Sunday, February 23, 2014

Smoke

I put this here because it can be accessed publicly, i mean if i go somewhere in an office and i have to prove it.

02/23/2014 07:08:17 AM

2014:02:23 07:10:36 AM


2014:02:23 07:10:36 AM

Friday, February 21, 2014

Jinichi


I put this here because it can be accessed publicly, i mean if i go somewhere in an office and i have to prove it.

Wednesday, February 19, 2014

Multnomah


I live in Multnomah county. I put this here because it can be accessed publicly, i mean if i go somewhere in an office and i have to prove it. In many local agencies there is confusion about what county this address is in (95% percent of LO is in Clackams). The place where the information is obvious is google earth, that is also the most known. Picture is clickable.

Today i spent several hours installing Google Earth. It didn't work double clicking on the rpm. (I have Fedora 20). Then i tried yum locallinstall and i saw the error message, some conflicting file with the same name. Then i found an installation line on a forum and installed it from sourceforge. I know i'm taking chances but there is no other option. Then i filled the printer cartridge with black ink that was low (yes, i refill). Then i finally printed it and added to the yellow envelope with documents. But i put it here too just in case.

Sunday, January 26, 2014

Nevoi indelebile

Hai să venim înapoi pe blog că aici e mai bine, se corectează mai uşor, nu apare istoria versiunilor editate, etc.

http://www.contributors.ro/politica-doctrine/un-ceausescu-care-nu-dispare-viata-postuma-a-unui-dictator/

Ok, deci mai sunt şi alţii care pun link-uri în site. Hotnews, oficiosul preşedintelului. Împreună cu ştiri importante şi alte baliverne (pălăvrăgeli). Numai că le pun ascunse, iar articolul cu titlu şi primele rânduri pare perfect integrat în site. Iar dacă dai clic să vezi tot articolul sau în cazul meu încerci să iei link, te trezeşti la... contributors.ro, un site/blog colectiv cu multe nume în el. Fără avertisment. Deci e sau nu e pe hotnews.ro, în acelaşi timp. Şi dacă tot eram la aspecte tehnice, nu putem să nu remarcăm aici lipsa, de loc academică a diacriticelor din rândurile politologului, ceea ce nu-i aşa dă mai multă flexibilitate la stârnirea imaginţaiei. (care mie mi s-a şi împotmolit la alăturarea cuvintelor baci şi bâlci). Ceauşescu, păstor? Hm.

Puteam să pun şi eu.

Un Ceausescu care nu dispare: Viata postuma a unui dictator

de Vladimir Tismaneanu Contributors.ro
Oricum am privi lucrurile, Nicolae Ceausescu ne-a marcat indelebil vietile. Mai precis spus, ne-a mancat vietile si ne bantuie subconstientul (individual si colectiv). A fost, vorba lui Dumitru Popescu-Dumnezeu, baciul Romaniei socialiste. Adica al marelui balci national. Ne-a tratat ca pe o turma. A fost un stalinist inversunat, un marxist rudimentar si anacronic, un profet al unui nationalism de factura tiers-mondista si un psihopat megaloman convins ca vorbeste in numele Istoriei. Vreme de peste doua decenii, am fost 22 de milioane de oameni care am trait, vorba lui Alexandru Ivasiuc, in imaginatia unui nebun. Dar Ceausescu n-ar fi fost posibil fara partidul care l-a creat si l-a sustinut. Despre aceste lucruri am discutat cu jurnalistul Radu Uszkai de la “Academia Catavencu”.

De la început, titlul, sugestionant. Un Ceauşescu care nu dispare. Fără să citesci nimic din articol, subconştienul meu individual sare din loc la ideea. Oare se poate? Mai există vreun Ceauşescu? Care nu dispare?

Viaţa postumă. O sintagmă săltăreaţă.

Postumus e un cuvânt din latina veche care în latina nouă s-ar putea desface în post-humus. Adică ce se întâmplă după dispariţia ţărânei, moştenirea spirituală după dispariţia persoanei.

