I put this here because it can be accessed publicly, i mean if i go somewhere in an office and i have to prove it.
Showing posts with label istorie. Show all posts
Showing posts with label istorie. Show all posts
Friday, February 21, 2014
Jinichi
I put this here because it can be accessed publicly, i mean if i go somewhere in an office and i have to prove it.
Sunday, January 26, 2014
Nevoi indelebile
Hai să venim înapoi pe blog că aici e mai bine, se corectează mai uşor, nu apare istoria versiunilor editate, etc.
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/un-ceausescu-care-nu-dispare-viata-postuma-a-unui-dictator/
Ok, deci mai sunt şi alţii care pun link-uri în site. Hotnews, oficiosul preşedintelului. Împreună cu ştiri importante şi alte baliverne (pălăvrăgeli). Numai că le pun ascunse, iar articolul cu titlu şi primele rânduri pare perfect integrat în site. Iar dacă dai clic să vezi tot articolul sau în cazul meu încerci să iei link, te trezeşti la... contributors.ro, un site/blog colectiv cu multe nume în el. Fără avertisment. Deci e sau nu e pe hotnews.ro, în acelaşi timp. Şi dacă tot eram la aspecte tehnice, nu putem să nu remarcăm aici lipsa, de loc academică a diacriticelor din rândurile politologului, ceea ce nu-i aşa dă mai multă flexibilitate la stârnirea imaginţaiei. (care mie mi s-a şi împotmolit la alăturarea cuvintelor baci şi bâlci). Ceauşescu, păstor? Hm.
Puteam să pun şi eu.
De la început, titlul, sugestionant. Un Ceauşescu care nu dispare. Fără să citesci nimic din articol, subconştienul meu individual sare din loc la ideea. Oare se poate? Mai există vreun Ceauşescu? Care nu dispare?
Viaţa postumă. O sintagmă săltăreaţă.
Postumus e un cuvânt din latina veche care în latina nouă s-ar putea desface în post-humus. Adică ce se întâmplă după dispariţia ţărânei, moştenirea spirituală după dispariţia persoanei.
Am auzit de opere postume. Adică după moartea vreunui scriitor, se găsesc manuscrise şi se publică, postum. Însă viaţă postumă... Fără să intrăm în aspectul strict religos, fiindcă nu-i aşa, sunt mai multe religii care implică viaţă după moarte, pe mine, cunoscând deja alte texte şi titluri tismănesciene (ex.Diavolul în istorie) mă duce mintea la o invocare aici a unei nemuriri de tip draculian, care cred că a coincis cu intenţia scriitorului. (De fapt nu ştiu dacă mulţi au observat, toată povestea lui Dracula ne apare ca o imitare diavolească a tainei eucaristiei sau împărtăşaniei din creştinism şi chiar a învierii).
Încercând să trec cu greu peste indelebilul neologism latin pe care vreun român l-a luat totuşi din franceză (sper că l-a mai folosit cineva înaintea domnului T, aici), unde a intrat ca neologism din latină introdus de Calvin la 1050 (da se poate fiindcă nu a fost cuvânt moştenit din latină ci invocat din nevoia imparabilă a unui scriitor care ştia latină şi a fost tentat şi pur şi simplu nu a găsit alt cuvânt) am dat peste altă belea, care o confirmă pe prima.
http://www.latin-dictionary.net/search/latin/indelebilis
Imperishable, adică ceva care nu piere.
Chiar prima dată în procesorul meu am fost tentat să-l asimilez cu cuvântul englez, (un)delete(table) ceea ce nu-i deloc greşit, fiindcă undeletable ar însemna cam acelaşi lucru. Care cuvânt a intrat în engleză tot ca neologism din latină, prin secolul 15.
Bine m-a costat o oră şi mai bine să scriu paragrafele de mai sus, după ce am deschis multe dicţionare, şi asta numai ca să nu pierd nimic din ce ne dă iar domnul T. Căci, înainte de orice, dumnealui merită atenţia prin numele care şi l-a făcut într-o vreme când majoritatea românilor nu îndrăzneau să scoată un cuvânt.
Deci trecând, cu greu, peste acel cuvânt de neuitat, timp în care m-am gândit şi la titlu şi la primul paragraf din articol mă simt acum pregătit pentru restul.
Dumitru Popescu-Dumnezeu? O altă sintagmă ce dovedeşte că subliminalul nu s-a inventat de ieri de azi ci a existat şi a fost pus la lucru chiar în curtea cu intelectuali comunişti, păstorită de un mitică cu nume popesc care este şi dumnezeul lor.
Deci ce a vrut să ne şteargă subliminal din memoria pe termen mediu domnul T de data asta? Mie personal, cred că ideea din ce în ce mai clară că nu partidul - o armată care primeau ordine de sus - l-a ajutat pe sinistrul să-şi pună în valoare maximă vocaţia descoperită de Dej în puşcărie, ci o mână de oameni cu multă ştiinţă, artă şi determinare, care l-au cules, ales şi au făcut din el all he could be, ei păstrând frâiele puterii şi lui legându-i de mâni nişte sfori, şi mai ales spre sfârşit lăsându-l să stea singur ţap ispăşitor în faţa turmei aiurie şi năucite cu atâta ştiinţă. O păpuşă "stalinistă" mânată de la spate de un grup de pseudo-troţkişti internaţionalişti care poporului îi dădeau ideologia marxistă a negării proprietăţii, culturii, istoriei şi personalităţii umane, pe când ei înşişi se hrăneau probabil din cea mai înalt esoterism. Exersându-şi năvoadele în apele tulburi ale României de după război şi ocupată de Stalin.
Sau poate însăşi ideea generoasă de psihanaliză dăruită nouă de Freud, aplicată colectiv, sau ceea ce eu aş numi vindecare prin adevăr.
Dictatorul a fost ales dintre tupeişti şi lipsiţi de scrupule. Pentru că aşa au putut să îl împingă, sub pretextul stalinismului, să comită atrocităţile necesare anihilării românilor.
Iar acum pun mâna şi îi învaţă şi pe alţii cum se face, cu veşnic cinism şi lipsă cronică, înăscută, de ruşine.
Un profesor universitar internaţional, şoarece de bibliotecă cu mult kilometraj în spate se ia de un cizmar puşcăriaş înfigăreţ (nu în sensul de ţepar, Doamne-fereşte) cu câteva clase şi mort pe deasupra încercând să-i distrugă sau poate să-i exploateze mitul.
Exact cum Buda a fost mai întâi Sidarta, aşa nici Tismăneanu nu a apărut în America într-o pungă vidată, ci cu un doctorat (1980) de la Universitatea (comunistă) din Bucureşti, care teoretic nu exista fiindcă în comunism nu exista cultură, istorie, filozofie, politică şi tot ce trebuie unui popor să supraviețuiască mental. Oare o să aibă îndrăzneala să spună acum că de fapt comunismul încă nu se desăvârșise în România? Ar rămâne atunci fără una din specialitățile universitare din josul paginii aici.
http://www.gvpt.umd.edu/tismaneanu/
De aceea mă mir când văd un profesor de istorie a comunismului. Ce istorie să fie în comunism unde un dictator ameţit de alţii dărâmă biserici şi construieşete fabrici, asigurând existenţa fizică a unui popor înfrânt şi debusolat. Şi aici trebuie să menţionez un mare mister. Pentru ce oare?
