Last week, Germany and the Netherlands put a veto to further talks
with Turkey on EU memberships, scheduled on June 26. They didn't say for
how long or if indefinitely.
http://www.ottawacitizen.com/news/Germany+blocks+opening+chapter+accession+talks+with+Turkey/8554983/story.html
But according to BBC,
"Germany's
Foreign Minister Guido Westerwelle played down tensions with Turkey on
Tuesday, saying he had had a "really good, constructive" discussion with
his Turkish counterpart Ahmet Davutoglu on Monday evening."
So the talks are on again but postponed to October.
In
their wish to maintain things positive and making our days birghter, BBC managed to turn this completely upside down saying
http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-23044600
So according to them,
it's not Germany changed its mind, it's now Germany delaying.
But according to reality, it was
blocking last week, now it changed its mind, opened again, but since
they had to be somewhat consistent, or the arguments where not hard
enough, postponed it 'till October.
I
know Germany is one of the most important economies in the world, one
of the only three countries with a net surplus, due mostly to honesty,
realism and hard working. But lately, (although this issue has been decided through veto and Germany could legitimately reconsider as it did), since anybody else didn't have to say anything as most of the Europeans don't care, or don't know or don't recognize the importance of this issue, or have other things to worry about, or they trust Germany on all issues or have already been lobbied hard on different issues, anyone can see, everything
about EU tends to be decided by Germany's top politicians. And if Turkey
decided to enter EU, they know in which direction to push.
Tuesday, June 25, 2013
Monday, June 24, 2013
Întâmplări cu autocare, tunele, etc.
6 August 1995, New York. Am venit cu cursa Tarom din acea zi, şi lângă terminalul din aeroport tocmai parcase la terminalul următor o pasăre zveltă şi majestoasă, un Concorde. Am stat trei ore la imigraţie (şi din cauza scandalului fantastic făcut de un român care venise din Canada şi nu avea acte şi se certa cu ăia pe acolo, poate mai mult de o oră) după care m-am dus la o proaspătă cunoştinţă de-a noastră în Flushing Queens (ne-a dat adresa cineva din România). Am vorbit la telefon cu Iulian Mârţ, fostul meu coleg din Bacău, atunci în Oregon, destinaţia noastră finală. Aveam 600 de dolari, nu ştiam cum să cumpăr repede două bilete ieftine de avion şi ne-a sfătuit să luam Greyhound-ul. Nici o problemă, doar citisem cartea lui Romulus Rusan. Din care însă nu îmi mai amintesc nimic.
Deci a doua zi am luat un taxi şi ne-am dus la staţia Greyhound din Manhattan cred. Casiera s-a uitat la mine ca la o fantomă când i-am cerut bilete pentru Oregon. 160 dolari pentru două. Am luat multe sandwich-uri de la o tonetă. Şi ăla se uita ciudat la mine. Nu ştiam de câte ori va opri autobuzul şi unde, etc. 8 şoferi, 5 autobuze, 3 nopţi. Pe 10 August eram în Salem, Oregon. Veronica (soţia lui Iulian) ne aştepta şi m-a îmbrăţişat uşor şi mi-a şoptit la ureche... Gigi, Gigi... (cu un ton ce sugera... ce te-aşteaptă pe tine pe aici...)
Nu ştiu cred că a fost a doua noapte în Greyhound. Toată lumea dormea în afară de mine (eram pe la mijloc), şi un negru din spatele şoferului. Nu cred că era nici o altă maşină pe autostradă. La un moment dat autocarul a părăsit banda din stânga şi a început să iasă spre refugiul din stânga lat cât banda, apropiindu-se de parapet. Negrul l-a bătut uşor pe umăr pe şoferul care adormise. Acesta s-a trezit şi a adus maşina înapoi pe bandă. După care a început să râdă! M-a şocat atunci atitudinea lui, faptul că nimeni nu a spus nimic, nu a oprit, de aceea nici nu mai ţin minte locul şi data exactă.
