Există undeva între cele 151.076 de acte legislative generate în timpul celor 30 de ani de democrație de tip nou din România de astăzi cuprinse în baza de date a Camerei Deputaților o lege (adică niște legi, ciudate, periodice) de care nu știe nimeni și pe care nu le aplică nimeni. Ele au o importanță arheologică pentru cine vrea să studieze istoria finanțelor românești care curg pe apa sâmbetei. Pentru că ne dau o dimensiune asupra acestui fenomen. Legile plafoanelor. Iată partea importantă (miezul) din aceste legi pe 2019 și 2020.
Motivul pentru care aceste legi mi se par ciudate. Ele anticipează legile bugetului. Adică dai o lege despre cum să dai alte legi și nici măcar nu o respecți. Mă rog. Nu a deranjat pe nimeni pentru că nu a știut nimeni până acum.
Aceste documente mai arată existența unui așa numit Buget General Consolidat, care este de fapt suma ce se folosește la calcularea deficitului. Format în principal din Bugetul de Stat, Bugetul Asigurărilor Sociale, Bugetul Centralizat al Unităților Administrativ Teritoriale. De remarcat existența unui buget al Asigurărilor Pentru Șomaj, deși există un capitol în Bugetul Ministerului Muncii (parte a Bugetului de Stat) pentru aceasta, cu altă sumă bineînțeles.
Poate ați auzit de deficit. S-a vânturat mult prin media, se vorbea despre 3 și ceva, am uitat.
După 3 guverne de 6 luni, un guvern care la 1-2 luni de la investire, vine cu o strategie. Un alt document găsit în aceeași bază de date arată ceva ce sună chiar așa. Strategia fiscal-bugetară a guvernului. (Sărac, re-scanat strâmb de pe hârtie, tipărit cu un bug - după buget). Iată două tabele decupate din acest document. Probabil PSD își presimțea agonia și a pus pentru 2020 un deficit (diferența dintre venituri și cheltuieli împărțită la PIB) mai mic decât cele de până atunci. Sau poate doar a promis. (Da ați ghicit, diferența se finanțează din împrumuturi de Stat iar 2,33 înseamnă 23,3 miliarde). Dar deficitul proiectat de guvernul-fantomă al lui Orban este de peste 3,5 și variază în funcție de surse (media).
Importanța acestor documente, de care nu a auzit nimeni (dintre noi adică) este că ne dau o dimensiune asupra PIB-ului din România care iată, a depășit un trilion de lei. Dacă împărțim această sumă la cursul de azi, rezultă ceva de genul 1022/4,34 adică 235 miliarde de dolari. Pentru comparație, google știe suma din 2017. Suma nu corespunde cu ce spune Wikipedia. De fapt problema cea mai mare pentru cine vrea să înțeleagă ceva (eu) din toate acestea este că nimic nu se corelează. Nici măcar suma pentru deficit din cele 2 tabele de mai sus din același document, care în al doilea tabel este de 28 miliarde și cu semnul minus în față. (Deficitul e deja negativ).
Nu aș fi auzit (văzut) despre acest Buget General Consolidat dacă nu aș fi încercat să adun eu într-o foaie google din care am generat niște diagrame toate sumele din anexele de la legile bugetului - cele centrale, singurele pe care le-am găsit până acum.
Pentru cei care doresc versiunea de lucru (read only) al acestui fișier, aici.
...va urma...
În această poză de mai sus în fundal se vede o mașină aspirator sau de gunoi, nu sunt sigur. Un camion aspirator dacă vreți. Niște perii de sârmă rotative dedesubt care scurmă străzile, ceva, o turbină uriașă înăuntru, suge, iar mizeria, whatever este filtrată după care aerul nu tocmai curat este suflat înapoi în stradă de unde poate ajunge pe pervazul, balconul sau poate chiar în plămânii dvs..
Pentru că, vă imaginați, la volumul de aer care trece prin acest sucker nu poți să pui acolo un filtru HEPA pentru că l-ar zbura. Poate doar o plasă din sârmă, poate o turbină de separație ca la aspiratoarele fără pungă, ceva grosier. Poate cineva ar putea calcula câtă mizerie rămâne și câtă se duce Blowing in the Wind.
În Lake Oswego unde am locuit între 2010-2015 erau niște camioane din astea care se numeau chiar așa. OSCAR. Oswego Cars.
Nu pot să nu adaug aici din nou că numele Lake Oswego amintește de Lee Oswald iar locul unde am locuit era aproape de vârful unui fost vulcan mai mic așa cam de 1000 ft, care a fost activ până acum 70 mii de ani, cu una din cele mai mișto view-uri din zona Portland și niște apusuri fantastice. Clădirea din dreapta, al doilea apartament din stânga la etaj.
