip de societate, cu alte reguli, de obicei bazate în cel mai simplu şi candid mod, respingând sau negând toate mecanismele existente.

Este cunoscut faptul că în societăţile închise bazate pe creştinism din Europa medievală s-a ajuns la o stagnare cunoscută şi sub denumirea de Evul Mediu, când pentru sute sau poate chiar peste 1000 de ani nu s-a întâmplat mare lucru până în momentul Renaşterii, care a coincis cu primul contact cu civilizaţia de peste ocean. (În afară de obişnuitelor războaie şi a invaziilor succesive. Cât de greu a fost pe atunci, ne putem imagina, după forma instrumentelor din spitale, raţiile călugărilor din mănăstiri, lungimea scheletelor, speranţa de viaţă etc. Ce efect civilizator au avut invaziile din nord, din sud sau importul de tehnologie. (Sau câţi au abuzat şi folosit selectiv poruncile.) Dar eu zic să ne eliberăm de tendinţe şi să încercăm să studiem această parte a istoriei când nu ne vede nimeni, cu Wikipedia, foarte accesibilă, sau alte surse)

Tendinţa modernă care vine în general din neaplicarea poruncilor, este acceptarea realităţii umane şi sociale în tot dinamismul ei, postulând imposibilitatea stipulării faptelor având ca argument imposibilitatea cunoaşterii lor intime în mod eficient, de unde şi lipsa oricărei logici a mărturiei în faţa unei instanţe, negarea necesităţii oricărui proces judiciar, care este greoi, ineficient şi consumator de timp şi resurse şi poate servi unora ca instrument de exploatare socială.

Carpe diem, seize the moment, surfarea realităţii, lăsarea în urmă a ceea ce s-a întâmplat, singura morală e bazată pe legături interumane de tip submisiune şi pe faptul că s-ar putea să mai avem nevoie de celălalt cândva.

(Bine şi în acest context este posibil orice, din care aş vrea să adaug ca exemplu pe unii parlamentari români de toate culorile, care scurtcircuitează toate sistemele menţionate şi umblă în toate direcţiile care nişte aspiratoare sau găuri negre insaţiabile.)

Stagnare contra dinamism fără limite. Tu în care extremă te situezi, prietene?

Medical Records, 2002-2003

Date descărcate de la firma de asigurări CIGNA. Clic pentru a mări imaginile. Dacă eram aşa bolnav după cât de rău mă simţeam crăpam de mult. Bani cheltuiţi aiurea care acum sunt pe carduri (perosnal, 1500 pe an şi 10-15% din Total Paid). Prima pagină din 2002 lipseşte.

Are You Calling Me...

Vine un moment în zi sau în viaţa oricui când toate cănile sunt în maşina de spălat vase. Şi atunci, cu multă reticenţă, iau din dulăpior cana lungă. Cana lungă cu păsărele. Niciodată nu mi-a plăcut să beau din ea. Ştie cineva de ce? But hey, it was a gift!

Interviu la Intel

Era în perioada când făceam tratament pentru H.Pylori, tocmai apăruse moda, eu cu dureri de stomac, am fost un candidat, cineva m-a trimis la dr.Gilligan, în Tigard. Două antibiotice puternice şi un blocant de acid, timp de 2 săptămâni. Cred că era în primăvara din 99, înainte de AVX. Cu puţin înainte de plecarea de la Intel a lui Andrew Grove, aka András ("Andris") Gróf, co-fondatorul Intel. Tratamenul nu m-a ajutat, nici pepto-bismolul pe care l-am luat după aceea vreo 2 ani în loc de antacid.

O agenţie temporară cu care eram "angajat" mă trimite la un interviu la Intel, la unul din site-urile din Aloha (la vreo 10 km de unde locuiam pe atunci). Chiar aşa. Eu la Intel. Un job de traducător franceză/italiană pentru embedded software.

Mă duc la interviu. (Pe atunci mă mai chemau, acu ultima dată am fost în 2006 la un job de salariu minim). Apare prima dată un tip, un francez, cu care şi vorbisem la telefon, când m-a întrebat ceva în franceză, Ça va, ceva de genul ăsta (el stabilise data interviului.) Dar la interviu, nimic. Nimic în franceză. A vorbit cu mine engleză bine mersi iar la un moment dat am zis ceva la mişto, cred că am pronunţat Intel intenţionat cu accent pe e şi a ridicat sprânceana şi asta a fost. (Chiar în 2006 când lucram la staţia aia de benzină Conoco Philips apare un tip odată cu accent puternic francez, slăbuţ, creţ, care semăna cu un doctor la care am fost la urgenţe în Franţa în 2004 când simţeam că leşin tot timpul, acu mă gândesc că amândoi seamănă cu... dar nu se poate. (Bine pentru mine toţi negrii sunt cam la fel, toţi francezii cam la fel, slăbuţi, bruneţi, etc.) L-am întrebat ceva în franceză, mi-a răspuns şi mi-a zis că e aici cu nevastă-sa care are ceva job important la Nike (tipul era cu un SUV nou, mare, negru)).