31 August 1997 http://en.wikipedia.org/wiki/Death_of_Diana,_Princess_of_Wales
Şofer cu urme de anti-depresante şi anti-psihotice, dar urme nu cantităţi. A accelerat ca să scape de paparazzi. Flash-uri. Dacă printre paparazzi era o maşină cu un şofer care mai ştia câte ceva? Am văzut accidente la curse provocate de şoferi care nu au păţit nimic.
Primăvară-vară 1998. Tocmai îmi luasem camionetă. Tracţiune numai spate. Mergeam pe Hwy 26 la ieşirea din downtown Portland spre Beaverton. Am trecut prin tunel şi la ieşire ploua. Nu plouase de mult timp şi ploaia s-a amestecat cu resturile invizibile de ulei de pe drum. Am fost distras de ceva, o altă maşină care mergea repede, nu mai ştiu. La ieşirea din tunel am accelerat la deal fără să mă gândesc. Roţile din spate au derapat pe pavajul ud şi am pierdut controlul. Am început să oscilez stânga dreapta. Am ridicat piciorul de pe accelerator şi după câteva oscilaţii m-am redresat. Aveam în jur de 100 kmh.
3 iulie 2004. Mergeam de la Suceava spre sud într-un autocar Volvo nou nouţ al Atlassib. La un moment în jur de Roman s-a băgat în faţă o maşină am impresia că tot Volvo. Noaptea pe şoseaua cu două benzi nu mai era nimeni. A frânat brusc. A frânat şi şoferul autocarului şi s-a oprit la bara lui. Am crezut că sunt ceva hoţi la drumul mare care vroiau să prade autocarul. Dar nu, a pornit. A pornit şi şoferul autocarului. Când a atins viteza normală de mers (eram "în localitate"), cel din faţă iar a frânat brusc. Faza s-a repetat de vreo 5 ori după care cel cu maşina a plecat. Nu cred că ar fi putut provoca un accident major, dar cred că a vrut să facă unul prin care să ne întrerupă drumul acolo.
http://en.wikipedia.org/wiki/Sierre_coach_crash
13 Martie 2012 lângă Sierre, Elveţia. Un autocar plin de copii venea de la un weekend de ski în Elveţia. Autocarul mergea pe o bandă care se termina într-un zid de beton. Şoferii sunt morţi şi nu pot să ne mai spună nimic. Nu a depăşit viteza, şoferul nu era băut sau sub alte influenţe şi nu a avut atac de inimă. Dar din fotografia inclusă mai sus, nu se poate trage decât o singură concluzie. O maşină a apărut în stânga lui, şi nu a mai putut să schimbe banda. O maşină cu un şofer cascador ca cel de la Roman din situaţia relatată mai sus a fost în stânga, iar dacă autocarul ar fi schimbat banda, s-ar fi dat la o parte şi nu s-ar fi întâmplat nimic. (Bine acum dacă ignorăm posibilitatea de maşini conduse fără şofer, cel puţin pe o distanţă scurtă). Dar şoferul autobuzului nu avea de unde să ştie că s-ar fi dat la o parte şi a rămas pe banda aceea. Probabil nu a ştiut nici că drumul se va termina imediat într-un zid de beton, mai ales dacă nu era din zonă.
În ultimii trei ani am întâlnit cred cel puţin 100 de situaţii pe drum când alţi şoferi au vrut să îmi creeze accidente dar care să pară că din vina mea. De multe ori, combinat cu indispoziţii, indigestii şi alte probleme care reduc capacitatea de condus, toate fiind datorate unora dintre vecini în special prin zgomote sincronizate sau tot felul de fumuri. Chiar acum când scriu unul a început să taie la circular, dar foarte interesant şi ritmic. Cea mai frapantă situaţie am descris-o aici. http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/05/pictures-from-streets-2.html Dacă cineva l-ar întreba pe acel şofer al Volvo-ului de la Roman sau cel cu Toyota Prius cu nr. Oregon BURIAN din link-ul de mai sus ce au vrut să facă cred că s-ar lămuri şi ce s-a întâmplat ieri în Montenegro. Bine dar acel cineva nu va veni să ne spună la toţi ce a aflat.
