Brothers and Sisters, Revisited

Could find nothing of my old spirit back then. Is the soul ever changing?

Aprox 20 years ago:
 

Pesta porcină

Cine sunt bătrânii vrăjiți care noi credem că guvernează România? La femei eșarfele acoperă gâturile ridate iar la bărbați doar cravatele scumpe le țin gușile să nu debordeze...

Zénó Kárász

Νίκος Ζιάγκος


Sándor Técsy


Ákos Kovács


Nu am reușit niciodată să descifrez misterul avocatului poporului de atâția ani. În orice fotografie are un ochi mai sus cu un cm decât altul. Probabil o subspecie căutată pentru carismă.

Péter Juhász

Kránitz Lajos


Dan Creimerman

Gesztesi Károly

Madonna




Gabriela Firea. Gabriela Firea normal nu intră la lista asta fiindcă e încă tânără însă face parte din aceeași specie.

Caractonime

Acest cuvânt nu există în dicționare. Nu în DEX.

Cât de mult mi-am dorit un dicționar când eram copil. Citeam cărți, întâlneam cuvinte și nu știa nimeni să-mi explice ce înseamnă și-mi imaginam din context. Pe unele le-am ghicit bine pe unele nu. Ghici ce făceam. Foloseam cuvinte din acelea în conversații iar lumea se uita chiorâș LOL.

Știți să căutați pe site-uri, pe țări? Se poate face căutare google pe un singur site dacă se adaugă după termenii de căutare cuvântul site cu două puncte și numele site-ului respectiv. Sintaxa căutării google acceptă și wildcards, nu am avut niciodată timp să traduc acest cuvânt în românește. Într-o expresie dintr-un limbaj de programare se poate înlocui un cuvânt cu un wildcard, de obicei simbolizat printr-un asterisc. Înseamnă orice. La propriu. Deci acel asterisc înlocuiește orice cuvânt valid posibil în acea expresie. Deci dacă faci o căutare și adaugi la sfârșit site:*.ro asta înseamnă că și căutarea se va face pe orice site care are sufixul ro, deci din România.

(Știți cum se pune un link pe facebook sau oriunde? Pe facebook se poate pune în două feluri. Se apasă butonul cu logo-ul facebook pe site-ul respectiv, după care fb îți dă opțiunea să introduci un comentariu. Sau poți simplu să copy link-ul de sus din căsuța de adresă a browserului și să-l paste în text.) Dacă ați greșit ceva nu panicați. Orice postare sau comentariu pe fb făcute de dvs. chiar pe time-line-ul altuciva se poate edita sau șterge. Apăsați cele trei puncte din dreapta postării și veți primi opțiuni.

O căutare pe termenul "caractonim site:*.ro" produce un singur rezultat. Nu și în general. Cuvântul este cunoscut dicționarelor de limbă engleză. Dar de ce îmi amintesc eu că profa de română ni l-a explicat la școală?

Ce înseamnă. Scriitorii folosesc nume sugestive atunci când își numesc personajele. Mie atunci mi s-a părut ciudat când profa ne-a explicat. Cum, aceste nume nu existau adică înainte? Nici personajele? Scriitorul stă singur în camera lui și face niște fișe cu personaje și le pune în cap un nume, le botează el atunci? Totul dintr-o dată mi-a devenit trist și gri și inimaginabil. De ce stau oameni maturi și serioși și fac fișe și pun nume personajelor după care scriu niște cărți care erau așa mișto fără aceste explicații și fără să știu că personajele au avut fișe? Caractonim, nume care sugerează caracterul unui personaj.

Bine cel mai bun exemplu e Caragiale. Agamiță Dandanache. Farfuridi. Rică Venturiano. Mița Baston.

Am dat bineînțeles o căutare google să aflu mai multe nume caragialești și am găsit o pagină unde autorul merge mai departe în aceeași direcție unde vroiam de fapt să merg și eu. "Pe Eminescu nu ne putem închipui să-l cheme altfel decât Eminescu."

Aici vroiam să ajung și eu. Ni-l putem închipui pe Caragiale altfel decât Caragiale al cărui nume pare a veni de la adjectivul caraghios.