Marx vedea istoria ca pe un rezultat al luptei de clasă. Deci dacă în România, ca ţară comunistă şi mai mult decât atât, sub dictatură "stalinistă", nu mai existau clase, ce istorie să se mai formeze? Au omorât pe burghezi, au săturat, au îmbrăcat şi au dat case şi fabrici la clasa muncitoare, asta a fost! Şi fiindcă clasa muncitoare în România era cam rară şi nu prea corespundea viziunii lui Marx, au dezrădăcinat jumătate din ţărani şi i-au pus la blocuri şi la televizor să cânte România şi conducătorul şi gata cu istoria! (Prea multă cultură strică, tovarăşi!)
Iar urmaşii ei acum răcnesc manele şi îşi trimit poze cu animăluţe pe facebook, şi mai grav, ies la referendumuri şi votează câte o Constituţie la fiecare deceniu.
"The history of all hitherto existing society is the history of class struggles."
http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx#Economy.2C_history_and_society
A sau poate aşa ca să existe o istorie oficială, centrată pe dictator, sublimat acum în Dracula dezmorţit, care să acopere deceniile terorii, perioada istoriei furate, ca să nu se apuce alţii, Doamne fereşte, să înceapă să scotocească detaliile, acolo pe unde de obicei stau toţi dracii, iar românii să nu piardă momentumul istoric sau ce au fost învăţaţi în acea perioadă, venindu-le, cumva, idei la cap.
Cele mai bune dovezi că sub acea conducere, care se continuă şi astăzi, prin prezenţa fizică a urmaşilor acelui corp de elită ascuns şi atunci şi acum în maţele structurilor puterii, poporul român a intrat într-o fază avansată de descompunere morală se găsesc acum în România, oriunde te-ai uita.
Iar zilele acestea o idee nouă îmi încolţeşte în minte, aceea că Tismăneanu însuşi este implicat, iar dacă nu până acum, va fi de acum înainte, şi pe alte planuri, invizibile nouă, cu ştiinţa lui, care nu se sfieşte să se arate, sub forma mişto-urilor cosmice din aceste rânduri, în istoria prezentă şi cea care se croieşte încă în România post-decembristă.
Iar Ceauşescu nu poate dispărea pentru că el a fost şi datorită vivacităţii din timpul vieţii şi a vieţii lui postume indelebile o şea prea bună pentru acoperirea adevăratei istorii a României "comuniste" şi de ce nu, continuarea postumă a "realizărilor lui" în slujba troţkiştilor, care se pot dezice de Stalin, poate chiar de Lenin însă nu şi de Marx.
http://www.contributors.ro/politica-doctrine/un-ceausescu-care-nu-dispare-viata-postuma-a-unui-dictator/
Ok, deci mai sunt şi alţii care pun link-uri în site. Hotnews, oficiosul preşedintelului. Împreună cu ştiri importante şi alte baliverne (pălăvrăgeli). Numai că le pun ascunse, iar articolul cu titlu şi primele rânduri pare perfect integrat în site. Iar dacă dai clic să vezi tot articolul sau în cazul meu încerci să iei link, te trezeşti la... contributors.ro, un site/blog colectiv cu multe nume în el. Fără avertisment. Deci e sau nu e pe hotnews.ro, în acelaşi timp. Şi dacă tot eram la aspecte tehnice, nu putem să nu remarcăm aici lipsa, de loc academică a diacriticelor din rândurile politologului, ceea ce nu-i aşa dă mai multă flexibilitate la stârnirea imaginţaiei. (care mie mi s-a şi împotmolit la alăturarea cuvintelor baci şi bâlci). Ceauşescu, păstor? Hm.
Puteam să pun şi eu.
Un Ceausescu care nu dispare: Viata postuma a unui dictator
de Vladimir Tismaneanu Contributors.ro
20:44 Actualitate | Opinii
Oricum am privi lucrurile, Nicolae Ceausescu ne-a marcat indelebil vietile. Mai precis spus, ne-a mancat vietile si ne bantuie subconstientul (individual si colectiv). A fost, vorba lui Dumitru Popescu-Dumnezeu, baciul Romaniei socialiste. Adica al marelui balci national. Ne-a tratat ca pe o turma. A fost un stalinist inversunat, un marxist rudimentar si anacronic, un profet al unui nationalism de factura tiers-mondista si un psihopat megaloman convins ca vorbeste in numele Istoriei. Vreme de peste doua decenii, am fost 22 de milioane de oameni care am trait, vorba lui Alexandru Ivasiuc, in imaginatia unui nebun. Dar Ceausescu n-ar fi fost posibil fara partidul care l-a creat si l-a sustinut. Despre aceste lucruri am discutat cu jurnalistul Radu Uszkai de la “Academia Catavencu”.
De la început, titlul, sugestionant. Un Ceauşescu care nu dispare. Fără să citesci nimic din articol, subconştienul meu individual sare din loc la ideea. Oare se poate? Mai există vreun Ceauşescu? Care nu dispare?
Viaţa postumă. O sintagmă săltăreaţă.
Postumus e un cuvânt din latina veche care în latina nouă s-ar putea desface în post-humus. Adică ce se întâmplă după dispariţia ţărânei, moştenirea spirituală după dispariţia persoanei.
Am auzit de opere postume. Adică după moartea vreunui scriitor, se găsesc manuscrise şi se publică, postum. Însă viaţă postumă... Fără să intrăm în aspectul strict religos, fiindcă nu-i aşa, sunt mai multe religii care implică viaţă după moarte, pe mine, cunoscând deja alte texte şi titluri tismănesciene (ex.Diavolul în istorie) mă duce mintea la o invocare aici a unei nemuriri de tip draculian, care cred că a coincis cu intenţia scriitorului. (De fapt nu ştiu dacă mulţi au observat, toată povestea lui Dracula ne apare ca o imitare diavolească a tainei eucaristiei sau împărtăşaniei din creştinism şi chiar a învierii).
Încercând să trec cu greu peste indelebilul neologism latin pe care vreun român l-a luat totuşi din franceză (sper că l-a mai folosit cineva înaintea domnului T, aici), unde a intrat ca neologism din latină introdus de Calvin la 1050 (da se poate fiindcă nu a fost cuvânt moştenit din latină ci invocat din nevoia imparabilă a unui scriitor care ştia latină şi a fost tentat şi pur şi simplu nu a găsit alt cuvânt) am dat peste altă belea, care o confirmă pe prima.
http://www.latin-dictionary.net/search/latin/indelebilis
Imperishable, adică ceva care nu piere.
Chiar prima dată în procesorul meu am fost tentat să-l asimilez cu cuvântul englez, (un)delete(table) ceea ce nu-i deloc greşit, fiindcă undeletable ar însemna cam acelaşi lucru. Care cuvânt a intrat în engleză tot ca neologism din latină, prin secolul 15.
Bine m-a costat o oră şi mai bine să scriu paragrafele de mai sus, după ce am deschis multe dicţionare, şi asta numai ca să nu pierd nimic din ce ne dă iar domnul T. Căci, înainte de orice, dumnealui merită atenţia prin numele care şi l-a făcut într-o vreme când majoritatea românilor nu îndrăzneau să scoată un cuvânt.
Deci trecând, cu greu, peste acel cuvânt de neuitat, timp în care m-am gândit şi la titlu şi la primul paragraf din articol mă simt acum pregătit pentru restul.
Dumitru Popescu-Dumnezeu? O altă sintagmă ce dovedeşte că subliminalul nu s-a inventat de ieri de azi ci a existat şi a fost pus la lucru chiar în curtea cu intelectuali comunişti, păstorită de un mitică cu nume popesc care este şi dumnezeul lor.
