Disciplină în România

Sunt foarte departe de a înțelege spiritul acelei lumi străvechi care încă mai stăruie în România de azi. O poziție privilegiată în lumea antică ce a atras binele și răul din întreaga lume. O civilizație a aurului pe o planetă care a rămas disperată pentru aur până în ziua de azi. O suspiciune pentru modernism pe care n-o înțelegeam dar care astăzi îmi pare perfect justificată.

Știm că în Dacia era suficient de mult aur pentru a motiva pe romani, pe vremea împăratului Traian să angajeze o armată de 150 mii de oameni (380 mii era toată armata romană pe vremea lui Traian) care și-au făcut tabără lângă Dunăre pentru mai mulți ani și au construit un pod.

Și Roma a fost o civilizație a aurului, dar invers, ea a căutat activ și consumat sistematic resursele din diferitele părți ale lumii antice cunoscute de ei pe atunci. Ultimele au fost, Spania și apoi Dacia. Au mai rezistat încă 100 de ani după pierderea Daciei și apoi au sucombat datorită pierderii acelui aur prin importuri de care deveniseră dependenți. Iar exportatorii au început să se apropie și să vină peste ei.

Uneori chiar mă gândesc serios la posibilitatea unei conspirații. Foamea de aur a fost cea care a creat Imperiul Roman, dar cine i-a creat pe aceștia? Pentru mine va rămâne întotdeauna un mare mister cum dintr-un sătuc mai apoi s-a făcut un oraș, o limbă, un popor, o republică și un imperiu care a durat neîntrerup 400 de ani dar ale cărui urme ne marchează și astăzi, dacă ar fi vorba numai de cele 5 limbi latine principale și sistemul legal roman de azi, cu tot aurul lipsă la inventar. Rezervele de azi ale țărilor europene sunt minuscule în comparație cu cantitățile folosite și cheltuite de romani.

Chiar mă gândeam. Cum o fi fost înainte de venirea romanilor? Aveau și ei acolo o rezervă de 220 de tone. Înțelepți, nu scoteau prea mult. Oricine citește istorie știe că aurul a atras întotdeauna invadatorii. Poate luau cât puteau căra, sau cât au stabilit, într-o căruță sau pe un cal sau cumva, mergeau până la Dunăre, cumpărau amfore, alte lucruri necesare, cine poate ști. Însă romanii au aflat. Nu aveau cum să nu afle. Ce a urmat a fost inevitabil.

Istoria oficială e plină de meandre. Iar romanii au încercat de mai multe ori înaintea lui Traian să supună dacii. Ce știu sigur tocmai de la învățătoarea din școala generală este că fiindcă Caesar vroia să invadeze Dacia încă pe acea vreme, Burebista l-a ajutat pe Caesar în conflictul cu Pompeus, pentru Caesar vroia să invadeze Dacia. Însă Burebista a avut și el trădătorii lui și a fost asasinat în același timp cu Caesar. Invadarea Daciei a fost însă amânată până la venirea lui Traian pe vremea lui Decebal.

"In response, Domitian launched a campaign the same year under the command of the Praetorian Prefect Cornelius Fuscus. Domitian ignored Decebalus' offer of peace, an error which caused the Romans to suffer a disastrous defeat, losing not only Fuscus, but his forces and the Roman standards and war machines. A second expedition was launched in 88 AD, this time under the command of Tettius Julianus. This second campaign was somewhat victorious as both sides suffered massive casualties in battle. However, revolts and defections forced Domitian to negotiate a hasty peace treaty with Decebalus in 89 AD. This peace had benefits and costs to both sides: Rome had to pay financial tributes and provide technological assistance to Dacia..."

https://en.wikipedia.org/wiki/Roman_Dacia

"It is an excellent idea of yours to write about the Dacian war. There is no subject which offers such scope and such a wealth of original material, no subject so poetic and almost legendary although its facts are true. You will describe new rivers set flowing over the land, new bridges built across rivers, and camps clinging to sheer precipices; you will tell of a king driven from his capital and finally to death, but courageous to the end; you will record a double triumph one the first over a nation hitherto unconquered, the other a final victory.