Și aș extinde această întrebare la nume de politicieni/celebrități de azi. Ni-l putem închipui pe Dragnea altfel decât Dragnea (un dregător universal), sau Ponta sau Crin etc.? Trump? Theresa May? Churchil? Niger Forage? Stalin (bine se știe Stalin a fost un nume ales, стали înseamnă oțel în rusește după steel în engleză). Tăriceanu. Băsescu. Marius Copil. Cornel Nistorescu. Și să nu uităm de Pence. Pence vine de la Fence.

(Nistor de obicei e nume normal de român verde iar Cornel vine din germană care se știe este o limbă verde).

Bine veți spune dar acești oameni există, sunt reali, au buletin, nu au fost imaginați de scriitori. Oare. Chiar Trump mi se pare vorbea despre certificatul de naștere a lui Obama, care iată a fost și publicat. Și dacă a fost publicat asta nu înseamnă că există în realitate. Eu cel puțin nu cred că există fiindcă sunt convins că Obama e un actor francez de origine marocană parcă, Sami Nacery.

(Nu înțeleg o chestie. Dacă a zis asta în timpul campaniei de ce nu a cerut FBI-ului imediat când a ajuns președinte să-l verifice. Pentru că a uitat? FBI-ul teoretic este în subordinea sa. Însă FBI-ul am impresia că a fost prea ocupat să-l ancheteze pe el însuși după modelul instituit în timpul lui Nixon, apoi uitat și readus la suprafață).

Hillary și Bill (hillbillies). The Capitol Hill și Bill Clinton.

Apropo aș fi curios dacă Trump și toți ceilalți ar putea prezenta unul. Nu că Trump nu ar fi american dar cred că nu l-a chemat Trump de la naștere. (Pe nimeni nu îl poate chema Trump). (Trump este atât de caractonim încât dacă dai un search pe substantivul comun trump (de la elefant) îți iese numai niște poze cu un tip cu păr galben și cravată roșie). Se știe că elefantul este simbolul partidului republican care se mai numește și GOP de la Grand Ole Party (nu GDP de la Gross Domestic Product). Aș putea să continui așa pe caractonime și simbolisme practic non stop în fiecare zi de acum înainte și nu voi termina niciodată. Asta pentru că masonii al căror dor este simbolismul lucrează la transformarea lumii într-o singură lojă.

În România nu am auzit pe nimeni să ceară cuiva să-și arate certificatul de naștere sau buletinul. Și nu cred că ar fi o problemă, probabil pot să-și facă toți instant. Și chiar dacă și l-ar publica. Tot ce ai vedea, ca și în cazul lui Obama ar fi niște imagini pe un ecran. Da bine veți spune că și mostrele cu scris de mână pe care le-am pus eu ca link-uri sunt tot niște imagini pe un monitor. Da, însă toate aceste mostre au fost puse pe internet cu alt motiv și de mult, de obicei de fani înfocați sau webmasters care își făceau treaba fără să știe că vor putea folosite vreodată pentru comparație.

(Așa ca regulă cred că ar fi bine ca toți politicienii să-și publice pe lângă declarațiile de avere, o probă de scris de mână și certificatele de naștere și/sau buletinele ca să dovedească naționalitatea. Și să nu poarte barbă sau mustăți. Asta însă ar face viața scenariștilor puțin mai complicată, pentru că dacă s-ar putea face ușor pentru unul, doi, ar fi cam nașpa pentru câteva mii, câți politicieni activi avem noi la un moment dat).

Da bine nu aveam în intenție azi de dimineață, chiar după ce am citit provocările din știrile românești, să scriu despre așa ceva. Și la fiecare link pe care l-am pus m-am gândit la dunga albastră a lui Trump. Link-urile sunt albastre și se fac roșii după ce le apeși ceea ce m-a îndemnat cumva să încerc să fac economie. (Asta e, internetul are acum vreo 30 de ani, ar trebui și Trump să se obișnuiască.)

Da, am pus un număr enorm de link-uri în tot ce am scris. Asta după moda americană, toți bloggerii la ei fac la fel. Însă eu am și scris cam de zece ori mai mult ca un blogger normal. Asta e. Nu mă pot abține după ce văd ce scriu alții. Întotdeauna am mers dintr-o chestie în alta. Norocul meu este că în timp ce scriu nu pot să și citesc altfel nu m-aș mai opri niciodată (oare la capătul celălalt de univers sau într-un univers paralel este iarăși un singur tip care scrie replicile pentru toți, cred că așa ar trebui să fie, ca să există o coordonare, să nu se contrazică).