Am auzit de opere postume. Adică după moartea vreunui scriitor, se găsesc manuscrise şi se publică, postum. Însă viaţă postumă... Fără să intrăm în aspectul strict religos, fiindcă nu-i aşa, sunt mai multe religii care implică viaţă după moarte, pe mine, cunoscând deja alte texte şi titluri tismănesciene (ex.Diavolul în istorie) mă duce mintea la o invocare aici a unei nemuriri de tip draculian, care cred că a coincis cu intenţia scriitorului. (De fapt nu ştiu dacă mulţi au observat, toată povestea lui Dracula ne apare ca o imitare diavolească a tainei eucaristiei sau împărtăşaniei din creştinism şi chiar a învierii).

Încercând să trec cu greu peste indelebilul neologism latin pe care vreun român l-a luat totuşi din franceză (sper că l-a mai folosit cineva înaintea domnului T, aici), unde a intrat ca neologism din latină introdus de Calvin la 1050 (da se poate fiindcă nu a fost cuvânt moştenit din latină ci invocat din nevoia imparabilă a unui scriitor care ştia latină şi a fost tentat şi pur şi simplu nu a găsit alt cuvânt) am dat peste altă belea, care o confirmă pe prima.

http://www.latin-dictionary.net/search/latin/indelebilis

Imperishable, adică ceva care nu piere.

Chiar prima dată în procesorul meu am fost tentat să-l asimilez cu cuvântul englez, (un)delete(table) ceea ce nu-i deloc greşit, fiindcă undeletable ar însemna cam acelaşi lucru. Care cuvânt a intrat în engleză tot ca neologism din latină, prin secolul 15.

Bine m-a costat o oră şi mai bine să scriu paragrafele de mai sus, după ce am deschis multe dicţionare, şi asta numai ca să nu pierd nimic din ce ne dă iar domnul T. Căci, înainte de orice, dumnealui merită atenţia prin numele care şi l-a făcut într-o vreme când majoritatea românilor nu îndrăzneau să scoată un cuvânt.

Deci trecând, cu greu, peste acel cuvânt de neuitat, timp în care m-am gândit şi la titlu şi la primul paragraf din articol mă simt acum pregătit pentru restul.

Dumitru Popescu-Dumnezeu? O altă sintagmă ce dovedeşte că subliminalul nu s-a inventat de ieri de azi ci a existat şi a fost pus la lucru chiar în curtea cu intelectuali comunişti, păstorită de un mitică cu nume popesc care este şi dumnezeul lor.

Deci ce a vrut să ne şteargă subliminal din memoria pe termen mediu domnul T de data asta? Mie personal, cred că ideea din ce în ce mai clară că nu partidul - o armată care primeau ordine de sus - l-a ajutat pe sinistrul să-şi pună în valoare maximă vocaţia descoperită de Dej în puşcărie, ci o mână de oameni cu multă ştiinţă, artă şi determinare, care l-au cules, ales şi au făcut din el all he could be, ei păstrând frâiele puterii şi lui legându-i de mâni nişte sfori, şi mai ales spre sfârşit lăsându-l să stea singur ţap ispăşitor în faţa turmei aiurie şi năucite cu atâta ştiinţă. O păpuşă "stalinistă" mânată de la spate de un grup de pseudo-troţkişti internaţionalişti care poporului îi dădeau ideologia marxistă a negării proprietăţii, culturii, istoriei şi personalităţii umane, pe când ei înşişi se hrăneau probabil din cea mai înalt esoterism. Exersându-şi năvoadele în apele tulburi ale României de după război şi ocupată de Stalin.

Sau poate însăşi ideea generoasă de psihanaliză dăruită nouă de Freud, aplicată colectiv, sau ceea ce eu aş numi vindecare prin adevăr.

Dictatorul a fost ales dintre tupeişti şi lipsiţi de scrupule. Pentru că aşa au putut să îl împingă, sub pretextul stalinismului, să comită atrocităţile necesare anihilării românilor.

Iar acum pun mâna şi îi învaţă şi pe alţii cum se face, cu veşnic cinism şi lipsă cronică, înăscută, de ruşine.

Un profesor universitar internaţional, şoarece de bibliotecă cu mult kilometraj în spate se ia de un cizmar puşcăriaş înfigăreţ (nu în sensul de ţepar, Doamne-fereşte) cu câteva clase şi mort pe deasupra încercând să-i distrugă sau poate să-i exploateze mitul.

