KISS rule. Regula KISS. Keep It Simple, Stupid. Competiția și industrializarea alimentară naște uneori ciudățenii pe care noi toți le ingerăm și ignorăm. Alimente cu zeci de "ingrediente" în listă. Vreo zece ani după ce am venit în SUA le priveam cu
bucurie mândrie, ca un simbol al
bunăstării abundenței. (Cam la fel cu abundența de entertaineri din televiziunile românești).
Denumirea de E-uri ascunde și o iluzie, că ar avea vreo legătură cu vitamina E sau alte vitamine. Nu e cazul în afară de mici Excepții. Probabil inițiala de la Europa.
Am fost șocat când am văzut prima dată
sulfat de calciu (ghips adică) pe lista ingredientelor din pâine în SUA (Și am înțeles în sfârșit că e de fapt același ghips, din care în SUA se fac
panouri interioare pentru pereți. Asta după cineva mi-a deschis ochii și am început să citesc etichetele). Pâine feliată pufoasă care stă o săptămână pe raft în pungă dar dacă o scoți într-o zi se face ca -
șmirghelul piatra ponce. (Dacă mai știe cineva ce e șmirghel).
Bioxid de titan în creme de față și donuts (gogoși).
Regula mea e foarte simplă. Dacă mă simt ciudat după ce mănânc ceva, elimin din listă. Dar asta doar după ce am început să simt. Când ești în cumpănă, adică între sănătos și bolnav, orice te poate împinge într-o direcție sau alta. Dar cei tineri nu simt nimic. Energia, sănătatea. Însă efectele în timp sunt cumulative.
Vestea cea bună e că multe din adaosurile alimentare care sunt frecvente în Statele Unite sunt interzise în Europa, care e mult mai restrictivă când vine vorba de aditivi alimentari și poluare.
Am căutat și găsit mai multe liste cu cele mai ciudate adaosuri alimentare (aditivi). Pe locul întâi, într-un fel de unanimitate, avem
carmin (nu am știut până acum nici eu ce era). Faptul că este listat în UE ca E120 nu înseamnă că e și folosit în alimente. Știți mai bine dvs care citiți etichetele. Un colorant extras din abdomene de
gândaci foarte roșii amestecat cu aluminiu. Ruj de buze în Europa, Natural Red 4 în alimente în SUA. Din ăla care le face limba roșie la copii când mănâncă înghețată din făcută din zahăr, acid citric și carmin.
"Carminic acid, typically 17-24% of dried insects' weight, can be extracted from the body and eggs, then mixed with aluminium".
Adică insecte uscate amestecate cu aluminiu.
L-cysteine. Din pene de rață sau păr de porc. Dar unii spun (chiar și google) că s-ar face și din păr de om. E920.
https://www.google.com/search?q=l-cysteine+source
[La două zile după ce am scris această postare am văzut poze cu interiorul catedralei Notre Dame al cărui acoperiș a ars (după postare) în timpul unei renovări și am văzut că amintește de un
păr blond. Poate așa a fost conceput ca idee arhitectonică]
De ce e berea galbenă? Pentru că e colorată cu
vezici biliare de pești.
https://www.google.com/search?q=isinglass+source
Glazura. În trecut șerlacul, o secreție a unei insecte se folosea pentru lăcuirea mobilei. Astăzi se mai folosește doar pentru glazură. E904.
Tartazine. E102 în Europa, Yellow 5 în Statele Unite. După cum îi spune numele, este extras din tar (catran, gudron, smoală, etc..) (Ce delicioși sunt castraveciorii coșer murați cu extract de catran!).
https://en.wikipedia.org/wiki/Tartrazine#Chemistry
Bineînțeles
sulfatul de calciu pe care l-am pomenit mai sus. E516.
https://www.google.com/search?q=calcium+sulfate+food+additive
Gelatina (din care se produce jeleul, Jello dar și capsulele de suplimente sau de medicamente). O formă concentrată de colagen, care este o proteină ce dă existență și rezistență țesuturilor extra celulare. Organismul, organele sunt de fapt formate dintr-o
matrice de colagen, cea mai abundentă proteină din corpul uman care este umplută cu diverse celule care altfel nu ar putea să stea așa în spațiu lipite una de alta. Am citit recent că niște cercetători israelieni au printat o
mică inimă. Se printează din colagen și apoi se "cultivă" cu celule musculare de inimă. Celulele inimii au fiecare un mic "ceas" (pacemaker) și încep să bată singure când ajung la maturitate. Odată celulele puse la un loc, semnalele electrice se sincronizează iar inima începe să bată.