Claudiu Zamfir povestește despre Mircea Nistor. Mentorul unei echipe de copii roboticieni a spus o chestie despre PIB. Și m-am dus la Google să verific. Cifra e doar puțin diferită. Cum nu aș putea pune link-uri aici ca să afle toată lumea?

https://startupcafe.ro/idei-si-antreprenori/roboti-romania-scoli.htm

https://www.google.com/search?q=romania+gdp

https://www.google.com/search?q=romania+budget

Știu din ce am verificat până acum în Anexa 3 din legea bugetului că avem un buget (cumva variabil prin această nouă invenție contabilă marca PSD, credite de angajament) care este în jur de 2-300 miliarde de lei. Un buget separat pentru asigurări sociale de 55 miliarde. Asta ar fi mai mult de 1/3 din PIB. Care e rata la americani? (Bine nu vă speriați de cifră, la ei la gdp intră toate cheltuielile medicale care sunt cele mai mari din lume, asigurări și probabil și vânzări importuri, cine știe, producția de bunuri în SUA comparată cu țări din Asia ca și China sau Japonia este practic inexistentă)

https://www.google.com/search?q=usa+gdp

https://www.google.com/search?q=usa+budget

Deci după cum vedeam rata e asemănătoare. 18/3.8 și 200 miliarde dolari împărțit la 200 miliarde de lei. Sau 255. Sau 315. Mă rog, buget variabil din start adică din lege.

Și am găsit și un articol care încearcă să explice bugetul și PIB-ul.

"Cheltuielile bugetare pentru anul 2018 sunt estimate la 314,5 miliarde lei mld. lei, ceea ce reprezintă 34,6% din PIB:"

https://www.stiripesurse.ro/exclusiv-bugetul-romaniei-pe-anul-2018-document_1234752.html

315 miliarde în versiunea cu credite de angajamente pe care nu le-a explicat nimeni ce înseamnă.

A încercat aici cineva.

"MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAȚIEI PUBLICE ȘI FONDURILOR EUROPENE - 6.208,6 milioane lei credite bugetare (majorare cu 30,6% față de anul 2017) și 38.343,0 milioane lei credite de angajament;"

La 315 miliarde buget și 900 PIB cum explică acest articol, noi avem o rată PIB buget de 1/3 și nu 1/4 ca la americani. Asta incluzând și împrumuturile și plățile la credite și dobânzile.

http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2018/01/bugetul-romaniei-2017-2018-in-sase.html

http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2018/01/marea-minciuna-de-la-ministerul-muncii.html

Vine domnul robotician Nestor și ne explică că 3000 de școli au vece-ul în curte dar nu are timp să se uite la buget. Bugetul Ministerului Edcuației Naționale în versiunea cu și fără credite de angajament (acest minister nu este afectat de credite de angajament) este de 21 de miliarde din care 15 salarii. 6 milarde de lei sau 1,5 milarde euro unde se duc? Probabil cheltuieli închirieri clădiri, reparații, etc..

La câteva ore după ce am scris această postare am aflat și ce sunt creditele de angajamente. Sunt niște cifre care reflectă proiecte multianuale. Pur informative, nu ar trebui să afecteze bugetul pe anul respectiv. Dar conferă o anume elasticitate. Poți să cheltuiești să spunem într-un an mai mult sau în altul mai puțin. Din ce scrie pe blogul de mai sus, mai pun link-ul odată, așa sunt eu, abuzez mereu de  link-uri, cel puțin la Ministerul Dezvoltării banii pe mai mulți ani au fost cheltuiți anul trecut. Deci așa cum bănuiam, o formă mascată de deficit bugetar extrem. Cât de extrem? Păi 30 miliarde la 230 cam așa (177 Buget de Stat, 55 Buget Asigurări Sociale). Iată și un link la un grafic ce reprezintă numai aceste credite de angajament cu un total de 64 miliarde.

Marele șmen

Nu e nici un secret că în ultimele zile, luni și ani m-am preocupat cu asemănarea dintre diferite persoane publice din România, SUA, și în alte țări.

În unele cazuri cel puțin pentru mine am demonstrat că există substituiri. Adică. Aceeași persoană, de obicei un actor/actriță devine cel puțin două persoane publice diferite. Prin machiaj, photoshop, CGI se pot asigura niște diferențe pentru ca asemănarea să nu fie izbitoare.