— Pliny the Younger: Letters (Book VIII, Letter 4: To Caninius Rufus)"

https://en.wikipedia.org/wiki/Roman_Dacia#Dacian_Kingdom_and_the_Roman_Empire

Când ai în munți bolovani de aur pe care trebuie numai să mergi să-i ridici, se formează un fel de siguranță a zilei de mâine. O anumită mentalitate. Poți cumpăra de la vecinii îndepărtați și apropiați ce vrei. Cultivi pământul pentru că ai nevoie de hrană proaspătă. Poți cumva să te detașezi de viața materială. Ai o rezervă. Cel puțini unii dintre ei. Liderii. Există o relaxare și o măreție care se poate vedea pe fețele statuilor dacilor chiar captivi ridicate de romani pentru amuzamentul lor. (Multe link-uri din această postare s-au stricat, voi încerca să le repar. În general am evitat să pun fotografii, ci doar link-uri, poate din respect pentru cei care s-au ostenit și le-au făcut. Aș vrea să văd însă dacă vine noua legislație a UE și-mi blochează o postare în care am pus o poză de statuie de dac făcută de altcineva. Orice asemeni imagini sunt patrimoniu românesc sau chiar universal). Însă cum au trăit ei cu adevărat poate nu vom ști niciodată. Bănuiesc că orice a existat scris a fost demult distrus fiindcă știm cine a ajuns să stăpânească Italia timp de secole și cine se află acum pe Sfântul Scaun.

Poate de aceea romanii au numit Dacia, Dacia Felix

"Roman Dacia (also Dacia Traiana "Trajan Dacia" or Dacia Felix "Happy Dacia")"

https://en.wikipedia.org/wiki/Roman_Dacia

Cât aur au scos romanii din Dacia? 220 de tone inițial (plus argintul și alte bogății), aproximativ aceeași cantitate anual timp de 170 de ani. După cucerirea Daciei, Traian a instituti 123 zile de sărbătoare în Roma:

"The Roman people hailed Trajan's triumph in Dacia with the longest and most expensive celebration in their history, financed by a part of the gold taken from the Dacians. For his triumph, Trajan gave a 123-day festival (ludi) of celebration, in which approximately 11,000 animals were slaughtered and 11,000 gladiators fought in combats. This surpassed Emperor Titus's celebration in AD 70, when a 100-day festival included 3,000 gladiators and 5,000 to 9,000 wild animals."

https://en.wikipedia.org/wiki/Dacians#Conflict_with_Rome

"The conclusion of the Dacian Wars marked a triumph for Rome and its armies. Trajan announced 123 days of celebrations throughout the Empire. Dacia's rich gold mines were secured and it is estimated that Dacia then contributed 700 million Denarii per annum to the Roman economy  [over 200 tons of gold yearly], providing finance for Rome's future campaigns and assisting with the rapid expansion of Roman towns throughout Europe. The remains of the mining activities are still visible, especially at Roșia Montană. One hundred thousand male slaves were sent back to Rome; and to discourage future revolts, legions XIII Gemina and V Macedonica were permanently posted in Dacia."

https://en.wikipedia.org/wiki/Trajan%27s_Dacian_Wars#Conclusion_and_aftermath

In altre parole, i romani hanno fatto la festa per 169 anni dopo la conquista di Dacia i anche 100 anni dopo.

Însă mai sunt lucruri care nu pot fi distruse.

Cine a fost în Roma, știe. Centrul e practic un muzeu. Pe Via Dei Fori Imperiali există însă ceva care probabil l-a văzut tot românul care a trecut pe acolo. Un zid din cărămidă cu 4 hărți, chiar lângă Piața lui Traian, care reprezintă evoluția imperiului până la inclusiv anexarea Daciei. Se vede acolo clar Dacia, foarte aproape de forma României de azi.

Am căutat astăzi și am văzut că acele hărți au fost făcute în 1930 de un arhitect italian născut la Roma din tată spaniol. Antonio Munoz. Nu cred că a vrut să facă vreun favor Gărzii de Fier care era totuși înființată din 1927. Nu a existat vreodată o alianță a Gărzii de Fier cu Mussolini ci doar cea a lui Antonescu. Chiar acum m-am uitat la pagina Gărzii de Fier și am văzut logo-ul care aduce așa de mult cu un caracter chinezesc dar și este și foarte aproape de un simbol al Kuji Kiri, o componentă mai ezoterică a unor ramuri ale budismului.

Cred că așa se știa pe atunci. Între timp au apărut alte hărți ale imperiului în care Dacia e mai mică și mai la vest. La est de Dacia sunt... Roxolanii. Roxolanii pentru că așa cum am citit pe niște site-uri, Roxolanii au vreo legătură cu... rușii. Moldoveni, românii din est care nu au fost niciodată romanizați adică s-au înrudit cu rușii într-un timp în care rușii nici nu se gândeau să existe pentru următoarea mie de ani.