Odată cu îmbătrânirea se întâmplă și o pierdere a colagenului în organism. Supa cu oase conține în mod natural colagen, care se recomandă înainte și după operații pentru o vindecare mai rapidă a cicatricilor. Colagenul se produce industrial din pieile și
oasele animalelor sacrificate în abatoare (porci, vaci). În afară de gelatină, din colagenul produs astfel se face și clei. De fapt numele collagen vine din grecescul κόλλα kolla, care înseamnă clei.
Lanolina. După cum îi spune și numele. Nu este un aditiv, este un ingredient dar o trec totuși aici pentru fun. Se extrage cu aburi din lâna de oaie după ce a fost spălată. "O substanță ceroasă secretată de glandele sebacee ale oaiei." Se folosea mult, încă se mai folosește în cosmetice.
https://www.google.com/search?q=lanolin+extraction
Petrolatum. Așa cum îi spune și numele, un distilat din petrol (o mică fracțiune). Conține un amestec de hidrocarburi semisolide cu număr carbonic (număr de atomi de carbon în moleculă) mai mare de 25. Este folosit mult ca material de umplutură în creme cosmetice sau creme cu antibiotic. Unii spun că ar fi cancerigen. E bun și pentru ungerea inelelor de cauciuc la injectoare înainte de instalare.
https://www.google.com/search?q=petroleum+jelly
Cofeina. Se extrage din boabele de cafea înainte de prăjire prin înmuiere în apă. Boabele devin cafea fără (sau cu foarte puțină) cofeină și se prelucrează în continuare și se vând ca și cafea fără cofeină (în SUA). Se adaugă la majoritatea băuturilor carbogazoase, dacă nu sunt marcate "fără cofeină" (în SUA). Într-o doză sau porție de Coca Cola obișnuită, cu cofeină, există 30 mg sau de 3 ori mai puțină cofeină decât într-o cafea. Cofeina are proprietăți psiho-active, mărește ritmul cardiac și tensiunea, este diuretică (crește eliminarea apei din organism prin rinichi) și dă dependență. Împreună cu zahărul și bioxidul de carbon, dă o senzație de energie imediată urmată de un crash după o oră-două. În UE băuturile energizante care conțin mai mult de 150 mg de cofeină/litru trebuie marcate pe etichetă "conținut ridicat de cofeină".
Bioxid de carbon. Este un gaz rezultat în principal din arderea combustibililor fosili sau a alcoolurilor etc.. O substanță foarte simplă cu formula C02. Este solubil în apă sub o ușoară presiune. De aceea buteliile de carbogazoase și berea sunt presurizate. La deschiderea recipientului și eliberarea presiunii se eliberează din apă sub formă de bule de gaz. Pentru consum se produce în timpul fermentării, o reacție chimică mediată enzimatic, a zahărurilor cu producția alcoolului și bioxidului de carbon. Recuperat și comprimat în timpul fermentării, se adaugă apoi sub presiune în recipientele respective (sticle, butelii, doze) în bere sau băuturi neealcoolice carbogazoase. E290.
Bine până aici avem aditivi/ingrediente naturale. Voi încerca să menționez și câțiva sintetici, dar lista lor este foarte lungă. Am pastișat aici lista de E-uri din familia benzoatelor. Acestea în general conțin un inel de benzen (am aflat zilele trecute) care în SUA este considerat cancerigen și este limitat în... benzină la 1%.
Benzoic acid cu sărurile lui (E 210), sodium benzoate (E 211), potassium benzoate (E 212) and calcium benzoate (E 213). Nu mai traduc din engleză, denumirile sunt foarte asemănătoare.
Totuși greșesc. Acidul benzoic se găsește în multe plante (la fel ca diferite alcooluri zaharate în fructe, etc..). Nu mă miră pentru că multe hidrocarburi
aromatice se găsesc în plante și mai ales în uleiurile zise esențiale derivate din plante. Dar se cunoaște vechea zicală. Ce te îmbolnăvește e concentrația, nu substanță. (O substanță poate fi benefică în cantități foarte mici și toxică în cantități mai mari). Dar ei nu pun concentrația pe etichete invocând secretul de fabricație.