Însă acele persoane publice au ceva în comun. Mai devreme sau mai târziu ei trebuie să semneze ceva. Cei care sunt politicieni semnează tot felul de documente. Semnăturile se execută de față cu alții deci trebuie să fie ale lor. Actorilor și cântăreților li se cer autografe și ei nu pot refuza.

Cât ar fi ei de inteligenți, acești actori cu două sau chiar mai multe măști (în cele mai multe cazuri apar și ca ei înșiși) nu sunt de loc supermen sau wonderwomen. De exemplu nu își pot schimba scrisul. Ei semnează și uneori scriu fraze scurte, dedicații, cu același scris de mână care poate fi foarte ușor depistat chiar și de cei care nu sunt grafologi. Fanii înnebuniți scanează sau fotografiază autografele și le încarcă pe internet. Documentele semnate de politicieni se păstrează în baze de date ca de exemplu cea a Camerei Deputaților și Senatului României.

După ce am ajuns la această concluzie am început să aplic această regulă fără să mă mai gândesc mult. Și am ajuns la cazuri unde deși două personaje deși seamănă foarte mult, nu sunt aceiași însă rezultatul este același. Transferul subconștient de calități de la personajul pozitiv la cel negativ.

Acum mă voi opri la cazul Marian Munteanu/Adrian Sârbu.

Marian Munteanu este o identitate dubioasă de la început din cauză de dublură a inițialelor. Multe celebrități de-a lungul timpului și-au abandonat numele real și și-au ales după anumite criterii (înfățișare, temperament, tip de roluri) alte nume care să li se potrivească și de multe ori și-au ales numele astfel încât să aibă aceeași inițială ceea ce dă un plus de putere chiar și personajelor interpretate care normal au, pentru cele 2 ore de proiecție, alte nume. Nu știu exact teoria din spatele acestui fenomen dar îl cunosc pe larg. Seria MM de exemplu este foarte lungă, ea începe cu Marylin Monroe și se termină cu Mădălina Manole, Mona Muscă, Monica Macovei, Maia Morgenstern.

Nu în ultimul rând, Ion Iliescu.

Marian Munteanu este eroul oficial al revoluției. A doua revoluție, cea de balcon aș spune eu. În mod similar cu revoluția de la televizor a lui Mircea Dinescu și Caramitru, în 22 aprilie 1990 a început o demonstrație continuă care a durat aproape două luni și a culminat venirea minerilor, baterea și arestarea lui Munteanu pe 14 iunie.

O organizație fantomatică numită Liga Studenților despre care nu am știut sau nu mai știm nimic decât că a fost condusă de Marian Munteanu.

Ce au dorit acești manifestanți? Ce dorea toată lumea, abolirea comunismului și revenirea României între țările civilizate. Cu scopul final nerostit dar așteptat. O viață mai bună. Abolirea fricii. Luarea țării de către cetățenii ei.

Care au fost mijloacele lor? Aproape 2 luni de cântece și cuvântări la balcon în fața unei mulțimi mai mici sau mai mari de bucureșteni și alți români (am fost și eu cel puțin de 2 ori când am fost în delegație în București). Au avut vreun plan de luare a puterii politice și de stat? Nu știu.

Rezultate? Detensionarea prin darea unui glas al nemulțumirilor. Tragerea de timp. Înfrângerea simbolică, odată cu venirea minerilor, baterea și arestarea lui Marian Munteanu.

Dar a fost într-adevăr bătut atunci Marian Munteanu? Există două fotografii pe net care demonstrează contrariul. Și mai demonstrează ceva. Că a fost vorba de actorie și scenografie.

Altă suspiciune care se naște din această aparentă demonstrație haotică, fără scop, fără organizare și fără plan altul decât a apare la un balcon și a aduce lumea în piață în scopul revărsării frustrărilor și poate a înregistrării a celor care vin, profesiilor, timpul acordat, adică sondarea populației, este blatul cu puterea.

Citeam chiar acum pe blogul lui Roncea. Profesorii s-au opus și o femeie de serviciu le-a dat cheia de la balcon. Facultatea funcționa deci ca atare, femeile de servici măturau, profesorii predau, studenții învățatu. Deci puterii i-ar fi fost atât de simplu să schimbe de exemplu încuietoarea ușii sau chiar s-o blocheze, într-o noapte când piața era goală!