Exact cum Buda a fost mai întâi Sidarta, aşa nici Tismăneanu nu a apărut în America într-o pungă vidată, ci cu un doctorat (1980) de la Universitatea (comunistă) din Bucureşti, care teoretic nu exista fiindcă în comunism nu exista cultură, istorie, filozofie, politică şi tot ce trebuie unui popor să supraviețuiască mental. Oare o să aibă îndrăzneala să spună acum că de fapt comunismul încă nu se desăvârșise în România? Ar rămâne atunci fără una din specialitățile universitare din josul paginii aici.

http://www.gvpt.umd.edu/tismaneanu/

De aceea mă mir când văd un profesor de istorie a comunismului. Ce istorie să fie în comunism unde un dictator ameţit de alţii dărâmă biserici şi construieşete fabrici, asigurând existenţa fizică a unui popor înfrânt şi debusolat. Şi aici trebuie să menţionez un mare mister. Pentru ce oare?

Marx vedea istoria ca pe un rezultat al luptei de clasă. Deci dacă în România, ca ţară comunistă şi mai mult decât atât, sub dictatură "stalinistă", nu mai existau clase, ce istorie să se mai formeze? Au omorât pe burghezi, au săturat, au îmbrăcat şi au dat case şi fabrici la clasa muncitoare, asta a fost! Şi fiindcă clasa muncitoare în România era cam rară şi nu prea corespundea viziunii lui Marx, au dezrădăcinat jumătate din ţărani şi i-au pus la blocuri şi la televizor să cânte România şi conducătorul şi gata cu istoria! (Prea multă cultură strică, tovarăşi!)

Iar urmaşii ei acum răcnesc manele şi îşi trimit poze cu animăluţe pe facebook, şi mai grav, ies la referendumuri şi votează câte o Constituţie la fiecare deceniu.

"The history of all hitherto existing society is the history of class struggles."
http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx#Economy.2C_history_and_society

A sau poate aşa ca să existe o istorie oficială, centrată pe dictator, sublimat acum în Dracula dezmorţit, care să acopere deceniile terorii, perioada istoriei furate, ca să nu se apuce alţii, Doamne fereşte, să înceapă să scotocească detaliile, acolo pe unde de obicei stau toţi dracii, iar românii să nu piardă momentumul istoric sau ce au fost învăţaţi în acea perioadă, venindu-le, cumva, idei la cap.

Cele mai bune dovezi că sub acea conducere, care se continuă şi astăzi, prin prezenţa fizică a urmaşilor acelui corp de elită ascuns şi atunci şi acum în maţele structurilor puterii, poporul român a intrat într-o fază avansată de descompunere morală se găsesc acum în România, oriunde te-ai uita.

Iar zilele acestea o idee nouă îmi încolţeşte în minte, aceea că Tismăneanu însuşi este implicat, iar dacă nu până acum, va fi de acum înainte, şi pe alte planuri, invizibile nouă, cu ştiinţa lui, care nu se sfieşte să se arate, sub forma mişto-urilor cosmice din aceste rânduri, în istoria prezentă şi cea care se croieşte încă în România post-decembristă.

Iar Ceauşescu nu poate dispărea pentru că el a fost şi datorită vivacităţii din timpul vieţii şi a vieţii lui postume indelebile o şea prea bună pentru acoperirea adevăratei istorii a României "comuniste" şi de ce nu, continuarea postumă a "realizărilor lui" în slujba troţkiştilor, care se pot dezice de Stalin, poate chiar de Lenin însă nu şi de Marx.

Sunday, January 19, 2014

România, stat de drept sau asediat?

Pornind de la şocul declanşat de semnalarea în presă a dezbaterii în jurul şi care a culminat cu semnarea pe data de 14 decembrie 2013 a legii referendumului, care a fost publicată în Monitorul Oficial pe data de 16 decembrie (exact la aniversarea începutului revoluţiei de la Timişoara), am început să caut să mă conving că iadul legislativ românesc e de fapt un coşmar şi voi da cumva de capătul acestor fărădelegi şi ar trebui să contribui să îl opresc.