De fapt și acum, în Tualatin locuim la poalele acelui vulcan, pe un fost câmp de lavă care se numește Boring Lava Field. Era durere când veneau OSCAR pentru că pe lângă celelalte putori obișnuite ca fumul din pereți de la un coș stricat de la un apartament ceva mai jos, mizeriile de câine din jurul clădirii pe care uneori le strângeam eu, colectând câteva kg odată, mucegaiul (clădire din lemn, dacă ajungea apa undeva) și praful de asfalt de la șindrilele de asfalt cu nisip de pe acoperiș apărea una nouă care dura câteva ore.
În rest pe această stradă care ar fi trebuit să fie liniștită, veneau non stop mașini, nu știu de unde și către unde, care făceau un zgomot constant, mai ales dimineața, greu de suportat, eu mă gândeam că poate fi o formă de protest a scientologilor care-l pedepseau și pe Xenu.
Chiar îmi amintesc, pe la început, la vreo lună după ce m-am mutat, cineva, primăria, a pus pe străzi niște contoare din alea cu furtunuri negre de 1 cm, care numără mașinile, iar nu mult după fostul șef al Poliției a murit a doua zi după ce a avut party-ul de retragere la pensie.
Dar nu a fost întotdeauna așa. Noi o luăm "for granted" ca să zic așa. Poate ați auzit vreodată de așezări antice "stratificate" pe mai multe nivele una peste alta sau ați văzut pe la știri. Arheologii trebuie să sape ca să "descopere" ruinele. Bine, putem fi mulțumiți că e așa pentru că dacă nu erau îngropate, ar fi fost erodate și nu mai vedeam nimic. Dar v-ați întrebat vreodată de ce e așa? Eu până acum câteva zile credeam că bătea vântul 1000 de ani și le acoperea cu praf de nisip, argilă, care se întărea de la ploaie, etc.. Iată că cel puțin în unele cazuri, am aflat că nu e așa.
Primele orașe au apărut în Mesopotamia antică. Ur, Babylon, știți dvs.
Era mișto în Mesopotamia (țara dintre râuri). Cele două râuri se revărsau sezonal și tot ce aveai de făcut era să arunci niște semințe în noroi și să recoltezi câteva luni după. De fapt așa cred că a apărut agricultura. Cu timpul au construit canale care extindeau zona inundabilă iar mai târziu au trecut la irigații controlate, moment în care revărsările nu mai erau binevenite. Și-au tras grădini, pomi, animale pentru carne. Canalele asigurau și căi de comerț între orașele cetăți care fiecare aveau zeul lor și se războiau mereu între ele. Au început să prindă pe cei de la țară dimprejur și să-i pună la treaba lor, adică să-i facă sclavi, care însă nu locuiau în zona protejată de ziduri ci afară, pe câmp, la aer curat.
Deci aveau dietă diversificată, aveau și gunoi la greu. Și nu știau exact ce să mai facă cu el așa că îl aruncau pur și simplu în stradă, ca înainte de ur-banism. Așa că orașul creștea mereu. Pe înălțime.
«"Trash was everywhere in Mesopotamian settlements, accumulating gradually in streets and houses or piled in courtyards or abandoned building plots. Mesopotamian site stratigraphy is largely garbage, and a snapshot of any settlement would be characterised by “sheet trash”. »
Când strada devenea prea înaltă, abandonau vechile clădiri și construiau altele deasupra. Nu știu exact când și-au făcut canalizări din conducte de argilă arsă. Știu că târziu, foarte târziu, mii de ani după, romanii aveau un sistem elaborat de canalizare numit chiar așa. Cloaca Maxima.
Se mai miră cineva că Isthar avea un swoosh de câine pe cap iar egiptenii antici au ajuns să preamărească gândacul de gunoi, scarabul, despre care Poe a scris o întreagă novelă iar Jung, știți dvs.? În poză, Ishtar și consortul ei Dumuzid, vechiul zeu păstor rural pe care ea până la urmă l-a băgat la tortură în underworld.
Dacă articolul acesta a încercat să schimbe subiectele pe care le-am abordat recent, a reușit. "Particula poate fi eliminată prin expirație, imediat, sau poate rămâne restantă în arborele bronșic."