Deci ce a vrut să ne şteargă subliminal din memoria pe termen mediu domnul T de data asta? Mie personal, cred că ideea din ce în ce mai clară că nu partidul - o armată care primeau ordine de sus - l-a ajutat pe sinistrul să-şi pună în valoare maximă vocaţia descoperită de Dej în puşcărie, ci o mână de oameni cu multă ştiinţă, artă şi determinare, care l-au cules, ales şi au făcut din el all he could be, ei păstrând frâiele puterii şi lui legându-i de mâni nişte sfori, şi mai ales spre sfârşit lăsându-l să stea singur ţap ispăşitor în faţa turmei aiurie şi năucite cu atâta ştiinţă. O păpuşă "stalinistă" mânată de la spate de un grup de pseudo-troţkişti internaţionalişti care poporului îi dădeau ideologia marxistă a negării proprietăţii, culturii, istoriei şi personalităţii umane, pe când ei înşişi se hrăneau probabil din cea mai înalt esoterism. Exersându-şi năvoadele în apele tulburi ale României de după război şi ocupată de Stalin.
Sau poate însăşi ideea generoasă de psihanaliză dăruită nouă de Freud, aplicată colectiv, sau ceea ce eu aş numi vindecare prin adevăr.
Dictatorul a fost ales dintre tupeişti şi lipsiţi de scrupule. Pentru că aşa au putut să îl împingă, sub pretextul stalinismului, să comită atrocităţile necesare anihilării românilor.
Iar acum pun mâna şi îi învaţă şi pe alţii cum se face, cu veşnic cinism şi lipsă cronică, înăscută, de ruşine.
Un profesor universitar internaţional, şoarece de bibliotecă cu mult kilometraj în spate se ia de un cizmar puşcăriaş înfigăreţ (nu în sensul de ţepar, Doamne-fereşte) cu câteva clase şi mort pe deasupra încercând să-i distrugă sau poate să-i exploateze mitul.
Exact cum Buda a fost mai întâi Sidarta, aşa nici Tismăneanu nu a apărut în America într-o pungă vidată, ci cu un doctorat (1980) de la Universitatea (comunistă) din Bucureşti, care teoretic nu exista fiindcă în comunism nu exista cultură, istorie, filozofie, politică şi tot ce trebuie unui popor să supraviețuiască mental. Oare o să aibă îndrăzneala să spună acum că de fapt comunismul încă nu se desăvârșise în România? Ar rămâne atunci fără una din specialitățile universitare din josul paginii aici.
http://www.gvpt.umd.edu/tismaneanu/
De aceea mă mir când văd un profesor de istorie a comunismului. Ce istorie să fie în comunism unde un dictator ameţit de alţii dărâmă biserici şi construieşete fabrici, asigurând existenţa fizică a unui popor înfrânt şi debusolat. Şi aici trebuie să menţionez un mare mister. Pentru ce oare?
Marx vedea istoria ca pe un rezultat al luptei de clasă. Deci dacă în România, ca ţară comunistă şi mai mult decât atât, sub dictatură "stalinistă", nu mai existau clase, ce istorie să se mai formeze? Au omorât pe burghezi, au săturat, au îmbrăcat şi au dat case şi fabrici la clasa muncitoare, asta a fost! Şi fiindcă clasa muncitoare în România era cam rară şi nu prea corespundea viziunii lui Marx, au dezrădăcinat jumătate din ţărani şi i-au pus la blocuri şi la televizor să cânte România şi conducătorul şi gata cu istoria! (Prea multă cultură strică, tovarăşi!)
Iar urmaşii ei acum răcnesc manele şi îşi trimit poze cu animăluţe pe facebook, şi mai grav, ies la referendumuri şi votează câte o Constituţie la fiecare deceniu.
"The history of all hitherto existing society is the history of class struggles."
http://en.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx#Economy.2C_history_and_society
A sau poate aşa ca să existe o istorie oficială, centrată pe dictator, sublimat acum în Dracula dezmorţit, care să acopere deceniile terorii, perioada istoriei furate, ca să nu se apuce alţii, Doamne fereşte, să înceapă să scotocească detaliile, acolo pe unde de obicei stau toţi dracii, iar românii să nu piardă momentumul istoric sau ce au fost învăţaţi în acea perioadă, venindu-le, cumva, idei la cap.
Cele mai bune dovezi că sub acea conducere, care se continuă şi astăzi, prin prezenţa fizică a urmaşilor acelui corp de elită ascuns şi atunci şi acum în maţele structurilor puterii, poporul român a intrat într-o fază avansată de descompunere morală se găsesc acum în România, oriunde te-ai uita.
Iar zilele acestea o idee nouă îmi încolţeşte în minte, aceea că Tismăneanu însuşi este implicat, iar dacă nu până acum, va fi de acum înainte, şi pe alte planuri, invizibile nouă, cu ştiinţa lui, care nu se sfieşte să se arate, sub forma mişto-urilor cosmice din aceste rânduri, în istoria prezentă şi cea care se croieşte încă în România post-decembristă.
Iar Ceauşescu nu poate dispărea pentru că el a fost şi datorită vivacităţii din timpul vieţii şi a vieţii lui postume indelebile o şea prea bună pentru acoperirea adevăratei istorii a României "comuniste" şi de ce nu, continuarea postumă a "realizărilor lui" în slujba troţkiştilor, care se pot dezice de Stalin, poate chiar de Lenin însă nu şi de Marx.
Sunday, January 19, 2014
România, stat de drept sau asediat?
Pornind de la şocul declanşat de semnalarea în presă a dezbaterii în jurul şi care a culminat cu semnarea pe data de 14 decembrie 2013 a legii referendumului, care a fost publicată în Monitorul Oficial pe data de 16 decembrie (exact la aniversarea începutului revoluţiei de la Timişoara), am început să caut să mă conving că iadul legislativ românesc e de fapt un coşmar şi voi da cumva de capătul acestor fărădelegi şi ar trebui să contribui să îl opresc.
În ultimele săptâmâni deci am început să caut frenetic prin Constituţie şi legi, descoperind site-ul Camerei Deputaţilor, unde stau aşa de frumos înşirate pe ani Constituţiile, legile, hotărârile şi celelalte acte care au trecut de-a lungul anilor prin Parlament şi nu numai, ca mărgelele pe aţă. Ele sunt copiate şi pe multe alte site-uri din România.
http://www.cdep.ro/pls/dic/legis_acte_parlam
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.home
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame
Dar cine să le acceseze dacă nu am ştiut de ele şi nu ne-a păsat?
În sfârşit. Deci căutând pe acel site am dat de capătul unui lanţ vicios legislativ care începe în... anul 1997.
Voi încerca mai jos să simplific, să refac acest drum sinuos şi să sintetizez informaţiile pe care astfel le-am "descoperit". Constat cu amărăciune că nimic din marile probleme legislative care macină România de azi nu sunt cunoscute pentru că publicul românesc s-a dat pe mâna presei şi joacă pe încrederea în politicienii care-i reprezintă.
Voi începe cu înrămarea a cuprinsului Constituţiei din site-ul Camerei Deputaţilor unde fiecare articol poate fi accesat prin clic.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339
Nu credeam că voi avea alte surprize la scrierea acestei postări de sinteză. Dar iată că m-am blocat din nou. Citind din nou articoul 73 de mai sus am văzut că există un tip de legi numit legi constiuţionale.
ARTICOLUL 73
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
etc.