După aceea a venit italianul. Dar nu era italian, era spaniol zicea el, dar mai probabil sud american şi vorbea italiană cam cât mine (da bine dar pregătise câteva fraze şi în rest probabil cu casca la ureche). Chiar m-a umflat râsul şi i-am zis: non hanno trovato nessuno... hă hă hă hă..., un râs nervos, de interviu. (Aici am cunoscut un singur italian, odată când lucram la Sheridan, în 95, pe atunci italiana mea era mai proaspătă, şeful mă lăsa să vb cu el câte jumate de oră, fiindcă era client important, el avea un restaurant, La Macchia, şi odată a venit cu frate-su să audă şi ăla ce italiană ştiu eu. După aia mai spre iarnă a venit odată cu o americancă, mişto, vb cu mine şi făcea mişto de aia care nu (prea) înţelegea, şi era cam bolnav. A şi mai era un casier, la WinCo care de câte ori mă vedea zicea: Romania terra mia...) Am discutat de casele din America şi cele din Europa (pe atunci încă mai speram că o să am vreodată casă), de preţuri şi calitate. A fost OK, m-am descurcat zic eu şi ştiu italiană mai puţină decât franceză...

Ok vine un american şi mă întreabă de una de alta de calculatoare şi nu am ştiut conceptul "plug and play" la Windows. Adică îl ştiam dar pe moment dat m-am blocat, mi-am amintit după ce mi-a spus el... (Acu îl ştiu şi pe cel de hot plug-in la Linux da' degeaba...)

În total au fost cinci persoane, nu-mi mai amintesc totul, dar la urmă vine o japoneză, şefa echipei, cu résumé-ul în mână, se uită la résumé, (CV) se uită la mine, se uită iar la résumé, şi mă întreabă atât: What are you, George?

Hoţii din România

Există în România o primă categorie de hoţi idioţi care fură orice, oricum şi oriunde, iar când ajung prin news şochează cu magnitudinea idioţeniei lor. Ei sunt toleraţi sau ignoraţi de sistem, pentru a putea fi arătaţi cu degetul la nevoie, de cea de-a doua categorie, care fură sistematic, ireversibil dar şi investesc rodul muncii lor sistemice pentru a se menţine şi perfecţiona. Ei recurg la mijloace precum cele mai noi avansări ale ştiinţei - sociologia şi tehnologiei - computing. Principala lor putere e media şi industria de entertainment.

Cea de-a treia şi cea mai largă categorie sunt cei ocazionali, care au suficientă minte pentru a vedea ce se întâmplă, nu vor să se murdărească, dar care pentru un servici mai uşor, un chilipir, o favoare, se fac că nu le pasă de existenţa primelor două categorii.

Din cele 3 categorii de mai sus, cei care mai muncesc o fac ca pe un sport sau hobby.

Totul la umbra teatralizării instituţiilor statului (şi în general a vieţii publice), care nu fac nimic decât pentru show iar adevăratele comenzi se dau scurt, printre dinţi, la o întâlnire pe un coridor sau o conversaţie cifrată la celular.

Totul pe bani negativi, împrumutaţi.

Woodburn Tulip Festival 2013

Risipei se dedă florarul

 Click on any image for better view. Middle click or right clik/new tab for highest resolution. F11 to bring the browser in full screen.

Ştiri paralele

Am mai scris despre cum se creează evenimente on demand, pentru a crea la rândul lor ştiri paralele, care să acopere alte ştiri despre alte evenimente pe care unii vor să le spele din creierele martorilor. Iată un exemplu, care de asemenea, poate lămuri pe mulţi despre tot ce se petrece în România de mulţi ani încoace, probabil mult înainte de 89. Mica şi Ahmet Ertegun. Pentru fanii Micăi de la Abracadabra, de ce a "murit ea de ciroză". Prima ştire din 2 martie 2013, probabil o încercare de oficializare a unei relaţii cu România. Au urmat reacţiile şi apoi ştergerea, în ştirea din 14 martie.