Dar toate acestea nu au nici o legătură cu titlul acestei postări. Azi am deschis un site despre regele Carol I și cumpăna din tren când a uitat cum îl cheamă pe pașaport. Fiindcă a venit undercover și era cât pe ce să se dea de gol. De fapt s-a dat de gol dar vameșul s-a făcut că nu vede. De aceea eu nu cred că el pur și simplu a traversat Austro-Ungaria fără voia lor. Pentru că vedem acum că erau mult mai inteligenți decât păreau și încă par.

"Carol a fost oprit de un funcţionar vamal care trebuia să vizeze paşapoartele. Pe un ton nepoliticos, acesta l-a întrebat pe prinţ cum îl cheamă. Însă, pe moment, prinţul uitase ce nume adoptase. Consilierul von Werner și-a jucat atunci poate cel mai important rol din viața lui. Von Werner a venit imediat după Carol și i-a întins funcţionarului sacul său de voiaj, spunându-i: „Am să declar nişte ţigări!”.

https://a1.ro/premium/cel-mai-important-roman-a-fost-un-german-am-sa-declar-niste-tigari-aceste-cuvinte-tiau-salvat-istoria-asai-ca-nu-aveai-habar-id854122.html

Timp de 40 de ani a domnit România cu spiritul ofițerului neamț. A făcut multe, dar multe, la fel ca și pe vremea lui Ceaușescu, au fost făcute de români. Ce a făcut el în mod real, este că a băgat puțină militărie în politica și cultura românească. Ok, multă militărie. Ordine și disciplină. Ceea ce era necesară pentru ce a devenit România  mai târziu. O colonie ocultă ungurească, un avanpost al vestului controlat de extremul est către Rusia și Turcia, un loc de exil pentru mulți unguri de origine română care au lucrat toată viața la modelarea românilor într-un mod atât de ciudat încât nici nu se poate defini după standardele culturale și sociale cunoscute. Deși oricât ar părea de absurd, unii din ei chiar credeau și mai cred că ne fac un bine, la cât de înapoiați eram (după tăierea timp de aproape o mie de ani a legăturii firești cu vestul). Iar pe unii îi bănuiesc că uneori chiar au fraternizat. Sau au căzut în depresie, ca Eminescu.

Un "haos" ordonat, în care românul este disciplinat, ascultător, umilit și redus la existența fizică. Atât de bine și-a făcut neamțul treaba timp de 40 de ani încât au trebuit începând de pe vremea lui Ceaușescu să introducă în mod artificial corupția, pentru ca nu cumva să înceapă să se creadă românii ce erau de fapt. O civilizație străveche cu toate elementele.

Astfel încât orice bizarerie care se întâmplă în România nu mai este chestionată de nimeni. Poate în treacăt, poate de formă de unii ziariști. Pentru liniștirea unei categorii de intelectuali pasivi.

Reflexul de a asculta, încrederea oarbă în autorități ajung la niște extreme unde bunul simț cedează. Românii practic au nevoie de o dădacă, nu de conducători.

Eu zic că românii trebuie să lase vechile reflexe, timiditatea și respectul fals către autorități false la o parte. Există pe scena politicii românești figuri care pot atrage orice tendință, de la dreapta la stânga. Nu vă uitați la ei fiindcă sunt toți goi pe dinăuntru și vă vor pierde doar timpul, viețile.

Există legături solide cu toate civilizațiile europene. Trebuie doar să le descoperiți și să le înlocuiți pe cele artificiale, create de "culturalizatorii" de exil ai României de azi.

Astăzi am avut o zi foarte dificilă. Persoana sau persoanele care ocupă spațiul de deasupra au depășit orice limită. Spălat și uscat rufe toată ziua cu o mașină antică care pe lângă zgomot crează umiditate în podea deci mucegai. Scăpat de câteva ori obiecte grele pe jos care mi-au declanșat palpitații și dureri de spate care continuă. Mers împreună cu mine cu un scârțâit groaznic în orice direcție. Zgomotul se face probabil după niște proceduri ale unei străvechi arte marțiale care de obicei e folosit pentru influențare dar poate merge și mai departe după cum am văzut în seara asta.

Începând de dimineață. Am încercat de mai multe ori să continui frazele de introducere din această postare dar de fiecare dată au făcut zgomot. Aveam totul formulat în minte, când veneam la calculator, începeau. Pur și simplu am uitat cum am vrut să fac legătura între harta imperiului roman și reflexul ascultării totale la români introdus de Carol I sau de ce am ajuns la acea introducere. Cred că m-a derutat foarte mult și faptul că pentru prima dată am văzut acea diferență între hărți. Îmi voi aduce mâine aminte și voi continua.