Disperat, m-am dus să mă uit şi la alţii să văd dacă au aşa ceva. Lois constitutionelles. Nu sunt. Pun aici pentru referinţă în tot ce va urma şi link-ul la Consituţia din 1958, în vigoare în Franţa.
http://www.assemblee-nationale.fr/connaissance/constitution.asp
Este vorba de legi de revizuire a Constituției care urmează să fie aprobate prin referendum. Un exemplu este acest Proiect de lege care a murit anul trecut în Parlament. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=12163
(Dacă tot suntem aici pot să menţionez că nu văd în baza de date a proiectelor legislative din Parlament http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.home?cam=2 în 2013 sau 2014 nici un alt proiect de lege pentru modificarea Constituţiei. Atunci despre ce vorbeşte Petre Roman sau cum l-o fi chemând în ultima sa intervenţie? http://www.cotidianul.ro/procesul-de-revizuire-a-constitutiei-este-in-cea-mai-mare-parte-incheiat-230304/)
Deci să continuăm discutarea Articolului 73 de mai sus. Legile organice sunt un tip special de legi care sunt prevăzute în Constituţie în Art.73 care prevede şi limitează aceste legi.
Dar pentru continuarea discuţiei trebuie să aducem aici alt articol
ARTICOLUL 115
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
etc.
Această lege de abilitare conform alineatului (2) are un termen limită (în jur de un an) după care expiră, ea fiind mereu reînnoită. Iată aici un exemplu de lege de abilitare 253/2009 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=10259 care a intrat în vigoare la 03.07.2009. Textul legii este aici http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/8/leg_pl308_09.pdf
Această lege era în vigoare la data emiterii ordonanţei OUG 103/2009 idp=10504 http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/90/9/oug499.pdf
Prin însuşi titlul acestei Ordonanţe, "pentru modificarea şi completarea legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului" ea este neconstituționala pentru că după Art.73 din Constituție (3) Prin lege organică se reglementează: d) organizarea şi desfăşurarea referendumului; şi Art.115 (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Deci legea de abilitare a guvernului nu poate autoriza Guvernul să emită ordonanţe în zona legilor organice, iar legea de abilitare 253/2009, link-ată mai sus,normal, nu o prevede.
Acel referendum a fost anulat dar din alte motive reale sau nu http://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_parliamentary_reform_referendum,_2009 (în România până şi lucrurile normale se fac altfel pentru a crea mereu confuzie şi a nu da şansa de a înţelege ce se întâmplă).
Dacă urmărim procesul legislativ http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect? care a intrat în Parlament ca proiect de respingere a Ordonanţei 103/2009 la 14-10-2009, probabil pentru a se încerca blocarea acelui referendum neconstituțional vededm că a ieşit peste aproape 3 ani la 12.04.2012 ca Legea 62/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului în această formă http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2009/pr499_09.pdf, care este o formă minimalistă a OUG-ului iniţial, din care nu se regăsesc decât aspectele referitoare la modificarea legii 3/2000.
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22286
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?nr=3&an=2000
Însă partea cea mai interesantă din acest proces legislativ de aprobare/respingere a OUG 103/2009 este existenţa cuvântului organic ca şi caracter al legii pe site. Or aceasta, din nou, confirmă neconstituţionalitatea acestui tip de OUG conform Art.115 (1) citat mai sus.
Primul punct din Articolul 1 din 62/2012 nu face decât să confirme Art.10 din Legea 3/2000.
Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
Acest articol nu este necesar deoarece se se suprapune peste alineatul (3) din Art.95 din Constituţie. Referendumul presupune o majoritate prezentă şi o majoritate de voturi pentru.
ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
Celelalte două puncte din Legea 62/2012 modifică alte aspecte constituţionale, care la rândul lor au fost modificate neconstituţional de legea 3/2000.
Deci hai să aducem acum spre discuţie chiar legea 3/2000, care poate fi accesată prin link-urile de mai sus. Pentru asta cităm articolele 2, 5 şi 10.
Art. 2. - (1) Referendumul naţional constituie forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român cu privire la:
a) revizuirea Constituţiei;
b) demiterea Preşedintelui României;
c) probleme de interes naţional.
(2) În condiţiile prezentei legi se poate organiza şi desfăşura şi referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale.
(3) În cadrul referendumului populaţia poate fi consultată cu privire la una sau la mai multe probleme, precum şi cu privire la o problemă de interes naţional şi o problemă de interes local, pe buletine de vot separate.
Art. 5. - (1) Referendumul naţional şi referendumul local se organizează şi se desfăşoară potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.
Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
Aceste două articole nu pot fi corecte nici din punct de vedere logic, căci este vorba de un singur referendum, după cum spune titlul, la singular. Dacă ar fi fost vorba de mai multe tipuri de referendumuri, legea ar fi trebuit să se cheme Lege privind organizarea şi desfăşurarea referendumurilor. Dar, deşi legea se cheamă legea referendumului, în ea sunt pitite vreo 3 tipuri diferite de referendumuri, din care unul e neconstituţional iar la altul se dă un necesar de voturi diferit ca la al treilea.
Prin denumirea ei, LEGE nr.3 din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, această lege, conform Constituţiei, Art.73 (3) Prin lege organică se reglementează: d) organizarea şi desfăşurarea referendumului; citat mai sus este o lege organică şi nu una constituțională. Dar ea are atribute constituționale, întrucât defineşte un nou tip de referendum şi anume cel local, care nu este prevăzut în Constituție. Caracterul naţional al referendumului este definit în Constituție în
ARTICOLUL 90
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
În Articolul 95 citat mai sus care vorbeşte de demiterea preşedintelui caracterul referendumului este implicit naţional.
De asemeni şi inţiativa de modificare a Constituţiei din
ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Revizuirea Constiuţiei şi referendumul care poate să urmeze având caracter naţional.
Această lege a fost iniţiată ca proiect în 1997 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341 de un grup de 6 parlamentari
6 deputati+senatori, din care:
deputati - PDSR: Afrăsinei Viorica, Bara Radu Liviu, Gaspar Acsinte, Năstase Adrian
senatori - PDSR: Cozmâncă Octav, Predescu Ion
În mod paradoxal, referendumurile de care ştiu eu acum au fost organizate numai prin OUG (în mod neconstiuţional) şi niciodată prin Decret Prezidenţial, Parlamentul, conform Art.90 având numai rol consultativ în iniţierea procesului de referendum. Practic nu găsesc nici un referendum organizat din 90 până astăzi care să fi fost făcut la iniţiativa Preşedintelui, aşa cum prevede Constituţia.
Dar această lege mai are şi "meritul" separării (prin definerea de două ori) a majorităţii necesare în cazul referendumului.
Art. 5. (2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.
Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
Aceste definiri, care nu au fost incluse în Constituţie sau prevăzute în aceasta ca fiind posibil de stabilit prin lege organică nu sunt necesare, deoarece fără nici o precizare referendumul înseamnă consultarea voinţei poporului, deci voturile a jumătate + 1 din alegători într-un sens sau în altul, sunt amândouă ambigue, neprecizând clar prezenţa sau numărul de voturi pentru. Prima definiţie seamănă mai mult cu o prezenţă de 50% dar nu spune care este necesarul de voturi pentru iar cea de a doua seamănă mai mult cu un necesar de 50% voturi pentru care automat implică şi prezenţă. Cele două articole discriminează între cele două tipuri de referendumuri dar mai mult decât atât deschide calea abuzurilor în următoarele legi de care sper să vorbesc mai jos.
Referendumul nu este decât de un singur dar poate fi iniţiat în mai multe moduri diferite. De către preşedinte, conform Art.90 şi de către Parlament sau 500,000 cetăţeni conform Art.95. sau 150.
ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Dar legea 3/2000 din care s-a citat mai sus prevede două moduri diferite de evaluare a rezultatelor referendumului.