http://en.wikipedia.org/wiki/Montenegro
Montenegro, o ţară sub 1 milion de locuitori, cu puţine resurse pentru a desfăşura ancheta. Şoferul a fost probabil antrenat într-o situaţie confuză cu alte maşini care l-au făcut să accelereze. În tunel era uscat dar afară ploua. La ieşirea din tunel, şoferul a fost puţin orbit de schimbarea bruscă a luminii. Drumul care era uscat în tunel a devenit brusc ud. Din presă am citit că unii călători au spus deja că era vorba de o depăşire (a depăşit în tunel, ce s-a întâmplat, l-a enervat al şofer?). Toţi şoferii din autocar sunt morţi. Au mai fost şi alte persoane prezente pe acolo imediat după accident, în afară de salvatori, cărora probabil le-a luat ceva timp să apară? Bine, la timpul când scriu eu aici toţi martorii au intrat în contact cu multe alte persoane. Nu vom mai şti nimic.
Cu toţii ştim de tragedia prin care trece şcoala de cascadorie din România, cea mai bună din Europa, dar poate vreun elev de-al lui Sobi Ceh să ne ne facă o favoare şi să încerce să analizeze situaţiile de mai sus şi mai ales ce s-a întâmplat ieri în Montenegro şi dacă ar fi putut fi provocat. Aşa cum a făcut-o Sobi pentru palma lui Băsescu.
În fond, văd că în ultimul timp totul este analizat în media înainte de a fi rezolvat legal, ca de exemplu tragedia Alexandrei Stan, ca să nu vorbim de alte probleme internaţionale. Nu cred că s-ar ofusca nici unul din profesioniştii de la MAE, MAI, CCR, parlament sau ICR. Doar aşa, pentru noi toţi ceilalţi, semidocţii.
Deci a doua zi am luat un taxi şi ne-am dus la staţia Greyhound din Manhattan cred. Casiera s-a uitat la mine ca la o fantomă când i-am cerut bilete pentru Oregon. 160 dolari pentru două. Am luat multe sandwich-uri de la o tonetă. Şi ăla se uita ciudat la mine. Nu ştiam de câte ori va opri autobuzul şi unde, etc. 8 şoferi, 5 autobuze, 3 nopţi. Pe 10 August eram în Salem, Oregon. Veronica (soţia lui Iulian) ne aştepta şi m-a îmbrăţişat uşor şi mi-a şoptit la ureche... Gigi, Gigi... (cu un ton ce sugera... ce te-aşteaptă pe tine pe aici...)
Nu ştiu cred că a fost a doua noapte în Greyhound. Toată lumea dormea în afară de mine (eram pe la mijloc), şi un negru din spatele şoferului. Nu cred că era nici o altă maşină pe autostradă. La un moment dat autocarul a părăsit banda din stânga şi a început să iasă spre refugiul din stânga lat cât banda, apropiindu-se de parapet. Negrul l-a bătut uşor pe umăr pe şoferul care adormise. Acesta s-a trezit şi a adus maşina înapoi pe bandă. După care a început să râdă! M-a şocat atunci atitudinea lui, faptul că nimeni nu a spus nimic, nu a oprit, de aceea nici nu mai ţin minte locul şi data exactă.
31 August 1997 http://en.wikipedia.org/wiki/Death_of_Diana,_Princess_of_Wales
Şofer cu urme de anti-depresante şi anti-psihotice, dar urme nu cantităţi. A accelerat ca să scape de paparazzi. Flash-uri. Dacă printre paparazzi era o maşină cu un şofer care mai ştia câte ceva? Am văzut accidente la curse provocate de şoferi care nu au păţit nimic.
Primăvară-vară 1998. Tocmai îmi luasem camionetă. Tracţiune numai spate. Mergeam pe Hwy 26 la ieşirea din downtown Portland spre Beaverton. Am trecut prin tunel şi la ieşire ploua. Nu plouase de mult timp şi ploaia s-a amestecat cu resturile invizibile de ulei de pe drum. Am fost distras de ceva, o altă maşină care mergea repede, nu mai ştiu. La ieşirea din tunel am accelerat la deal fără să mă gândesc. Roţile din spate au derapat pe pavajul ud şi am pierdut controlul. Am început să oscilez stânga dreapta. Am ridicat piciorul de pe accelerator şi după câteva oscilaţii m-am redresat. Aveam în jur de 100 kmh.