În ultimele săptâmâni deci am început să caut frenetic prin Constituţie şi legi, descoperind site-ul Camerei Deputaţilor, unde stau aşa de frumos înşirate pe ani Constituţiile, legile, hotărârile şi celelalte acte care au trecut de-a lungul anilor prin Parlament şi nu numai, ca mărgelele pe aţă. Ele sunt copiate şi pe multe alte site-uri din România.

http://www.cdep.ro/pls/dic/legis_acte_parlam
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.home
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame

Dar cine să le acceseze dacă nu am ştiut de ele şi nu ne-a păsat?

În sfârşit. Deci căutând pe acel site am dat de capătul unui lanţ vicios legislativ care începe în... anul 1997.

Voi încerca mai jos să simplific, să refac acest drum sinuos şi să sintetizez informaţiile pe care astfel le-am "descoperit". Constat cu amărăciune că nimic din marile probleme legislative care macină România de azi nu sunt cunoscute pentru că publicul românesc s-a dat pe mâna presei şi joacă pe încrederea în politicienii care-i reprezintă.

Voi începe cu înrămarea a cuprinsului Constituţiei din site-ul Camerei Deputaţilor unde fiecare articol poate fi accesat prin clic.

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339



Nu credeam că voi avea alte surprize la scrierea acestei postări de sinteză. Dar iată că m-am blocat din nou. Citind din nou articoul 73 de mai sus am văzut că există un tip de legi numit legi constiuţionale.

ARTICOLUL 73
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
etc.

Disperat, m-am dus să mă uit şi la alţii să văd dacă au aşa ceva. Lois constitutionelles. Nu sunt. Pun aici pentru referinţă în tot ce va urma şi link-ul la Consituţia din 1958, în vigoare în Franţa.

http://www.assemblee-nationale.fr/connaissance/constitution.asp

Este vorba de legi de revizuire a Constituției care urmează să fie aprobate prin referendum. Un exemplu este acest Proiect de lege care a murit anul trecut în Parlament. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=12163

(Dacă tot suntem aici pot să menţionez că nu văd în baza de date a proiectelor legislative din Parlament http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.home?cam=2 în 2013 sau 2014 nici un alt proiect de lege pentru modificarea Constituţiei. Atunci despre ce vorbeşte Petre Roman sau cum l-o fi chemând în ultima sa intervenţie? http://www.cotidianul.ro/procesul-de-revizuire-a-constitutiei-este-in-cea-mai-mare-parte-incheiat-230304/)

Deci să continuăm discutarea Articolului 73 de mai sus. Legile organice sunt un tip special de legi care sunt prevăzute în Constituţie în Art.73 care prevede şi limitează aceste legi.

Dar pentru continuarea discuţiei trebuie să aducem aici alt articol

ARTICOLUL 115
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
etc.

Această lege de abilitare conform alineatului (2) are un termen limită (în jur de un an) după care expiră, ea fiind mereu reînnoită. Iată aici un exemplu de lege de abilitare 253/2009 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=10259 care a intrat în vigoare la 03.07.2009. Textul legii este aici http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/8/leg_pl308_09.pdf

Această lege era în vigoare la data emiterii ordonanţei OUG 103/2009 idp=10504 http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/90/9/oug499.pdf

Prin însuşi titlul acestei Ordonanţe, "pentru modificarea şi completarea legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului" ea este neconstituționala pentru că după Art.73 din Constituție (3) Prin lege organică se reglementează: d) organizarea şi desfăşurarea referendumului; şi Art.115 (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Deci legea de abilitare a guvernului nu poate autoriza Guvernul să emită ordonanţe în zona legilor organice, iar legea de abilitare 253/2009, link-ată mai sus,normal, nu o prevede.

Acel referendum a fost anulat dar din alte motive reale sau nu http://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_parliamentary_reform_referendum,_2009 (în România până şi lucrurile normale se fac altfel pentru a crea mereu confuzie şi a nu da şansa de a înţelege ce se întâmplă).

Dacă urmărim procesul legislativ http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect? care a intrat în Parlament ca proiect de respingere a Ordonanţei 103/2009 la 14-10-2009, probabil pentru a se încerca blocarea acelui referendum neconstituțional vededm că a ieşit peste aproape 3 ani la 12.04.2012 ca Legea 62/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului în această formă http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2009/pr499_09.pdf, care este o formă minimalistă a OUG-ului iniţial, din care nu se regăsesc decât aspectele referitoare la modificarea legii 3/2000.