Ea a fost aplicată deja la referendumul pentru modificarea Constituţiei din 2003
http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_constitu%C8%9Bional_din_Rom%C3%A2nia,_2003
Interesant felul cum au fost date rezultatele, ca şi cum prezenţa obligatorie ar fi fost de 50% iar voturile pentru au necesitat o majoritate din acest 50%... Practic după un mic calcul împărţind cei care au votat da la total cei care au votat adică 8.915.022 la 17.842.103 rezultatul este... 0.499662063379, adică 49,966 %. Acest referendum, conform celor 2 articole din legea 3/2003 nu ar fi trecut dacă referendumul ar fi fost pentru demiterea preşedintelui... şi majoritatea calculată că în Articolul 10 (2). Cu foarte puţin... Exact cum s-a întâmplat la referendumul din 2011. Dar conform Articolulului 5, în la referendumul pentru revizuirea Constituţiei din 2003 ar fi trecut şi cu numai 25%.
Deci conform acestui precedent, legea s-a aplicat cu 50% necesar prezenţi din care 50% să fie de acord, adică 25% din numărul total de alegători să fie de acord, foarte aproape de noua lege 341 din 2013 de care voi vorbi mai jos. Dacă astăzi s-a ţine un referendum similar, ar trece cu practic 25% din voturile celor cu drept de vot exact ca în legea 341 din 2013.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendum_pentru_demiterea_pre%C8%99edintelui_Rom%C3%A2niei,_2012
Însă atenţie! În 2013 a apărut legea 341. După multe meandre şi o şedere aiurea pe la CCR (Doi din iniţiatorii legii 3/2000 care stă la baza 341/2013, ei listaţi mai sus, Gaspar Acsinte şi Ion Predescu au fost judecători la CCR până în 8 iunie 2013) a fost publicată în Monitorul Oficial, după cum am spus la început, la 16 decembrie 2013, dar conform ultimului articol, cu dată de aplicare peste un an.
Această lege prevede doar în cazul referendumului pe alte probleme decât pentru demiterea preşedintelui o prezenţă abisală de 30% cu un necesar de voturi pentru de 25%.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=13300
Sesizarea de neconstituţionalitate şi trimiterea legii la CCR a fost făcută pe 4 iunie, legea a plecat de la CCR către preşedinte spre promulgare pe 6 iunie cu aviz favorabil iar cei doi judecători, Gaspar Acsinte şi Ion Predescu au plecat de la CCR pe 8 iunie.
http://jurnalul.ro/stiri/observator/aspazia-cojocaru-ion-predescu-si-acsinte-gaspar-isi-incheie-azi-mandatele-la-ccr-645069.html
http://www.ccr.ro/fosti-judecatori
Interesant cazul Iuliei Moţoc care a demisionat ziua următoare după publicarea acestei legi în Monitorul Oficial, la 16 decembrie 2013.
Deci ce stat de drept este acela unde doi din judecătorii de la Curtea Constituţională examinează legea 341/2013 care provine din cea pe care chiar ei au iniţiat-o în 1997 şi anume 3/2000 şi o accentuează prin scăderea prezenţei la 30% şi menţine majoritatea de voturi necesare pentru la 25%, o găsesc constituţională şi a doua zi îşi încheie mandatul de 9 ani la acea curte?
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341
În cazul referendumului pentru demiterea Preşedintelui, legea în vigoare (tot neconstituţională), care stabileşte majoritatea de voturi necesară pentru demiterea preşedintelului total diferit, la 50% este legea 62/2012 de care am vorbit mai sus, care pur şi simplu preia articolul 10 (2) din legea 3/2000.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2009/pr499_09.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=10504
În ceea ce priveşte starea curentă de fapte, circulă în presă un zvon lansat de Ponta şi Antonescu despre un referendum despre revizuirea Constituţiei odată cu alegerile Parlamentare în mai "după OUG-ul" lui Boc.
Aceasta nu se poate din mai multe motive.
- Conform site-ului Camerei deputaţilor iniţiativa a fost încheiată definitiv prin respingere " încetarea procedurii legislative prin respingere definitiva de către Camera Deputatilor" la 21.05.2013 cu 259-49 voturi şi 18 abţineri.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12163
- Comasarea referendumului cu alegerile Europene nu poate avea loc după OUG 103/2009, aka Legea lui Boc din presă pentru că acea parte a ordonanţei care se referea la organizarea referendumului nu a fost preluată prin Legea 62/2012 link-ată de mai sus şi pentru că este neconstituţională, organizarea de referendum făcându-se numai prin lege organică iar guvernul României post-decembrie nu a fost abilitat niciodată să emită ordonanţe în zona legilor organice după cum am spus mai sus în acest post. Art. 73 şi 115 din Constituţie precum şi din alte motive.
- Iniţierea de referendum, conform Constituţiei, nu se poate face decât de Preşedinte Art.90, 1/4 din membrii parlamentului cu aprobarea a 2/3, Art.150 etc. după cum am spus mai sus în acest post, condiţii care nu sunt îndeplinite, legea constituţională nr.
O altă ordonanţă guvernamentală neconstituţională, prin faptul că reglementează alegerile, iar
ARTICOLUL 73 spune că
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral;
spune că pentru aceasta este necesară o lege organică iar în acelaşi timp
ARTICOLUL 115 spune că
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
este http://www.cdep.ro/proiecte/2012/400/60/3/oug.pdf
cu a sa lege de retro-aprobare 46/2012 al cărui proces legislativ poate fi urmărit aici http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12979
ordonanţă care a creat parlamentul monstruos cu 407 de deputaţi.
Dacă defilaţi până la capăt pdf-ul de mai sus veţi vedea a cui este semătura.
În panoplia Camerei Deputaţilor mai există o lege a referendumului, 375/2003, cea promulgată chiar înainte de referendumul pentru modificarea Constituţiei din 2003. Ea nu modifică însă cu nimic legea 3/2000 discutată mai sus.
http://www.cdep.ro/proiecte/2003/500/20/3/leg_pl523_03.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=4184
Pe acelaşi site în această pagină http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23809&frame=0 se găseşte o listă lungă de modificări aduse legii 3/2000 până în prezent. În stânga, accesibile prin clic. Însă nici una nu modifică problemele discutate aici, adică existenţa a mai multe tipuri de referendumuri şi neconstiuţionalitatea ei prin conţinutul articolului 5.
Faimosul OUG 103/2009 "Legea lui Boc" invocată de Ponta în prima sa apariţie când a anunţat data referendumului pe care nu o cunoaşte fiindcă nu poate fi stabilită decât prin lege iar această lege nu a fost încă iniţiată în Parlament, este singurul act care încearcă să modifice acest articol, nu ştiu cum şi nici nu mă interesează fiindcă nu apare în legea 62/2012 de aprobare a OUG-ului 103/2009 deci modificarea nu mai există.
Părerea mea este că legea 3/2000 a fost de la început şi a rămăs neconstituţională, la fel ca şi referendumul care i-a urmat.
În ultimele săptâmâni deci am început să caut frenetic prin Constituţie şi legi, descoperind site-ul Camerei Deputaţilor, unde stau aşa de frumos înşirate pe ani Constituţiile, legile, hotărârile şi celelalte acte care au trecut de-a lungul anilor prin Parlament şi nu numai, ca mărgelele pe aţă. Ele sunt copiate şi pe multe alte site-uri din România.
http://www.cdep.ro/pls/dic/legis_acte_parlam
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.home
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame
Dar cine să le acceseze dacă nu am ştiut de ele şi nu ne-a păsat?
În sfârşit. Deci căutând pe acel site am dat de capătul unui lanţ vicios legislativ care începe în... anul 1997.
Voi încerca mai jos să simplific, să refac acest drum sinuos şi să sintetizez informaţiile pe care astfel le-am "descoperit". Constat cu amărăciune că nimic din marile probleme legislative care macină România de azi nu sunt cunoscute pentru că publicul românesc s-a dat pe mâna presei şi joacă pe încrederea în politicienii care-i reprezintă.