"Tot la Universitate se organiza curățenia și apărarea Golaniei, cu concursul GID și al Asociației 21 Decembrie. Se făcea cu schimbul de pază în perimetrul Pieței, deoarece, încă de la început a persistat norul amenințării și al violenței asupra Zonei. În timp ne-am “dotat” cu aparate de emisie-recepție, de jucărie, cu o rază de acțiune de 200 de metri, s-au creat “consemne” și “parole” de acces la “obiective”: balconul, Universitatea, Institutul de Arhitectură, stația de amplificare, videoproiectorul, ecranul și punctul de lucru din spatele acestuia. Era o joacă, dar o trăiam cu seriozitatea unor tineri care au văzut multe, mult prea multe pentru vârsta lor."

Victor Roncea o spune el însuși. Era o joacă. Ei se jucau în curtea lui Iliescu cu acceptul și răbdarea lui. Până când lumea din București s-a plictisit, toți care au venit au fost listați, poate liniștiți în mod subtil, cu tot felul de probleme la serviciu, rude și vecini, și atunci s-a organizat o înfrângere în "efigie" sau psihologică cu venirea minerilor și baterea simbolica a unora. Nu știu de alții dar iată aici pozele cu Marian Munteanu. Fotografia de mai jos, făcută de un fotograf AFP (Agence France-Presse) în care nu se vede absolut nici o urmă de violență pe corpul lui Marian Munteanu, deși în pagina din Wikipedia se spune că a fost lovit de un miner cu un târnăcop iar minerul a fost închis mai târziu pentru tentativă de omor. Acea persoană îmbrăcată în alb nu îl examinează pe MM ci îi petrece ambele mâini sub brațe pentru a-l "ajuta" să-și schimbe poziția.

Altă fotografie este cu Marian Munteanu în spital. Aceeași mână care a fost bandajată este ascunsă în părul unei femei. Singurele poze care s-au păstrat pe internet nu pot dovedi cu nimic acele declarații din Wikipedia. În această fotografie, după câteva zile până la o săptămână de stat în spital, barba lui Marian Munteanu a început să crească inclusiv, deasupra liniei unde a fost rasă.

Mai există o fotografie cu el dormind pe un pat de spital care sugerează că ar avea fața umflată. În realitate e vorba de alt unghi. Nici aceasta nu arată urme de răni dar arată altceva. O asemănare cu Adrian Sârbu din poza de mai jos.

Iată o fotografie cu Adrian Sârbu în timpul revoluției. Diferențe ar fi sprâncenele mult mai dese și părul dat mai pe frunte. Barba se ridică până sub ochi. Unghiul nas/frunte pare mult mai mare dar este exact același ca cel de mai sus. Diferențe mai mult cosmetice.

Este greu de stabilit aceste lucruri după fotografii de pe internet, dar sunt singurele pe care le avem și au fost acolo de foarte mult timp și nu le-a contestat nimeni, inclusiv Marian Munteanu și Adrian Sârbu.

După cum am spus. Există mijloace care țin de lumea teatrului, a cinematografiei care pot face persoane identice să arate în două moduri diferite.

În această fotografie se vede că obrazul lui Marian Munteanu este ras deasupra liniei bărbii. (O mică discuție aici, eu am încerca să-mi las barbă și am renunțat pentru că este mult prea complicat să o aranjezi. Cei ce au barbă trebuie să petreacă mult timp în fața oglinzii, până la o oră pe zi. Sau să aibă angajați bărbieri, machieuze, etc.)

Chiar dacă nu sunt aceleași persoane. Este posibil să fie folosită o tehnică de conjuncție. Două personaje complet diferite întruchipate de persoane asemănătoare sau identice. Unul este aparent un erou. Celălalt beneficiază de un transfer subconștient de calități de la primul.

Marian Munteanu, un erou real sau nu. Real pentru lume, pentru acel moment, pentru cine a crezut. Adrian Sârbu, un afacerist despre care se spune că a vândut caseta cu procesul și moartea lui Ceaușescu și care apoi și-a construit împreună cu Ronald Lauder un imperiu mediatic cu care a sucit și sucește de atunci mințile românilor.