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22286
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?nr=3&an=2000

Însă partea cea mai interesantă din acest proces legislativ de aprobare/respingere a OUG 103/2009 este existenţa cuvântului organic ca şi caracter al legii pe site. Or aceasta, din nou, confirmă neconstituţionalitatea acestui tip de OUG conform Art.115 (1) citat mai sus.

Primul punct din Articolul 1 din 62/2012 nu face decât să confirme Art.10 din Legea 3/2000.

Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

Acest articol nu este necesar deoarece se se suprapune peste alineatul (3) din Art.95 din Constituţie. Referendumul presupune o majoritate prezentă şi o majoritate de voturi pentru.

ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.

Celelalte două puncte din Legea 62/2012 modifică alte aspecte constituţionale, care la rândul lor au fost modificate neconstituţional de legea 3/2000.

Deci hai să aducem acum spre discuţie chiar legea 3/2000, care poate fi accesată prin link-urile de mai sus. Pentru asta cităm articolele 2, 5 şi 10.

Art. 2. - (1) Referendumul naţional constituie forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român cu privire la:
a) revizuirea Constituţiei;
b) demiterea Preşedintelui României;
c) probleme de interes naţional.
(2) În condiţiile prezentei legi se poate organiza şi desfăşura şi referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale.
(3) În cadrul referendumului populaţia poate fi consultată cu privire la una sau la mai multe probleme, precum şi cu privire la o problemă de interes naţional şi o problemă de interes local, pe buletine de vot separate.

Art. 5. - (1) Referendumul naţional şi referendumul local se organizează şi se desfăşoară potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.
Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

Aceste două articole nu pot fi corecte nici din punct de vedere logic, căci este vorba de un singur referendum, după cum spune titlul, la singular. Dacă ar fi fost vorba de mai multe tipuri de referendumuri, legea ar fi trebuit să se cheme Lege privind organizarea şi desfăşurarea referendumurilor. Dar, deşi legea se cheamă legea referendumului, în ea sunt pitite vreo 3 tipuri diferite de referendumuri, din care unul e neconstituţional iar la altul se dă un necesar de voturi diferit ca la al treilea.

Prin denumirea ei, LEGE nr.3 din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, această lege, conform Constituţiei, Art.73 (3) Prin lege organică se reglementează: d) organizarea şi desfăşurarea referendumului; citat mai sus este o lege organică şi nu una constituțională. Dar ea are atribute constituționale, întrucât defineşte un nou tip de referendum şi anume cel local, care nu este prevăzut în Constituție. Caracterul naţional al referendumului este definit în Constituție în

ARTICOLUL 90
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

În Articolul 95 citat mai sus care vorbeşte de demiterea preşedintelui caracterul referendumului este implicit naţional.

De asemeni şi inţiativa de modificare a Constituţiei din

ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

Revizuirea Constiuţiei şi referendumul care poate să urmeze având caracter naţional.

Această lege a fost iniţiată ca proiect în 1997 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341 de un grup de 6 parlamentari

6 deputati+senatori, din care:
deputati - PDSR: Afrăsinei Viorica, Bara Radu Liviu, Gaspar Acsinte, Năstase Adrian
senatori - PDSR: Cozmâncă Octav, Predescu Ion

În mod paradoxal, referendumurile de care ştiu eu acum au fost organizate numai prin OUG (în mod neconstiuţional) şi niciodată prin Decret Prezidenţial, Parlamentul, conform Art.90 având numai rol consultativ în iniţierea procesului de referendum. Practic nu găsesc nici un referendum organizat din 90 până astăzi care să fi fost făcut la iniţiativa Preşedintelui, aşa cum prevede Constituţia.

Dar această lege mai are şi "meritul" separării (prin definerea de două ori) a majorităţii necesare în cazul referendumului.

Art. 5. (2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.

Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.