Voi începe cu înrămarea a cuprinsului Constituţiei din site-ul Camerei Deputaţilor unde fiecare articol poate fi accesat prin clic.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339
Nu credeam că voi avea alte surprize la scrierea acestei postări de sinteză. Dar iată că m-am blocat din nou. Citind din nou articoul 73 de mai sus am văzut că există un tip de legi numit legi constiuţionale.
ARTICOLUL 73
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
etc.
Disperat, m-am dus să mă uit şi la alţii să văd dacă au aşa ceva. Lois constitutionelles. Nu sunt. Pun aici pentru referinţă în tot ce va urma şi link-ul la Consituţia din 1958, în vigoare în Franţa.
http://www.assemblee-nationale.fr/connaissance/constitution.asp
Este vorba de legi de revizuire a Constituției care urmează să fie aprobate prin referendum. Un exemplu este acest Proiect de lege care a murit anul trecut în Parlament. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=12163
(Dacă tot suntem aici pot să menţionez că nu văd în baza de date a proiectelor legislative din Parlament http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.home?cam=2 în 2013 sau 2014 nici un alt proiect de lege pentru modificarea Constituţiei. Atunci despre ce vorbeşte Petre Roman sau cum l-o fi chemând în ultima sa intervenţie? http://www.cotidianul.ro/procesul-de-revizuire-a-constitutiei-este-in-cea-mai-mare-parte-incheiat-230304/)
Deci să continuăm discutarea Articolului 73 de mai sus. Legile organice sunt un tip special de legi care sunt prevăzute în Constituţie în Art.73 care prevede şi limitează aceste legi.
Dar pentru continuarea discuţiei trebuie să aducem aici alt articol
ARTICOLUL 115
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
etc.
Această lege de abilitare conform alineatului (2) are un termen limită (în jur de un an) după care expiră, ea fiind mereu reînnoită. Iată aici un exemplu de lege de abilitare 253/2009 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=10259 care a intrat în vigoare la 03.07.2009. Textul legii este aici http://www.cdep.ro/proiecte/2009/300/00/8/leg_pl308_09.pdf
Această lege era în vigoare la data emiterii ordonanţei OUG 103/2009 idp=10504 http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/90/9/oug499.pdf
Prin însuşi titlul acestei Ordonanţe, "pentru modificarea şi completarea legii 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului" ea este neconstituționala pentru că după Art.73 din Constituție (3) Prin lege organică se reglementează: d) organizarea şi desfăşurarea referendumului; şi Art.115 (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Deci legea de abilitare a guvernului nu poate autoriza Guvernul să emită ordonanţe în zona legilor organice, iar legea de abilitare 253/2009, link-ată mai sus,normal, nu o prevede.
Acel referendum a fost anulat dar din alte motive reale sau nu http://en.wikipedia.org/wiki/Romanian_parliamentary_reform_referendum,_2009 (în România până şi lucrurile normale se fac altfel pentru a crea mereu confuzie şi a nu da şansa de a înţelege ce se întâmplă).
Dacă urmărim procesul legislativ http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect? care a intrat în Parlament ca proiect de respingere a Ordonanţei 103/2009 la 14-10-2009, probabil pentru a se încerca blocarea acelui referendum neconstituțional vededm că a ieşit peste aproape 3 ani la 12.04.2012 ca Legea 62/2012 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului în această formă http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2009/pr499_09.pdf, care este o formă minimalistă a OUG-ului iniţial, din care nu se regăsesc decât aspectele referitoare la modificarea legii 3/2000.
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22286
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?nr=3&an=2000
Însă partea cea mai interesantă din acest proces legislativ de aprobare/respingere a OUG 103/2009 este existenţa cuvântului organic ca şi caracter al legii pe site. Or aceasta, din nou, confirmă neconstituţionalitatea acestui tip de OUG conform Art.115 (1) citat mai sus.
Primul punct din Articolul 1 din 62/2012 nu face decât să confirme Art.10 din Legea 3/2000.
Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
Acest articol nu este necesar deoarece se se suprapune peste alineatul (3) din Art.95 din Constituţie. Referendumul presupune o majoritate prezentă şi o majoritate de voturi pentru.
ARTICOLUL 95
(1) În cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
Celelalte două puncte din Legea 62/2012 modifică alte aspecte constituţionale, care la rândul lor au fost modificate neconstituţional de legea 3/2000.
Deci hai să aducem acum spre discuţie chiar legea 3/2000, care poate fi accesată prin link-urile de mai sus. Pentru asta cităm articolele 2, 5 şi 10.
Art. 2. - (1) Referendumul naţional constituie forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român cu privire la:
a) revizuirea Constituţiei;
b) demiterea Preşedintelui României;
c) probleme de interes naţional.
(2) În condiţiile prezentei legi se poate organiza şi desfăşura şi referendum local asupra unor probleme de interes deosebit pentru unităţile administrativ-teritoriale.
(3) În cadrul referendumului populaţia poate fi consultată cu privire la una sau la mai multe probleme, precum şi cu privire la o problemă de interes naţional şi o problemă de interes local, pe buletine de vot separate.
Art. 5. - (1) Referendumul naţional şi referendumul local se organizează şi se desfăşoară potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.
Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
Aceste două articole nu pot fi corecte nici din punct de vedere logic, căci este vorba de un singur referendum, după cum spune titlul, la singular. Dacă ar fi fost vorba de mai multe tipuri de referendumuri, legea ar fi trebuit să se cheme Lege privind organizarea şi desfăşurarea referendumurilor. Dar, deşi legea se cheamă legea referendumului, în ea sunt pitite vreo 3 tipuri diferite de referendumuri, din care unul e neconstituţional iar la altul se dă un necesar de voturi diferit ca la al treilea.
Prin denumirea ei, LEGE nr.3 din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, această lege, conform Constituţiei, Art.73 (3) Prin lege organică se reglementează: d) organizarea şi desfăşurarea referendumului; citat mai sus este o lege organică şi nu una constituțională. Dar ea are atribute constituționale, întrucât defineşte un nou tip de referendum şi anume cel local, care nu este prevăzut în Constituție. Caracterul naţional al referendumului este definit în Constituție în
ARTICOLUL 90
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional.
În Articolul 95 citat mai sus care vorbeşte de demiterea preşedintelui caracterul referendumului este implicit naţional.
De asemeni şi inţiativa de modificare a Constituţiei din
ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Revizuirea Constiuţiei şi referendumul care poate să urmeze având caracter naţional.
Această lege a fost iniţiată ca proiect în 1997 http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341 de un grup de 6 parlamentari
6 deputati+senatori, din care:
deputati - PDSR: Afrăsinei Viorica, Bara Radu Liviu, Gaspar Acsinte, Năstase Adrian
senatori - PDSR: Cozmâncă Octav, Predescu Ion
În mod paradoxal, referendumurile de care ştiu eu acum au fost organizate numai prin OUG (în mod neconstiuţional) şi niciodată prin Decret Prezidenţial, Parlamentul, conform Art.90 având numai rol consultativ în iniţierea procesului de referendum. Practic nu găsesc nici un referendum organizat din 90 până astăzi care să fi fost făcut la iniţiativa Preşedintelui, aşa cum prevede Constituţia.
Dar această lege mai are şi "meritul" separării (prin definerea de două ori) a majorităţii necesare în cazul referendumului.
Art. 5. (2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale.
Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale.