Îmi pare rău că iată iarăși trebuie să contrazic un doctor pe profesia lui. Nu e de mirare ce spune. Asta i-a spus și lui profetorul de fiziologie sau ce mai studiază ei în facultate. Medicina, în afară de chirurgie, care și-a făcut mâna în războaiele din sângerosul secol 20, mai ales războaiele americane asiatice, când existau deja antibiotice și anestezice performante iar doctorii încercau și ei ce puteau (vezi serialul MASH) precum și aparatura care permite analize instant, tehnici de vizualizare avansate, a rămas una din cele mai înapoiate științe. Dar în România, e din cale-afară. Sunt informații ușor de găsit cu google care în unele țări sunt cunoștințe generale pe care ei le ignoră. Și nu avansează. Banii din industria farmaceutică au grijă ca doctorii din toate țările să prescrie medicamente de cele mai multe ori inutile și atât. Dar chiar și în țările avansate de multe ori în pregătirea medicală sunt incluse informații învechite, din alte epoci care contrazic diverse alte discipline științifice, sau uneori chiar cunoștințe generale din diferite domenii.
Dacă praful inhalat ar rămâne "restant" în plămâni, plămânul s-ar umple cam în 2-3 luni astfel încât nu am mai putea respira. Pentru că plămânul nu stă ca o mobilă lucioasă ci respiră o cantitate de aer enormă (12-17 respirații pe minut a câte 500 ml în medie pe inspirație), un total de 11000 de litri pe aer într-o zi. Într-un fel, filtrăm cu plămânii aerul din jurul nostru pentru că tot praful, alte substanțe rămân fie lipite de mucusul din plămâni fie trec în sânge).
Plămânul, un organ foarte rezilient. Poate a auzit cineva de boala numită silicoză. Boala minerilor. De ce minerii care respiră praf de mină bogat în silicați nu fac de obicei cancer ci silicoză. Adică li se umple plămânul de silicați care se cristalizează pe acolo. Pentru că praful din mine de neferoase poate conține mai mult praf de silicați decât poate plămânul să elimine.
Dar oricât de rezilient ar fi plămânul, fumatul este mult dincolo de posibilitățile sale. Fumul de țigară din care cenușa este de departe cea mai mare problemă (la fel ca și metalele grele ca cromul și nichelul evaporate din filamentul consumabil al țigărilor electronice) face orice poluare "normală" dintr-un mare uraș să pară un aer de pădure de conifere imediat după o ploaie de vară.
Oricine poate examina filtrul unei țigări, după. Este maroniu. Dar nu totul rămâne acolo. Nu voi insista, puteți privi plămâni de fumător fotografiați în timpul autopsiei. 20 de țigări pe zi, 365 de zile pe an.
Să revin la subiect. O căutare google ne lămurește imediat. Dacă nu este prea mult, ca în cazul minerilor, praful se elimină complet din plămâni dar nu prin expirație cum spune domnul doctor mai sus. Praful ajuns în plămâni se lipește de mucusul secretat de căile respiratorii din ce în ce mai mici, pentru a nu ajunge în alveole.
Există pe căile respiratorii niște perișori microscopici numiți cili care împing praful împreună cu mucusul secretat în sus până în esofag, unde în mod normal este eliminat în mod automat și inconștient la un ritm cam de 5 mm pe minut. Cu alte cuvinte, tot praful insolubil inclusiv cristalin pe care îl respirăm ajunge în stomac.
"Mucus is produced in the walls of the small airways to help keep your lungs clean and well lubricated. It is moved by tiny hairs called cilia that line your airways. They move back and forth sweeping a thin layer of mucus out of your lungs and into your throat. Unwanted materials stick to the mucus. When it reaches the throat, it’s usually swallowed without you realising."
"Mucusul este produs în pereții căilor respiratorii mici care ajută la menținerea plămânului curat și lubrifiat. Este mișcat de peri microscopici denumiți cili care sunt presărați de-a lungul căilor respiratorii. Ei vibrează, împingând un strat fin de mucus spre în afara plămânilor până în gât [cu o viteză de aproximativ 5 mm/minut]. Materialele nedorite [ particulele de praf] se lipesc de mucus. Când ajung în gât este înghițit fără să vă dați seama".
[vorbim bineînțeles de cantități foarte mici în cazul în care plămânul nu este inflamat caz în care începe să elimine cantități mai mari din care unele se pot elimina prin tuse]
Mucusul, normal, este digerat iar praful se deplasează mai departe în intestin de unde trece afară. Dar în drumul lui spre afară particulele de praf se ating din când în când de pereții intestinali.
Totul depinde de ce tip de praf este. Unul dintre cele mai nocive prafuri dintr-un oraș este praful de asfalt. Asfaltul, pe lângă bitum, care este un produs petrolier, deci organic, mai conține și pietricele, care pot fi și de granit. Praful "proaspăt" creat prin desprindere particulelor de granit este respirat.