St.Mary of Stark

Nevastă-mea a vrut să meargă la biserică azi. Am zis că hai să mergem la cea din Stark St, Portland că am fost mai mult la cea din Oregon City până acum (de fapt când a fost ea acu vreo câteva săptămâni acolo nu a fost nimeni). Ok, eram pe roşu la rezervor, acul două liniuţe sub limită, m-am oprit la Chevron-ul din Boones Ferry, am făcut plinul şi am pornit spre 205 fiindcă aşa mi s-a părut mie mai aproape. Pe drum am văzut mai multe maşini atingând banda despărţitoare în timp ce mă depăşeau, iar la un moment dat un SUV Infiniti alb, nou, lat şi sportiv după ce a atins banda în timp ce m-a depăşit pe dreapta a vrut să schimbe banda simultan cu pornirea semnalizatorului, aici aşa fac toţi, semnalizatorul este pornit în ultimul moment, mai mult ca să zică că l-au pornit ca să nu ia amendă, nu are nici un sens pentru că nu avertizează pe nimeni decât ca să fii sigur că nu a pierdut controlul volanului.

Click on the pictures to enlarge

Deci acest SUV Infiniti alb nou a sărit din dreapta, la 65 mph, când aproape să atingă aripa mea din dreapta, am tras puţin de volan stânga şi am apăsat pe frână şi iar am realizat, din nou, că frâna mea trage aleatoriu în stânga sau dreapta când apăs, de data asta a tras în stânga şi era să pierd controlul fiindcă am tras şi de volan, dar nu prea mult deci am redresat. Am scos telefonul din buzunar să fac o poză dar era prea departe, a început să accelereze, altă maşină s-a băgat în spatele lui, apoi l-am văzut iar, până la urmă am reuşit să fac o poză la câteva mile de unde s-a petrecut faza, dar nu se poate citi numărul, cel puţin nu de mine.

Bine până la urmă după alte câteva faze, ceva mai slabe, am ajuns şi la biserică.

După un timp l-am văzut pe tipul ăsta aşezat pe băncile din stânga. La început mi s-a părut că seamănă cu Nelu Ciorba dar era prea tânăr. Mai târziu a apărut şi nevastă-sa şi ţinea un copil în braţe, care a început să plângă. Atunci am ieşit din biserică.

Slujba nu a început decât vreo 20 minute mai târziu, după 10:30, timp în care am făcut nişte poze la pereţi şi altar şi sunt tot felul de chestii în icoanele alea care la prima vedere nu par ciudate, dar dacă le examinezi lasă de gândit. Cu toate că sunt făcute cu telefonul şi calitatea este minimă, le pun aici şi vreau să îi invit pe cei care se pricep la icoane să se uite puţin.

Nu e prima dată când mi se pare că degetele de la mâinile tuturor sfinţilor din icoanele de la acea biserică, dar şi din cea din Oregon City sunt roşii spre vârf, de aceeaşi culoare cu hainele de purpură.

În icoana aceasta măgarul pare că mănâncă o creangă de măslin.

Aici deasupra uşii din stânga stă un sfânt într-un scaun ce pare să se scufunde într-o pată roşie de lumină provenind de la semnul EXIT, care era acolo înainte de a fi făcută icoana, cred. Mai este în faţa acelui sfânt un simbol, un turnuleţ care nu prea ştiu ce înseamnă.

În întreaga biserică sunt zeci de asemenea puzzle-uri care de fiecare dată când le vezi te fac să îţi zboare gândul la orice în afară de slujbă.

Au fost cel puţin trei copii foarte mici, în jur de un an sau sub, din care unul în primul rând, dreapta, de câteva luni, avea un căpşor cât pumnul meu.

Când ne-am aşezat în genunchi când preotul a cântat "Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Iisus", unul din copii, ăla din spate stânga, a început să plângă tare, iar după vreun minut, tipul care stătea lângă copil l-a luat şi l-a dus în biroul preotului.

Apropo de stat în genunchi, băncile sunt foarte aproape una de alta iar dacă te aşezi în genunchi, e imposibil să nu te sprijini de scaunul din spate.