Aceste definiri, care nu au fost incluse în Constituţie sau prevăzute în aceasta ca fiind posibil de stabilit prin lege organică nu sunt necesare, deoarece fără nici o precizare referendumul înseamnă consultarea voinţei poporului, deci voturile a jumătate + 1 din alegători într-un sens sau în altul, sunt amândouă ambigue, neprecizând clar prezenţa sau numărul de voturi pentru. Prima definiţie seamănă mai mult cu o prezenţă de 50% dar nu spune care este necesarul de voturi pentru iar cea de a doua seamănă mai mult cu un necesar de 50% voturi pentru care automat implică şi prezenţă. Cele două articole discriminează între cele două tipuri de referendumuri dar mai mult decât atât deschide calea abuzurilor în următoarele legi de care sper să vorbesc mai jos.
Referendumul nu este decât de un singur dar poate fi iniţiat în mai multe moduri diferite. De către preşedinte, conform Art.90 şi de către Parlament sau 500,000 cetăţeni conform Art.95. sau 150.
ARTICOLUL 150
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Dar legea 3/2000 din care s-a citat mai sus prevede două moduri diferite de evaluare a rezultatelor referendumului.
Ea a fost aplicată deja la referendumul pentru modificarea Constituţiei din 2003
http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendumul_constitu%C8%9Bional_din_Rom%C3%A2nia,_2003
Interesant felul cum au fost date rezultatele, ca şi cum prezenţa obligatorie ar fi fost de 50% iar voturile pentru au necesitat o majoritate din acest 50%... Practic după un mic calcul împărţind cei care au votat da la total cei care au votat adică 8.915.022 la 17.842.103 rezultatul este... 0.499662063379, adică 49,966 %. Acest referendum, conform celor 2 articole din legea 3/2003 nu ar fi trecut dacă referendumul ar fi fost pentru demiterea preşedintelui... şi majoritatea calculată că în Articolul 10 (2). Cu foarte puţin... Exact cum s-a întâmplat la referendumul din 2011. Dar conform Articolulului 5, în la referendumul pentru revizuirea Constituţiei din 2003 ar fi trecut şi cu numai 25%.
Deci conform acestui precedent, legea s-a aplicat cu 50% necesar prezenţi din care 50% să fie de acord, adică 25% din numărul total de alegători să fie de acord, foarte aproape de noua lege 341 din 2013 de care voi vorbi mai jos. Dacă astăzi s-a ţine un referendum similar, ar trece cu practic 25% din voturile celor cu drept de vot exact ca în legea 341 din 2013.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Referendum_pentru_demiterea_pre%C8%99edintelui_Rom%C3%A2niei,_2012
Însă atenţie! În 2013 a apărut legea 341. După multe meandre şi o şedere aiurea pe la CCR (Doi din iniţiatorii legii 3/2000 care stă la baza 341/2013, ei listaţi mai sus, Gaspar Acsinte şi Ion Predescu au fost judecători la CCR până în 8 iunie 2013) a fost publicată în Monitorul Oficial, după cum am spus la început, la 16 decembrie 2013, dar conform ultimului articol, cu dată de aplicare peste un an.
Această lege prevede doar în cazul referendumului pe alte probleme decât pentru demiterea preşedintelui o prezenţă abisală de 30% cu un necesar de voturi pentru de 25%.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=13300
http://jurnalul.ro/stiri/observator/aspazia-cojocaru-ion-predescu-si-acsinte-gaspar-isi-incheie-azi-mandatele-la-ccr-645069.html
http://www.ccr.ro/fosti-judecatori
Interesant cazul Iuliei Moţoc care a demisionat ziua următoare după publicarea acestei legi în Monitorul Oficial, la 16 decembrie 2013.
Deci ce stat de drept este acela unde doi din judecătorii de la Curtea Constituţională examinează legea 341/2013 care provine din cea pe care chiar ei au iniţiat-o în 1997 şi anume 3/2000 şi o accentuează prin scăderea prezenţei la 30% şi menţine majoritatea de voturi necesare pentru la 25%, o găsesc constituţională şi a doua zi îşi încheie mandatul de 9 ani la acea curte?
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341
În cazul referendumului pentru demiterea Preşedintelui, legea în vigoare (tot neconstituţională), care stabileşte majoritatea de voturi necesară pentru demiterea preşedintelului total diferit, la 50% este legea 62/2012 de care am vorbit mai sus, care pur şi simplu preia articolul 10 (2) din legea 3/2000.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2009/pr499_09.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=10504
În ceea ce priveşte starea curentă de fapte, circulă în presă un zvon lansat de Ponta şi Antonescu despre un referendum despre revizuirea Constituţiei odată cu alegerile Parlamentare în mai "după OUG-ul" lui Boc.
Aceasta nu se poate din mai multe motive.
- Conform site-ului Camerei deputaţilor iniţiativa a fost încheiată definitiv prin respingere " încetarea procedurii legislative prin respingere definitiva de către Camera Deputatilor" la 21.05.2013 cu 259-49 voturi şi 18 abţineri.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12163
- Comasarea referendumului cu alegerile Europene nu poate avea loc după OUG 103/2009, aka Legea lui Boc din presă pentru că acea parte a ordonanţei care se referea la organizarea referendumului nu a fost preluată prin Legea 62/2012 link-ată de mai sus şi pentru că este neconstituţională, organizarea de referendum făcându-se numai prin lege organică iar guvernul României post-decembrie nu a fost abilitat niciodată să emită ordonanţe în zona legilor organice după cum am spus mai sus în acest post. Art. 73 şi 115 din Constituţie precum şi din alte motive.
- Iniţierea de referendum, conform Constituţiei, nu se poate face decât de Preşedinte Art.90, 1/4 din membrii parlamentului cu aprobarea a 2/3, Art.150 etc. după cum am spus mai sus în acest post, condiţii care nu sunt îndeplinite, legea constituţională nr.
O altă ordonanţă guvernamentală neconstituţională, prin faptul că reglementează alegerile, iar
ARTICOLUL 73 spune că
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral;
spune că pentru aceasta este necesară o lege organică iar în acelaşi timp
ARTICOLUL 115 spune că
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
este http://www.cdep.ro/proiecte/2012/400/60/3/oug.pdf
cu a sa lege de retro-aprobare 46/2012 al cărui proces legislativ poate fi urmărit aici http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=12979
ordonanţă care a creat parlamentul monstruos cu 407 de deputaţi.
Dacă defilaţi până la capăt pdf-ul de mai sus veţi vedea a cui este semătura.
În panoplia Camerei Deputaţilor mai există o lege a referendumului, 375/2003, cea promulgată chiar înainte de referendumul pentru modificarea Constituţiei din 2003. Ea nu modifică însă cu nimic legea 3/2000 discutată mai sus.
http://www.cdep.ro/proiecte/2003/500/20/3/leg_pl523_03.pdf
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=4184
Pe acelaşi site în această pagină http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23809&frame=0 se găseşte o listă lungă de modificări aduse legii 3/2000 până în prezent. În stânga, accesibile prin clic. Însă nici una nu modifică problemele discutate aici, adică existenţa a mai multe tipuri de referendumuri şi neconstiuţionalitatea ei prin conţinutul articolului 5.
Faimosul OUG 103/2009 "Legea lui Boc" invocată de Ponta în prima sa apariţie când a anunţat data referendumului pe care nu o cunoaşte fiindcă nu poate fi stabilită decât prin lege iar această lege nu a fost încă iniţiată în Parlament, este singurul act care încearcă să modifice acest articol, nu ştiu cum şi nici nu mă interesează fiindcă nu apare în legea 62/2012 de aprobare a OUG-ului 103/2009 deci modificarea nu mai există.
Părerea mea este că legea 3/2000 a fost de la început şi a rămăs neconstituţională, la fel ca şi referendumul care i-a urmat.
http://www.cdep.ro/pls/dic/act_show?ida=1
Chiar acum am citit undeva că se invocă crearea unui nou partid. Eu personal mă bucur însă că avem acum acces la datele referitoare la acţiunile politicienilor prin aceste site-uri şi putem să-i urmărim pentru a nu-şi mai face de cap.