Este posibil ca aceasta să fie o tehnică masonică folosită pe larg. Transfer de credibilitate între două personaje cu aceeași identitate sau doar asemănare fizică de la niște eroi închipuiți către persoane politice care altfel nu ar putea supraviețui.

Ochii cu sprâncenele

Te-am ruga, mări, ruga
Să-mi trimiţi prin cineva
Ce-i mai mândru-n valea Ta:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprâncenele;
Că şi eu trimite-voi
Ce-i mai mândru pe la noi:
Oastea mea cu flamurile,
Codrul şi cu ramurile,
Coiful nalt cu penele,
Ochii cu sprâncenele.

Astăzi am aflat secretul picturii Mona Lisa. Și multe alte chestii și mai interesante, care urmează după fotografiile de mai jos.

Nu, nu e zâmbetul deși pare ucigaș chiar după standardele de azi. Nu e părul aranjat delicat, cum numai italiencele știu. Nu sunt sânii, deși înalți și generoși.

Mona Lisa din tabloul lui da Vinci are sprâncenele cele mai de sus comparat cu toate femeile din pozele de mai jos


Bine veți spune, dar... nu are!

E adevărat că sprâncenele au fost complet smulse, după cum era moda atunci (și acum), dar în cazul ei ele au fost... ridicate la infinit, adică până sub linia părului la marginea acelui batic fin.

Iată câteva femei celebre cu sprâncene foarte sus care deși de o frumusețe rară nu pot ajunge la ce a făcut da Vinci.

Bette Davis (din melodia Bette Davis' Eyes)

Edith Piaf care vedea viața prin niște ochelari roz.

Bunty Bailey (știu, numele e ciudat). Ea a călătorit în realitatea paralelă.

Pe Maia Morgenstern o știm cu toții. Numele ei amintește de 2012 dar și de sloganul acestui blog.

Ce bine seamănă Cindy Lauper cu Anda Călugăreanu

Anikó Für

etc.

Sunt totuși și destui bărbați cu... Sprâncene remarcabile, din care menționăm...



But did you know,
That when it snows,
My eyes become large
And the light that you shine can be seen.

Știu, chiar eu am scris odată de două ori. Nu e rose on the grave, e rose on the grey. Dar până în acel moment când am citit versurile totdeauna am crezut că era grave. Așa cred că au crezut toți. Și am mai încercat o căutare google. Ce poate cauza mărirea ochilor? Și ce credeți că am găsit?

Știam de mult că orice exagerare a uneia sau poate a două trăsături pe o față altfel tânără și sănătoasă adaugă un plus de carismă. Sprâncene ridicate, ochi mari, albaștri, etc.. Pentru că ochii mari cu sprâncene ridicate dau o Carismă care ușor poate deveni adicție sau dependență pentru alții. Ochii se măresc nu numai de la tiroidism ci temporar de la excitement. O persoană cu ochi mari sau sprâncene ridicate care zâmbește dă impresia că îți dă atenție. Ție. Face ochii mari.

Dar invers. E posibil ca persoanele cu ochi mari de la hipertiroidism să aibă și alte abilități, ca de exemplu extrasensoriale, care pot fi ajutate cu anumite device-uri (poate chiar antice). Sau poate sunt anumite substanțe. Masonii pot ingera cu anumite substanțe în timpul unor ritualuri pentru a căpăta să zicem și cu ajutorul acelor misterioși ochelari (goggles) viziune în alte lungime de undă a spectrului ca de exemplu UV, terahertz, x-ray apropiat sau soft cum îi spune în engleză.

Însă ce am găsit azi depășește toate așteptările. A fost sau poate mai este o sectă masonică ce se numesc chiar așa, oculiști (nu doctorii). Aceștia aveau în ritualul de inițiere, decodificat recent, o fază cu smulgerea sprâncenelor pentru îmbunătățirea simbolică a vederii. Și asta numai după doar câteva căutări pe această ipoteză.

"The manuscript portrays, among other things, an initiation ritual in which the candidate is asked to read a blank piece of paper and, on confessing inability to do so, is given eyeglasses and asked to try again, and then again after washing the eyes with a cloth, followed by an "operation" in which a single eyebrow hair is plucked."

Tipul din poza asta ca și multe femei pe care le știu și pe care nu le știu au trecut prin multe asemenea inițieri, după diferența între sprâncene.