3 iulie 2004. Mergeam de la Suceava spre sud într-un autocar Volvo nou nouţ al Atlassib. La un moment în jur de Roman s-a băgat în faţă o maşină am impresia că tot Volvo. Noaptea pe şoseaua cu două benzi nu mai era nimeni. A frânat brusc. A frânat şi şoferul autocarului şi s-a oprit la bara lui. Am crezut că sunt ceva hoţi la drumul mare care vroiau să prade autocarul. Dar nu, a pornit. A pornit şi şoferul autocarului. Când a atins viteza normală de mers (eram "în localitate"), cel din faţă iar a frânat brusc. Faza s-a repetat de vreo 5 ori după care cel cu maşina a plecat. Nu cred că ar fi putut provoca un accident major, dar cred că a vrut să facă unul prin care să ne întrerupă drumul acolo.
http://en.wikipedia.org/wiki/Sierre_coach_crash
13 Martie 2012 lângă Sierre, Elveţia. Un autocar plin de copii venea de la un weekend de ski în Elveţia. Autocarul mergea pe o bandă care se termina într-un zid de beton. Şoferii sunt morţi şi nu pot să ne mai spună nimic. Nu a depăşit viteza, şoferul nu era băut sau sub alte influenţe şi nu a avut atac de inimă. Dar din fotografia inclusă mai sus, nu se poate trage decât o singură concluzie. O maşină a apărut în stânga lui, şi nu a mai putut să schimbe banda. O maşină cu un şofer cascador ca cel de la Roman din situaţia relatată mai sus a fost în stânga, iar dacă autocarul ar fi schimbat banda, s-ar fi dat la o parte şi nu s-ar fi întâmplat nimic. (Bine acum dacă ignorăm posibilitatea de maşini conduse fără şofer, cel puţin pe o distanţă scurtă). Dar şoferul autobuzului nu avea de unde să ştie că s-ar fi dat la o parte şi a rămas pe banda aceea. Probabil nu a ştiut nici că drumul se va termina imediat într-un zid de beton, mai ales dacă nu era din zonă.
În ultimii trei ani am întâlnit cred cel puţin 100 de situaţii pe drum când alţi şoferi au vrut să îmi creeze accidente dar care să pară că din vina mea. De multe ori, combinat cu indispoziţii, indigestii şi alte probleme care reduc capacitatea de condus, toate fiind datorate unora dintre vecini în special prin zgomote sincronizate sau tot felul de fumuri. Chiar acum când scriu unul a început să taie la circular, dar foarte interesant şi ritmic. Cea mai frapantă situaţie am descris-o aici. http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/05/pictures-from-streets-2.html Dacă cineva l-ar întreba pe acel şofer al Volvo-ului de la Roman sau cel cu Toyota Prius cu nr. Oregon BURIAN din link-ul de mai sus ce au vrut să facă cred că s-ar lămuri şi ce s-a întâmplat ieri în Montenegro. Bine dar acel cineva nu va veni să ne spună la toţi ce a aflat.
http://en.wikipedia.org/wiki/Montenegro
Montenegro, o ţară sub 1 milion de locuitori, cu puţine resurse pentru a desfăşura ancheta. Şoferul a fost probabil antrenat într-o situaţie confuză cu alte maşini care l-au făcut să accelereze. În tunel era uscat dar afară ploua. La ieşirea din tunel, şoferul a fost puţin orbit de schimbarea bruscă a luminii. Drumul care era uscat în tunel a devenit brusc ud. Din presă am citit că unii călători au spus deja că era vorba de o depăşire (a depăşit în tunel, ce s-a întâmplat, l-a enervat al şofer?). Toţi şoferii din autocar sunt morţi. Au mai fost şi alte persoane prezente pe acolo imediat după accident, în afară de salvatori, cărora probabil le-a luat ceva timp să apară? Bine, la timpul când scriu eu aici toţi martorii au intrat în contact cu multe alte persoane. Nu vom mai şti nimic.