Preparatele sintetice conțin alte tipuri de impurități decât cele naturale care provin din echipamentele tehnologice respective, cel mai adesea oxizi metalici sub formă de nano-particule care pot penetra celulele. Aceasta este de departe cea mai mare problemă și în cazul alimentelor procesate.
Nitratul, nitritul de sodiu, NaNO3 și NaNO2 și
potasiu. E249-252.
Este folosit mult la salamuri, ca și conservant. Este bun pentru cei care suferă de inimă. Mai ales cel de potasiu. Pentru restul, nu știu.
Acidul citric și ascorbic. C6H8O6 și C6H8O7. Diferă doar cu un atom de oxigen. Deși este un component foarte important al fructelor, în special citricile ca lămâia și portocala (le dă gustul acru) acidul citric este fabricat industrial. În România s-a vândut ca și cunoscuta "sare de lămâie". Probabil unul din cele mai folosite adaosuri alimentare, cu până la 1 milion de tone produse anual. Se folosește pentru a da gustul acrișor la orice, de la Coca Cola până la înghețată. E330.
Acidul ascorbic este ceea ce noi cunoaștem ca Vitamina C. Denumirea vine de la scorbut, o boală care afecta în trecut navigatorii arctici care nu aveau produse proaspete care să conțină vitamina C și nici nu erau
eschimoși. Și acidul ascorbic este prezent în fructe dar în cantități mult mai mici. Datorită probabil unei etape fructivore în evoluția umană, toți oamenii de azi nu-și pot sintetiza această substanță atât de necesară în principal în chelare sau captarea în molecula lor în combinație organică a metalelor (cenușa vegetală, deci și cea de tutun conține metale eliberate din combinații organice) care astfel pot fi eliminate de rinichi. O substanță relativ simplă dar cu roluri importante, pornind de la sistemul imun până la regenerarea celulară. Nu cred că este mai greu de sintetizat industrial decât acidul citric, însă nu are gustul la fel de plăcut. În ultimul timp am început să văd însă tot mai mult etichete care listează acidul ascorbic în loc de citric, uneori chiar la carbogazoase.
O lămâie de mărime mijlocie conține în jur de 7 grame (7000 mg) de acid citric și 20 mg de acid ascorbic (vitamina C). Pentru comparație, un cartof mijlociu conține 42 mg vitamina C, adică dublu, care prin fierbere se reduce la 30 mg.
https://www.google.com/search?q=one+potato+how+much+vitamin+C
Un fruct de kiwi are 64 mg, o portocală 50 mg dar broccoli este mult mai "bogat", cu 134 de mg pe o porție, adică dublul necesar zilnic. (Se taie mărunt o floare, se încălzește cu ceapă într-o tigaie 3-5 minute peste care se adaugă ouă bătute).
Acidul fosforic și sărurile lui. A fost folosit mult în carbogazoase în SUA înaintea acidului citric deși are un gust mai... nașpa. L-am prins și eu. Este o poveste lungă, cu coada de câine de pe eticheta de Coca Cola care are rețeta secretă până în zilele noastre, warm smell of colitas din melodia binecunoscută a Eagles, album graecum (excremente de câine uscat la soare) care conține mult fosfor și în trecut se folosea ca medicament. E 338-452. S-ar putea să dea un high. Băuturile carbogazoase și înghețata dau un high doar prin faptul că fac bule în stomac și stimulează esofagul și prin asta stimulează producerea de endorfine.
Monosodiu, monopotasiu glutamat. Săruri ale acidului glutamic, un amino acid neesențial prezent în multe alimente naturale ca roșiile. Noi îl știm de la supa Vegeta de pe vremuri. Îmbunătățește gustul alimentelor (ca orice sare de sodiu). Are ceva proprietăți psiho-active (dă un high) și dă dependență de alimentele consumate, contribuind la obezitate, dar posibil și ceva leziuni la creier (brain damage). E 621-622.
Dar pot oare toți aditivii din alimente să facă la fel de rău ca o singură țigară?
...va urma...