Orice mașină are pe ea dedesubt poate și un kg de praf prins de obicei cu ulei din scurgeri, alte substanțe care îl aglutinează pe părțile de dedesubt care la un moment dat se usucă și se desprinde la scuturături.
Dar nu e numai asta. Frânele mecanice se uzează. Plăcuțele de frână și discurile se consumă. Am calculat odată că la un oraș precum Portland, unde sunt în fiecare zi cam un milion de mașini pe stradă produce în fiecare zi cam 2 tone de particule de metal înalt aliat, cu inclusiv crom și nichel, dar și ceramică și alte substanțe (până nu de mult plăcuțele de frână erau făcute cu azbest). Frânele pe spate sunt de obicei cu tamburi. În tamburi se acumulează "praful de frână" care de asemenea se elimină mai mult în zonele denivelate. (Madness on drums, cum spunea, intuitiv poetul).
După cum spuneam, plămânul face o treabă foarte bună pentru a elimina praful cu ajutorul mucusului și a cililor, iar stomacul face o treabă foarte bună în a digera mucusul respectiv și a elibera particulele abrazive. Iarăși, oamenii au fost proiectați pentru a face față particulelor rotunjite ca cele din natură (argilă de exemplu) la care după zilioane de ani particulele s-au rotunjit prin frecare una de alta și nu prafului proaspăt, care de obicei are forme ascuțite și care dacă este de ordinul nanometrilor poate penetra mai multe celule la rând și distruge prețiosul ADN înainte de a fi descompus de mecanismele de apărare a organismului (macrofage).
Am să fac o altă paranteză aici. Lucram la Bacău iar când mă întorceam vara de la mare eram atât de obosit în primele zile încât nu puteam face nimic la servici. Nu că îmi cerea cineva să fac ceva. Înainte de 89 pentru toți cei ca mine, proaspeți absolvenți nu mai era nimic de lucru și făceam un fel de voluntariat. Și mi-a spus șeful. "Dacă vrei să te odihnești în concediu, du-te la munte".
Este efectul prafului fin de nisip inhalat care te irită. Oricine merge la mare se simte excitat, energizat, pentru ca la sfârșit când se întoarce, devine letargic în lipsa prafului care îi stimulase zilioanele de terminații nervoase din intestin.
Praful absorbant din care sunt făcute "pietricele" pentru animale de companie. Este făcut parțial din cochilii de alge microscopice fosilizate, calcinate, care în mare parte sunt silicați cristalini, produs de "pietricelele" care se rup prin frecare una de alta creând nano-particule ascuțite care mai și plutesc un timp în aer. Acest praf este deosebit de nociv fiindcă mai este contaminat și de bacterii specifice acelor animale, care sunt altele decât cele din flora intestinală normală umană.
Toate aceste prafuri ne-naturale care ajung în intestin, în prima fază și pentru mulți ani crează "doar" iritare, excitare, mood-uri și schimbări ale acestora. Se poate merge până la insomnie și afecțiuni psihice, în funcție de persoană și de nivelul de expunere. Balonări constante care sunt de obicei inflamații ale intestinului. Cu timpul apar și leziuni, mai ales la capătul colonului, unde se adună și se solidifică materiile fecale care în formă solidă sunt pur și simplu abrazive. Simptomele sunt la început de obicei mucus în toaletă. Mucus produs de data asta de intestin, pentru a se apăra. Dacă veți ignora asta pentru mult timp, într-o zi vor apărea dureri, veți vedea și sânge. Inflamația de la intestin se propagă în tot corpul dar mai ales în articulațiile șoldurilor. Prin reflux în cazul retenției particule de praf abraziv pot ajunge pe căile biliare și pancreatice la pancreas și ficat.
Însă nu asta produce cancerul la colon. Cancerul este produs de combinația între aceste leziuni, retenție fecală, (constipație psihofiziologică, vezi Freud), scăderea circulației și metabolismului din cauza inflamațiilor cronicizate, deshidratare cronică și infecții cronice fungale.
Un mod foarte bun de apărare îl reprezintă consumul de fibre. Fie alimente bogate în fibre vegetale (solubile și insolubile) care sunt de fapt celuloză , fie suplimente. Cel mai bogat aliment în fibră la îndemână este cartoful. Fibrele vegetale care nu se digeră agață și cuprind particulele respective protejând colonul până la eliminarea lor împreună. Intestinul a fost proiectat pentru a tolera aceste fibre vegetale prezente în dieta normală a omului străvechi. Însă dacă luați suplimente de fibre aveți grijă să consumați și cantitatea necesară de apă. Care uneori poate să nu fie bine tolerată în cazul unor infecții cronice bacteriene sau fungale luate din mediul înconjurător. Caz în care se recomandă salubrizarea locuinței și de ce nu, curățenie.