Cu toţii ştim de tragedia prin care trece şcoala de cascadorie din România, cea mai bună din Europa, dar poate vreun elev de-al lui Sobi Ceh să ne ne facă o favoare şi să încerce să analizeze situaţiile de mai sus şi mai ales ce s-a întâmplat ieri în Montenegro şi dacă ar fi putut fi provocat. Aşa cum a făcut-o Sobi pentru palma lui Băsescu.
În fond, văd că în ultimul timp totul este analizat în media înainte de a fi rezolvat legal, ca de exemplu tragedia Alexandrei Stan, ca să nu vorbim de alte probleme internaţionale. Nu cred că s-ar ofusca nici unul din profesioniştii de la MAE, MAI, CCR, parlament sau ICR. Doar aşa, pentru noi toţi ceilalţi, semidocţii.
Saturday, June 15, 2013
MacGray, 567GGG şi State Police
Camera cu maşini de spălat cu fisă. Brandul şi pentru maşini de spălat şi pentru cele de uscat: MacGray. Poate vine de la alieni, poate de la altceva.
În 17 ani am văzut multe numere dar nici unul ca ăsta. Nu aşa de aproape. Sau poate am văzut şi nu-mi amintesc. A parcat în spatele meu şi după mine. Şi celălalt pe autostradă la întoarcere. B DRA. Pe acela l-am mai văzut. Ca să poată vedea şi românii partea din poveste care o văd numai alţii.
Deci m-am dus iar la Fry's. Dar m-am enervat prea mult de felul cum conduceau pe autostradă. Escadroane, poate 100 de maşini în total care păreau că nu au treabă cu condusul undeva, ci doar schimbat benzi şi depăşit prin stânga şi prin dreapta prin jurul meu până la exasperare. Ceva ca în Oraşul Fantomă (Breaker! Breaker!) cu Chuck Norris. Deşi s-au mai liniştit după razia de săptămâna trecută. Şi azi nu erau camioanele uriaşe pe 18 roţi. Şi am intrat la Fry's şi m-am dus la un calc şi am luat numărul de la poliţia de stat. La uşă doi japonezi apăruţi nu ştiu de unde în pantaloni negri şi tricou roşu se uitau la un TV de parcă nu mai văzuseră aşa ceva. Am sunat şi am încercat să spun despre razie şi despre faptul că nu s-au liniştit. Dispecerul Mathew (parcă aşa a spus) se făcea că nu mă înţelege şi până la urmă m-a pus să aştept. După 5 minute am închis.
În 17 ani am văzut multe numere dar nici unul ca ăsta. Nu aşa de aproape. Sau poate am văzut şi nu-mi amintesc. A parcat în spatele meu şi după mine. Şi celălalt pe autostradă la întoarcere. B DRA. Pe acela l-am mai văzut. Ca să poată vedea şi românii partea din poveste care o văd numai alţii.
Deci m-am dus iar la Fry's. Dar m-am enervat prea mult de felul cum conduceau pe autostradă. Escadroane, poate 100 de maşini în total care păreau că nu au treabă cu condusul undeva, ci doar schimbat benzi şi depăşit prin stânga şi prin dreapta prin jurul meu până la exasperare. Ceva ca în Oraşul Fantomă (Breaker! Breaker!) cu Chuck Norris. Deşi s-au mai liniştit după razia de săptămâna trecută. Şi azi nu erau camioanele uriaşe pe 18 roţi. Şi am intrat la Fry's şi m-am dus la un calc şi am luat numărul de la poliţia de stat. La uşă doi japonezi apăruţi nu ştiu de unde în pantaloni negri şi tricou roşu se uitau la un TV de parcă nu mai văzuseră aşa ceva. Am sunat şi am încercat să spun despre razie şi despre faptul că nu s-au liniştit. Dispecerul Mathew (parcă aşa a spus) se făcea că nu mă înţelege şi până la urmă m-a pus să aştept. După 5 minute am închis.