Aceste definiri, care nu au fost incluse în Constituţie sau prevăzute în aceasta ca fiind posibil de stabilit prin lege organică nu sunt necesare, deoarece fără nici o precizare referendumul înseamnă consultarea voinţei poporului, deci voturile a jumătate + 1 din alegători într-un sens sau în altul, sunt amândouă ambigue, neprecizând clar prezenţa sau numărul de voturi pentru. Prima definiţie seamănă mai mult cu o prezenţă de 50% dar nu spune care este necesarul de voturi pentru iar cea de a doua seamănă mai mult cu un necesar de 50% voturi pentru care automat implică şi prezenţă. Cele două articole discriminează între cele două tipuri de referendumuri dar mai mult decât atât deschide calea abuzurilor în următoarele legi de care sper să vorbesc mai jos.

Referendumul nu este decât de un singur dar poate fi iniţiat în mai multe moduri diferite. De către preşedinte, conform Art.90 şi de către Parlament sau 500,000 cetăţeni conform Art.95. sau 150.

ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

Dar legea 3/2000 din care s-a citat mai sus prevede două moduri diferite de evaluare a rezultatelor referendumului.

Ea a fost aplicată deja la referendumul pentru modificarea Constituţiei din 2003

http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_constitu%C8%9Bional_din_Rom%C3%A2nia,_2003

Interesant felul cum au fost date rezultatele, ca şi cum prezenţa obligatorie ar fi fost de 50% iar voturile pentru au necesitat o majoritate din acest 50%... Practic după un mic calcul împărţind cei care au votat da la total cei care au votat adică 8.915.022 la 17.842.103 rezultatul este... 0.499662063379, adică 49,966 %. Acest referendum, conform celor 2 articole din legea 3/2003 nu ar fi trecut dacă referendumul ar fi fost pentru demiterea preşedintelui... şi majoritatea calculată că în Articolul 10 (2). Cu foarte puţin... Exact cum s-a întâmplat la referendumul din 2011. Dar conform Articolulului 5, în la referendumul pentru revizuirea Constituţiei din 2003 ar fi trecut şi cu numai 25%.

Deci conform acestui precedent, legea s-a aplicat cu 50% necesar prezenţi din care 50% să fie de acord, adică 25% din numărul total de alegători să fie de acord, foarte aproape de noua lege 341 din 2013 de care voi vorbi mai jos. Dacă astăzi s-a ţine un referendum similar, ar trece cu practic 25% din voturile celor cu drept de vot exact ca în legea 341 din 2013.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendum_pentru_demiterea_pre%C8%99edintelui_Rom%C3%A2niei,_2012

Însă atenţie! În 2013 a apărut legea 341. După multe meandre şi o şedere aiurea pe la CCR (Doi din iniţiatorii legii 3/2000 care stă la baza 341/2013, ei listaţi mai sus, Gaspar Acsinte şi Ion Predescu au fost judecători la CCR până în 8 iunie 2013) a fost publicată în Monitorul Oficial, după cum am spus la început, la 16 decembrie 2013, dar conform ultimului articol, cu dată de aplicare peste un an.

Această lege prevede doar în cazul referendumului pe alte probleme decât pentru demiterea preşedintelui o prezenţă abisală de 30% cu un necesar de voturi pentru de 25%.

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=13300

Sesizarea de neconstituţionalitate şi trimiterea legii la CCR a fost făcută pe 4 iunie, legea a plecat de la CCR către preşedinte spre promulgare pe 6 iunie cu aviz favorabil iar cei doi judecători, Gaspar Acsinte şi Ion Predescu au plecat de la CCR pe 8 iunie.

http://jurnalul.ro/stiri/observator/aspazia-cojocaru-ion-predescu-si-acsinte-gaspar-isi-incheie-azi-mandatele-la-ccr-645069.html

http://www.ccr.ro/fosti-judecatori

Interesant cazul Iuliei Moţoc care a demisionat ziua următoare după publicarea acestei legi în Monitorul Oficial, la 16 decembrie 2013.

Deci ce stat de drept este acela unde doi din judecătorii de la Curtea Constituţională examinează legea 341/2013 care provine din cea pe care chiar ei au iniţiat-o în 1997 şi anume 3/2000 şi o accentuează prin scăderea prezenţei la 30% şi menţine majoritatea de voturi necesare pentru la 25%, o găsesc constituţională şi a doua zi îşi încheie mandatul de 9 ani la acea curte?

