Parte din aceasta poate fi rezolvată prin urmărirea show-ului şi acum al noului site care aparţine de omniperenul om mediatic de pe la noi, Adrian Sârbu. Unde pot primi sfaturi gratuite şi alte know-how-uri pentru o imagine mai sexy a sănătăţii dumnealor. Mai mult decât atât, îi invit să citească şi această postare funny care urmează.
Cine este Sârbu şi ce (legătură) are el cu sănătatea românilor.
"În 22 decembrie 1989 a participat la revoluția română, filmând anumite scene din clădirea C.C. al PCR. Dar mai important: a filmat așa-zisul "proces al soților Ceaușescu". Ulterior, în condiții prea puțin elucidate, caseta nemontată a procesului a ajuns să fie difuzată de anumite posturi străine de televiziune. A devenit membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, ocupând funcția de secretar de stat pe probleme de massmedia."
http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_S%C3%A2rbu_%28om_de_afaceri%29
Discretul om de afaceri Adrian Sârbu (am auzit că nu prea îi place să iasă în public.) Nu am ştiută că a ocupat funcţia de secretar de stat (ce-o mai fi şi aia, ministru?) pe probleme de massmaedia. Nu ştiam că CFSN a avut "probleme de massmedia".
Dar am bănuieli că el ar fi regizat, afară de alte faze de pe la revoluţie reality show chiar scena aceasta cu telefonul, în care el apare şi ca protagonist împreună cu divii politicii româneşti de mai târziu. Din gesturi pare a spune, curajos: Dă-i nene în p.m. pe ruşi, afară cu ei din viaţa noastră!.
Faza tristă e că dacă ar fi pozat cineva sub masă, nu ştiu sigur dacă firul acela ducea undeva...
Cu bani făcuţi din vânzarea în străinătate a filmului "Procesul Ceauşeştilor", un film cam naiv, puţin suprarealist şi cu ceva elemente horror, dar şi ca reality show în acelaşi timp, gândit să spargă cotele în 25 decembrie 1989, Sârbu, care mie îmi pare totuşi de altă naţionalitate, a pornit înainte să creeze un imperiu media românesc, bazat pe o firmă care intră în componenţa indicele NASDAQ dar înregistrată în Bermuda, prin care, folosind un număr de dive media bine ancorate la diverse canale TV, a pornit să construiască partea vizibilă, mediatică, a realităţii politice româneşti, în care el însuşi până acum a fost omul invizibil.
Mai mult fun legat de conversaţii şi întâlniri cu dive puteţi descoperi aici http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/06/do-we-got-it-or-fungus-among-us.html şi aici http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/05/sorrys-not-enough.html
Sper să scriu o postare întreagă dedicată acelei întâmplări din decembrie 2010 când am trecut foarte aproape de două dive românce într-o cameră la urgenţe.
4 comments:
Am vrut să spun că în 89 toate ţările europene foste socialiste s-au eliberat iar noi am ajuns pradă duşmanilor. Dar acum acest lucru nu mai este sigur, apar şi alte cazuri...
M-am uitat acum şi pe la alţi mediatici români. Cred că dintre toţi titlul de diva jockey i se potriveşte lui Sârbu cel mai bine.
Nu ştiu exact ce a fost cu Ceauşescu şi câţi au fost în spatele lui. Acea parte a istoriei va rămâne probabil pentru noi mai obscură ca vremea dinaintea lui Traian (nu Băsescu LOL) pentru care cel puţin avem reperele lingvistice. Când la umbra lui Ceauşescu patrioţii au făcut lucrurile cele mai bune şi duşmanii au pornit calea la ce am ajuns azi. Îmi amintesc faza cu recurenţa din definiţia GNU din Wikipedia. GNU Not Unix. Au avut grijă să lege de numele lui şi cele bune şi cele rele. Dacă lauzi cele bune eşti de-al lui, dacă ocăreşti cele rele, eşti ... cu ei.
Dar noi ca naţiune, trebuia să respingem folosirea simbolurilor ţării, ca cel de preşedinte în afaceri media josnice şi care ne umilesc pentru totdeauna. Chiar dacă am făcut foame şi am fost anihilaţi psihologic timp de 7 ani. (Brainwashed.)
Dacă nu juridic, cel puţin intim, filozofic.
Ceauşescu începând din 83 a fost prins (eu cred că pornind de la un şantaj uriaş şi cam personal) într-o spirală a decăderii imaginii lui culminând cu acel proces urmat de execuţia sumară din Decembrie 89.
A ne asuma acel act ca fiind al nostru lărgeşte calea pornită cândva în jurul anului 83 spre neputinţele noastre politice, juridice de astăzi şi din viitor.
Şi chiar la sfidări şi bătăi de joc în formă continuată de genul celor descrise mai sus când am ajuns să sugem la ţâţa duşmanilor.
În medie, o vizită la un cabinet medical în SUA cu programare sau fără, "mai nou" adică în ultimii 10-15 ani au apărut cabinete de mici urgenţe unde plăteşti ca pentru o programare dar poţi să mergi fără, deci în medie o vizită costă 100 de dolari, din care nu lipseşte luarea tensiunii, cântărirea, luarea temperaturii, a pulsului şi a nivelului de oxigen. Te procesează asistenta în vreo 10 minute, aştepţi doctorul încă 15, vine şi pune stetoscopul şi vorbeşte cu tine 10 minute şi totul se termină de obicei cu o reţetă sau o trimitere.
Prin contrast, la japonezi, (am văzut un documentar), o rană care necesita câteva copci a costat 6 dolari.
Un pat de spital în SUA costă 1000-1500 dolari (plus doctorii) iar în Japonia 10-15 dolari. şamd.
Bine dacă ai asigurare în SUA plăteşti numai coplata, care este de 10-15% deci ajungi tot acolo, dar de obicei trebuie să plăteşti un minimum de 500-1000 dolari pe an coplată fixă până ajungi la procentaj.
Deci o aventură de 10 nopţi la spital se poate lăsa cu o coplată de cel puţin 1000 dolari. 15 zile cu tot cu doctori şi medicamente te poate ajunge la 2-3 mii, iar fiindcă nu lucrezi în perioada aceea şi nici imediat după, se simte.
Post a Comment
Friendly comments welcome
Note: Only a member of this blog may post a comment.