Copii mergeau pe alei ca la plimbare tot timpul slujbei. La un moment  dat am plecat, m-am urcat în maşină şi m-am dus şi am parcat în faţa bisericii. Spre ieşire am văzut că se adunase mai multă lume în spate şi l-am văzut pe Stelică Andrei, cel care vorbea cursiv engleză când a venit în 1997 (lucram la Epson) m-a angajat la AVX în 1999, împreună cu Nelu Ciorba (de fapt era un tip în biserică, ăla cu copilul care plângea, care semăna cu Nelu Ciorba, numai că era mult mai tânăr), mi-a zis să încep un blog (acesta adică) şi seamănă cu Ludovic Orban de la PNL. Stelică a întins mâna, şi a zis, cu accent perfect moldovenesc, "Da şi faşi Gigi?", am întors capul şi am ieşit.

Stăteam în maşină şi mă uitam la troiţa din faţă, la care am ajutat şi eu în 2003, când a construit-o Petrică tâmplarul iar sculptura a fost făcută de alt tip care tocmai îi murise nevasta sau copilul nu mai ţin minte, şi lucram toţi trei, a fost cu o zi înainte de weekend-ul când a fost Sfânta Maria, pe 15 August 2003. Aveam în plan să merg la Seattle, la un tip ce îşi zicea Cristi Aniţei şi zicea că e inginer acolo, şi a venit părintele Barr şi a încercat să mă convingă să nu mă duc, ci să vin la hram.

Eu am fost la Seattle, eram foarte obosit, nu dormeam suficient pe atunci, îmi amintesc totul ca în ceaţă, am discutat cu Cristi jumate de noapte despre turbine eoliene, vroia să mă convingă să cerem un grant să începem să proiectăm turbine eoliene cu ax vertical, ne-am plimbat prin Seattle, mi s-a stricat camera video, la hram în Portland a venit arhiepiscopul Nataniel mi se pare, eu nu am fost, şi l-a mutat pe părintele Barr în Florida. Cristi era un tip plăcut la conversaţie, înalt, şi fuma ţigară de la ţigară. Cred că am undeva o poză de-a lui dar făcută cu câţiva ani înainte, prin 2000. În poza aia toţi au cam întors capul. Ok, am găsit poza. El e cel înalt.

Iştodor aka Mazăre?

Bine să revin la trecutul apropiat, deci am stat un timp lângă troiţă până am realizat că era un semn nou cu parcare interzisă, de fapt mai era un van acolo şi a plecat, a condus o tipă ce tocmai ieşise din biserică, şi care semăna mai mult a sârboaică din Banat decât a româncă, de fapt în biserică am auzit foarte puţin vorbindu-se româneşte, pe aceleaşi persoane şi cam tare.

Deci am plecat, am zis că nu se poate să mai dureze prea mult, am găsit un parc şi m-am plimbat pe acolo, dar şi acolo s-au întâmplat tot felul de faze din care îmi amintesc numele parcului.

Deci m-am mai plimbat prin parc şi la un moment dat am ieşit pe stradă să ajung mai repede în parcare unde am lăsat maşina şi văd vizavi dincolo de parcarea de la o biserică, Bible Church cred, ieşind fum dintr-un coş. Din acel moment până a ieşit nevastă-mea din biserică, după ora 1:10, toată zona a mirosit a fum ciudat, mi s-a făcut rău, am condus în jur de 20 mile prin jurul bisericii până a venit ea, dar cu puţin timp înainte mirosul s-a schimbat într-un miros înţepător care m-a mai inviorat. Era să am mai multe accidente, am scăpat şi de data asta. Singurul loc unde nu mirosea era în faţă la... unul din dealership-urile de pe 122 cu Burnside parcă.

Dacă vroiam fum, mai bine mergeam la ocean, unde pe tot drumul, la orice cătun, iese cel puţin de la un coş fum albastru. Iar la ocean singura şansă să respiri e dacă bate vântul dinspre Ocean. De fapt m-a învăţat Ron Boger, când mergeam la Biserica Nazarineană din Beaverton, că dacă bate vântul dinspre ocean vremea e naşpa şi dacă bate dinspre continent e mişto şi atunci să mă duc la ocean.

Am condus aşa deci vreo oră în jurul intersecţiei 122 cu Stark, şi traficul mi s-a părut cel puţin dublu faţă de normal.

Ce am scris aici nu e decât 5-10% din ce am văzut azi, dar nu pot să stau aici să scriu toată ziua, iar după câteva ore uit oricum, nu că nu am memorie bună dar se întâmplă mereu alte chestii şi pe aici, când am intrat în apartament mirosea a mucegai, o chestie nouă fiindcă în ultimele zile nu a mai mirosit a mai nimic.

Un coşuleţ de căpşuni care l-am luat ieri şi în afară de 2-3 lovite toate erau perfecte aseară, azi când m-am întors erau toate moi şi unele maro înăuntru.