M-am plâns chiar ieri că bugetul nostru dispare și am enumerat sursele de venituri la buget.
Cel mai mare tun din România îl dă Parlamentul și Guvernul, cu Președintele și Primul Ministru și toți miniștrii împreună, tunul cu bugetul, și vorbim de sute de miliarde de lei. Pentru asta fac ei toate eforturile pe care le vedeți zilnic în media.
Impozitul pe salariu, contribuția CAS dar și CASS (puțină confuzie nu strică), care fac împreună 46% din salariul brut, (sume pe care angajatorul dvs. le virează la fisc, dvs. nu le vedeți niciodată), TVA, pe care îl plătim când cumpărăm orice, apoi impozitul pe proprietate (clădiri, terenuri), impozitul pe profit al firmelor (cele care plătesc, sunt numeroase metodele de evitare/evadare, cu ajutorul contabililor și avocaților și oamenilor lor din Parlament și Guvern, în SUA este un fapt cunoscut, o firmă cu cât este mai mare cu atât plătește impozit mai puțin) etc..
Se adună niște sume enorme pe care statul apoi le distribuie pe ministere și alți "ordonatori de credit" la începutul anului prin lege votată în Parlament și în acest punct se produce magia. Nu se vede nimic făcut la sfârșitul anului din aceste bugete enorme. Puteți vedea sumele în link-urile mele permanente dreapta sus.
Am să dau încă o dată exemplul clasic al Ministerului Dezvoltării, care are anul acesta (a avut, mă rog) un buget de 13 până la 48 miliarde lei. Atenție, cifrele în tabel sunt în mii lei și sunt pe un singur an (cu ceva "prevederi" în altă coloană, pentru anul viitor).
Apropo. Aceste credite de angajament sunt o invenție unică a democrației originale din România. Adică sunt sume care se pot distribui pe mai mulți ani. Adică Ministrul Dezvoltării (Adrian Ioan Veştea) poate cheltui sau nu anul acesta suma de 48 miliarde. Doar 13 sunt obligatorii de cheltuit. Pe ce?
Pe pagina de fb a Ministerului se precizează. A semnat acum 4 zile 11 contracte de 187 milioane. Postarea următoare 1,7 miliarde pe 18 octombrie. Programul de investiții Anghel Saligny. Pagina Ministerului nu funcționează în acest moment.
Însă nu vine nimeni la sfârșitul anului să ne explice din cele 48 miliarde "de angajament" cât s-a cheltuit. Practic, sunt bugete variabile, la discreția unui ministru, care noi știm cine sunt miniștrii.
Iar când e să aflăm pentru ce, uitați-vă în jur și încercați să identificați unde s-au dus anul acesta între 13 și 48 miliarde lei, când un spital mare costă hai să spunem jumătate de miliard erou (2-3 miliarde lei) în medie, dar nu se plătește toată suma într-un singur an.
Ministerul Transporturilor, la fel. Între 30 și 89 miliarde. Aceeași chestie. 89 cu credite de angajament. Etc.
Să vină Ciolacu sau cine va fi Prim Ministru la sfârșitul anului și să explice.
Chestia e că sunt șmecheri, de-a lungul anilor s-au învățat să schimbe Primul Ministru și cu el toți miniștrii în fiecare an și când să se explice ce s-a făcut cu banii, apare unul nou. (Deși nu toți sunt noi, unii se mai rotesc, oamenii sunt miniștri de profesie, nu contează care minister). Tocmai ca să nu fie puși în situația neplăcută de a explica ce au făcut cu bugetul ministerului (miliardele) pe anul respectiv.
Și au venit ieri imediat cu știrea asta, foarte vagă, nu se spune nimic. (Dar să nu vă așteptați la reduceri de taxe, "să se revizuiască, primesc"). Totul ca să vă scoată din cap ce v-am spus eu. De aceea, am repetat totul. Nu știu cum să mai spun altfel despre cea mai mare și esențială problemă din România.