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341

În cazul referendumului pentru demiterea Preşedintelui, legea în vigoare (tot neconstituţională), care stabileşte majoritatea de voturi necesară pentru demiterea preşedintelului total diferit, la 50% este legea 62/2012 de care am vorbit mai sus, care pur şi simplu preia articolul 10 (2) din legea 3/2000.

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2009/pr499_09.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=10504

În ceea ce priveşte starea curentă de fapte, circulă în presă un zvon lansat de Ponta şi Antonescu despre un referendum despre revizuirea Constituţiei odată cu alegerile Parlamentare în mai "după OUG-ul" lui Boc.

Aceasta nu se poate din mai multe motive.

- Conform site-ului Camerei deputaţilor iniţiativa a fost încheiată definitiv prin respingere " încetarea procedurii legislative prin respingere definitiva de către Camera Deputatilor" la 21.05.2013 cu 259-49 voturi şi 18 abţineri.

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12163

- Comasarea referendumului cu alegerile Europene nu poate avea loc după OUG 103/2009, aka Legea lui Boc din presă pentru că acea parte a ordonanţei care se referea la organizarea referendumului nu a fost preluată prin Legea 62/2012 link-ată de mai sus şi pentru că este neconstituţională, organizarea de referendum făcându-se numai prin lege organică iar guvernul României post-decembrie nu a fost abilitat niciodată să emită ordonanţe în zona legilor organice după cum am spus mai sus în acest post. Art. 73 şi 115 din Constituţie precum şi din alte motive.

- Iniţierea de referendum, conform Constituţiei, nu se poate face decât de Preşedinte Art.90, 1/4 din membrii parlamentului cu aprobarea a 2/3, Art.150 etc. după cum am spus mai sus în acest post, condiţii care nu sunt îndeplinite, legea constituţională nr.

O altă ordonanţă guvernamentală neconstituţională, prin faptul că reglementează alegerile, iar

ARTICOLUL 73 spune că
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral;

spune că pentru aceasta este necesară o lege organică iar în acelaşi timp

ARTICOLUL 115 spune că
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

este http://www.cdep.ro/proiecte/2012/400/60/3/oug.pdf

cu a sa lege de retro-aprobare 46/2012 al cărui proces legislativ poate fi urmărit aici http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12979

ordonanţă care a creat parlamentul monstruos cu 407 de deputaţi.

Dacă defilaţi până la capăt pdf-ul de mai sus veţi vedea a cui este semătura.

În panoplia Camerei Deputaţilor mai există o lege a referendumului, 375/2003, cea promulgată chiar înainte de referendumul pentru modificarea Constituţiei din 2003. Ea nu modifică însă cu nimic legea 3/2000 discutată mai sus.

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/500/20/3/leg_pl523_03.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=4184

Pe acelaşi site în această pagină http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23809&frame=0 se găseşte o listă lungă de modificări aduse legii 3/2000 până în prezent. În stânga, accesibile prin clic. Însă nici una nu modifică problemele discutate aici, adică existenţa a mai multe tipuri de referendumuri şi neconstiuţionalitatea ei prin conţinutul articolului 5.

Faimosul OUG 103/2009 "Legea lui Boc" invocată de Ponta în prima sa apariţie când a anunţat data referendumului pe care nu o cunoaşte fiindcă nu poate fi stabilită decât prin lege iar această lege nu a fost încă iniţiată în Parlament, este singurul act care încearcă să modifice acest articol, nu ştiu cum şi nici nu mă interesează fiindcă nu apare în legea 62/2012 de aprobare a OUG-ului 103/2009 deci modificarea nu mai există.


Părerea mea este că legea 3/2000 a fost de la început şi a rămăs neconstituţională, la fel ca şi referendumul care i-a urmat.

http://www.cdep.ro/pls/dic/act_show?ida=1

Chiar acum am citit undeva că se invocă crearea unui nou partid. Eu personal mă bucur însă că avem acum acces la datele referitoare la acţiunile politicienilor prin aceste site-uri şi putem să-i urmărim pentru a nu-şi mai face de cap.

Greutatea politicii nu trebuie să apese prea mult pe un partid sau altul sau pe o persoană sau alta.