It looks like Trump is shockingly reverting many decades of US policy in (Eastern) Europe. (But at home he can't do nothing because of judges who block his executive orders).
7:37 A venit la timp o "știre" despre Hikikomori de România.
8:50 Și unde crapă.
11:05 Am citit știrile și am terminat cartea și am avut parte de o revelație. Tot ce apare azi în știri pare scris de Nicolae Paul Mihail, într-o pauză de creație.
De fapt pregătisem o scurtă recenzie și așteptam un prilej să o aducă în față. Cartea ce a fost scrisă în 1972 are o bogăție de informații despre vest, dintr-un punct de vedere foarte avansat, totul, deși în mare parte exact, fiind prezentat la mișto știind că noi nu avem cum să verificăm, fără internet sau pe cine să întrebăm ("în vremurile bune de odinioară" (ultima frază din carte), la 14 ani).
Pe măsură ce mă apropiam de sfârșit am început să-mi amintesc chiar fraze întregi (am recitit cartea atunci de vreo zece ori fiindcă nu mă puteam opri din râs, deși nu înțelegeam chiar totul). Câte fraze și atitudini am copiat din carte, spunându-le la alții ca să impresionez? Culmea că nu eram singurul, i-am surprins și pe alții.
Nu știu alții cum sunt dar cartea asta m-a definit mai mult decât grădinița, școala generală, liceul și facultatea, toate luate la un loc. Bine omul (care a scris printre altele scenariul pentru Mărgelatu) a murit acum câțiva ani așa că nu mai avem cum să îl întrebăm de ce și cum.
Dar avem Academie pe bune, atâția profesioniști, o avem pe Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu și Cărtărescu, nu iese nimeni să ne explice ce a fost cu cartea aia? Nu știu dacă eu cel de acum merită asta, dar eu cel de atunci, cu mult mai puține păcate care au fost mult amplificate datorită acelei cărți, da.
Nu-l putem întreba nici măcar pe Fănuș Neagu, care a scris și el una asemănătoare, în 1976.
Cel mai probabil omul a folosit un număr de cărți de aventuri scrise în engleză sau italiană sau mă rog ce mai știa el și a făcut o salată de sancrasas verde. Cu o notă fantastică la sfârșit, vindecările inițial puse pe seama drojdiei lui Papastratos (și multe alte referiri la efectele benefice ale alcoolului) care de fapt veneau de la potirul cu rol de clopot de la intrarea în cârciumă. ascuns în văzul tuturor, ca scrisoarea lui Poe.
Mare parte din prima parte cartea este un vârtej (ca o wigoomba, ceva ce spre deosebire de bighină iar nu am putut găsi in dicționarul niciunei limbi) foarte intricat, cu multe personaje, ala Shogun, și începeai să te simți transportat într-un film străin de gen, mai ales faza de la început cu moartea lui Leopold, supus austriac, traficant de diamante, pe numele lui adevărat Giuseppe Spaghetti ce deținea în plin comunism, o vilă pe litoral cu 2 servitori.
Ce încă nu puteai vedea pe atunci într-un film străin de gen era forfoteala gen 70s swingers.
Mare parte din prima parte cartea este un vârtej (ca o wigoomba, ceva ce spre deosebire de bighină iar nu am putut găsi in dicționarul niciunei limbi) foarte intricat, cu multe personaje, ala Shogun, și începeai să te simți transportat într-un film străin de gen, mai ales faza de la început cu moartea lui Leopold, supus austriac, traficant de diamante, pe numele lui adevărat Giuseppe Spaghetti ce deținea în plin comunism, o vilă pe litoral cu 2 servitori.
Ce încă nu puteai vedea pe atunci într-un film străin de gen era forfoteala gen 70s swingers.
Foarte târziu, la sfârșit, vine dezlegarea care le-a pus din nou în lumină favorabilă pe bucureștencele alea de institut, (în mintea mea toate, mai ales Țoancă mică, străluceau într-o lumina favorabilă încă de la început), deși cu una din ele nu se putea fiindcă a fost văzută pe fereastră cum a sărit din patul lui Raminagrobis, marele și genialul cunoscător al sufletului omenesc, și-a intrat sub el, ceva ce nu putea fi parte din misiunea dată de Inspector care și el s-a făcut de kk atunci când l-a arestat degeaba pe persoana I-a.
Johnson Nix aka Ionescu Nicolae aka Pepsi, născut într-o mașină de curse, studiat judo (și karate) în copilărie cu niște japonezi autentici, trapezist la circ, vorbind toate limbile mapamondului, omul șarpe care mergea cu pași elastici și nu dormea decât odată într-o săptămână, din ce îmi amintesc eu acum, având un Trabant cu motor Ford V8 de 5 litri care făcea 250 de kmh, ca Țiriac pe autostradă.
Care aduce cumva o explicație în mintea consumatorului de propagandă comunistă pentru cum a trecut cenzura, ceva ce nu ține dacă analizezi bine acum. Deci a fost o subversiune organizată, cu acceptul securității.
După cum au fost vizionările de video-uri pe vocea sexy-delicată a lu' Irina din 80s, unde lumea bună iar se cam amestecau între ei, vrăjiți de băutură și comediile sexy alb negru și grăuncioase care îți aprindeau imaginația fiindcă cu greu puteai să ghicești ceva ca un fund de muiere pe ecranul mic alb negru din capătul celălalt al sufrageriei comuniste plină de fum pe care așa de mult aș vrea s-o am din nou.
Nu știu, încă stau și mă gândesc dacă să ridic cartea pe contul meu de google drive și să pun un link ca să o poată citi oricine, o am de la Scribd cu un cont de încercare de 30 de zile, dar trebuie să pui un număr de card și să ai grijă să ștergi contul până se împlinesc acele zile.
Cred că ar merge un film după carte ceva cu Florin Piersic de atunci.