Capsaicinul din ardei iuți. Micro-leziunile provocate de particule de praf ascuțite de obicei sunt sub limita durerii, fiindcă particulele vinovate sunt prea mici ca să stimuleze suficient de mult acele terminații nervoase. Sau poate stimulează terminațiile nervoase termice făcând să coboare temperatura țesuturilor. Cine știe. Consumul moderat de ardei iuți coboară limita durerii fără să creeze leziuni suplimentare ceea ce ajută la "înștiințarea" organismului că se întâmplă ceva și activarea mecanismelor de vindecare.
Grăsimile. Cu cât mai greu de digerat, cu atât călătoresc mai mult împreună cu aceste particule, protejând pereții intestinali prin lubrifiere. Poate este o strategie a organismului în a digera mai greu grăsimile. Cu cât mai saturate, cu atât mai bune. Din cele animale, de oaie, vită și chiar găină.
Grăsimi vegetale, recomand uleiul de măsline, suplimente de ulei de in și nucă de cocos. Uleiul de nucă de cocos este și antifungal și antibacterian. Însă atenție la calorii. Nucile și sâmburii din care în mod deosebit sâmburii de migdale (care se spune că sunt anti-cancerigene), care conțin și fibre și grăsimi și minerale. Clasicele și ruralele bomboane agricole sau semințe de dovleac care însă nu sunt pe placul... marilor orașe.
Filtrele. Majoritatea mașinilor mai noi au filtre de cabină. Filtrele în mașini și locuințe pot să ajute dar particulele cele mai mici (nano-particulele) care sunt și cele mai nocive pot trece prin stadiul final al unui filtru HEPA. De asemena când filtrele HEPA se saturează încep să scape particule. Unele particule ca de exemplu cele lungi de izolație minerală se pot măcina (rupe) chiar în filtru din cauza vibrațiilor și mișcării aerului și deveni mai mici și apoi elimina. Pe de altă parte, pre-filtrele aglutinează praful care acționează ca un filtru și poate reține particule mai mici. Filtrele electrostatice pot reține cele mai mici particule, dar și ele pot scăpa înapoi în aer la vibrații și au o eficiență (debit) destul de scăzută. Măștile de praf de calitate (textile) pot fi eficiente mai ales datorită faptului că se umezesc de la aerul saturat eliminat ceea ce captează particulele cele mai fine. Umiditatea. Apa din aer se atașează de particulele de și ele cad însă umiditatea din cameră se poate condensa în locuri ascunse și crea mucegai. Uleiuri esențiale difuzate în aer. Lumânări din ceară de albine și chiar parafină de asemena se lipesc de particulele de praf și le coboară jos.
Am uitat să mai spun că uneori praful se poate electriza ceea ce îl face și mai periculos pentru că este electrizat pozitiv iar corpul uman este negativ sau neutru. Astfel praful este atras și respirat în cantități mult mai mari. Negrul de fum din lumânări pentru că este conducător ajută la de-electrizarea prafului și nu este atât de periculos dacă este inhalat.
Ar mai fi multe de spus dar voi alege ceva important. Răceala, după mine și alții pare a fi o infecție bacteriană sau fungală intestinală inclusiv a pancreasului după o iritație în urma respirării prafului, în zile uscate și scurte cu praf în sezonul rece și cu mucegai prin colțuri acasă. Îi spune răceală fiindcă organismul își reduce temperatura din cauza inflamației cronicizate sau poate a "păcălirii" senzorilor termici (terminațiile nervoase termo-senzoriale) din intestin. Este și o dovadă. Răceala, mai ales la început, poate trece cu un pahar cu apa cu puțin bicarbonat, care ajută pancreasul, schimbă ph-ul și reduce inflamația în intestin. Un fular la gură care captează umiditatea expirată și reduce praful inspirat pare să ajute.
FB se încăpățânează să "preview" numai bucăți din poze așa că încă o dată mă refugiez aici. Iată o imagine foarte interesantă cu structura pe vârste a populației României în anul 2017. Număr de persoane în viață pe vârste adică. Bineînțeles că totalul nu dă 20 de milioane sau ce spun ei în același articol. Faceți clic pe albastru aici pentru a vedea tot articolul. În anul 1968 sunt născuți cei mai mulți, în urma decretului 770. A fost un decret patriotic? Nu, pentru că oamenii s-au înfuriat și au trecut în ilegalitate. Adică făceau avorturi ilegale la greu, mai mult decât înainte.