Greutatea politicii nu trebuie să apese prea mult pe un partid sau altul sau pe o persoană sau alta.
Chiar acum am citit undeva că se invocă crearea unui nou partid. Eu personal mă bucur însă că avem acum acces la datele referitoare la acţiunile politicienilor prin aceste site-uri şi putem să-i urmărim pentru a nu-şi mai face de cap.
Greutatea politicii nu trebuie să apese prea mult pe un partid sau altul sau pe o persoană sau alta.
Friday, January 17, 2014
Ordonanţe guvernamentale şi limitele lor
Voi pune aici link-ul la cuprinsul Constituţiei României pentru refereniţă pentru toate citatele care vor urma. http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339&idl=1 Orice articol se poate accesa prin clic.
Din Constituţia României,
ARTICOLUL 108
(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
ARTICOLUL 115
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
ARTICOLUL 73
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
Aceste legi de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe se dau la expirarea celor vechi, dar din ce am văzut sunt toate la fel sau asemănătoare.
Legea Lege 127/2012 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=12776
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2012/pr258_12.pdf
Deci
OUG 103/2009 este nelegală şi neconstituțională. http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/90/9/oug499.pdf
OUG 46/2012 este nelegală şi neconstituțională. http://www.cdep.ro/proiecte/2012/400/60/3/oug.pdf
Din Constituţia României,
ARTICOLUL 108
(1) Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe.
(2) Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
(4) Hotărârile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României.
Nepublicarea atrage inexistenţa hotărârii sau a ordonanţei. Hotărârile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
ARTICOLUL 115
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data până la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).
(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.
ARTICOLUL 73
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
Aceste legi de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe se dau la expirarea celor vechi, dar din ce am văzut sunt toate la fel sau asemănătoare.
Legea Lege 127/2012 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=12776
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2012/pr258_12.pdf
Deci
OUG 103/2009 este nelegală şi neconstituțională. http://www.cdep.ro/proiecte/2009/400/90/9/oug499.pdf
OUG 46/2012 este nelegală şi neconstituțională. http://www.cdep.ro/proiecte/2012/400/60/3/oug.pdf
Wednesday, January 15, 2014
Două legi
Primele două legi înrămate imediat mai jos au ceva comun. Modifică legea 3/2000. Toate trei legile înrămate în această postare au în titlu cuvântul referendum şi sunt legi inutile care (re)definesc referendumul în România prin introducerea referendumului local, păstrarea referendumui "clasic" sau normal așa cum au fost toate până acum doar pentru demiterea președintelui, cu aprobarea a 50% din electorat și al altui tip, mai special, pentru toate celelalte inițiative posibile în Constituție, care pot include și modificare Constituției, cu prezența de numai 30% și aprobarea a numai 25% din electorat.
Împreună, legile 3/2000 și 341/2013 crează posibilitatea dezmembrării României legal, prin referendum.
Legea 341/2013, care este neconstituționala dar promulgată şi pe care eu o numesc legea prăpastiei, modifică Articolul 5 Alineatul (2) din legea 3/2000 și spune că prezența minimă necesară la referendum începând din 16 decembrie 2014 este de 30% din alegători "(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente" şi adaugă Alineatul (3) "Rezultatul referendumului este validat dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanent".
Adică numai 25% din cetățenii cu drept de vot trebuie să spună da pentru validarea unui referendum, la o prezență de numai 30%. Această lege intră în vigoare pe 16 decembrie 2014. Această lege a fost inițiată de un grup de deputați PSD în frunte cu Valeriu Zgonea. Această lege a avut două sesizări la CCR din care numai uneia, cea a lui Băsescu, pe niște probleme imaginare, i s-a dat răspuns bineînțeles negativ.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13300
Legea 3/2000 definește referendumul local și două tipuri diferite de referendum din care unul separat pentru demiterea președintelui și a fost inițiată de un grup de parlamentari în frunte cu Adrian Năstase.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341
Legea 62/2012 confirmă Articolul 10 din Legea 3/2000 "Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale" și păstrează tipul de referendum pentru demiterea președintelui adică spune că demiterea președintelui prin referendum la iniţiativa Parlamentului se face cu votul a jumătate +1 din alegători.
Diferenţă de 25%. Nu există nici o altă lege care să reglementeze alte tipuri de referendum până în 16 decembrie 2014 în afară de Legea 3/2000. Începând de la acea dată, cele două legi vor coexista, existând două legi pentru două tipuri de referendumuri deoarece în Legea 341/2013 nu este un articol care să abroge Articolul Unic Alineatul (1) din Legea 62 din 2012.
Prezentul, şi după jurământ viitorul preşedinte, va putea chema românii la referendum şi obţine un rezultat dacă 30% din alegători se prezintă şi 25% spun da, dar parlamentul, conform unei posibile aplicări selective a Legii 62 din 2012 ar putea avea nevoie de 50% din alegători să spună da pentru demiterea președintelui!
Legea 341 din 16 decembrie 2013
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?nr=341&an=2013
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=13300
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf
Legea 62/2012
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=109942&frame=0
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2009/pr499_09.pdf
Legea 3/2000
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23809&frame=0
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22286
Împreună, legile 3/2000 și 341/2013 crează posibilitatea dezmembrării României legal, prin referendum.
Legea 341/2013, care este neconstituționala dar promulgată şi pe care eu o numesc legea prăpastiei, modifică Articolul 5 Alineatul (2) din legea 3/2000 și spune că prezența minimă necesară la referendum începând din 16 decembrie 2014 este de 30% din alegători "(2) Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente" şi adaugă Alineatul (3) "Rezultatul referendumului este validat dacă opțiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanent".
Adică numai 25% din cetățenii cu drept de vot trebuie să spună da pentru validarea unui referendum, la o prezență de numai 30%. Această lege intră în vigoare pe 16 decembrie 2014. Această lege a fost inițiată de un grup de deputați PSD în frunte cu Valeriu Zgonea. Această lege a avut două sesizări la CCR din care numai uneia, cea a lui Băsescu, pe niște probleme imaginare, i s-a dat răspuns bineînțeles negativ.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13300
Legea 3/2000 definește referendumul local și două tipuri diferite de referendum din care unul separat pentru demiterea președintelui și a fost inițiată de un grup de parlamentari în frunte cu Adrian Năstase.
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=341
Legea 62/2012 confirmă Articolul 10 din Legea 3/2000 "Art. 10. - Demiterea Preşedintelui României este aprobată, dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale" și păstrează tipul de referendum pentru demiterea președintelui adică spune că demiterea președintelui prin referendum la iniţiativa Parlamentului se face cu votul a jumătate +1 din alegători.
Diferenţă de 25%. Nu există nici o altă lege care să reglementeze alte tipuri de referendum până în 16 decembrie 2014 în afară de Legea 3/2000. Începând de la acea dată, cele două legi vor coexista, existând două legi pentru două tipuri de referendumuri deoarece în Legea 341/2013 nu este un articol care să abroge Articolul Unic Alineatul (1) din Legea 62 din 2012.
Prezentul, şi după jurământ viitorul preşedinte, va putea chema românii la referendum şi obţine un rezultat dacă 30% din alegători se prezintă şi 25% spun da, dar parlamentul, conform unei posibile aplicări selective a Legii 62 din 2012 ar putea avea nevoie de 50% din alegători să spună da pentru demiterea președintelui!
Legea 341 din 16 decembrie 2013
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?nr=341&an=2013
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=13300
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf
Legea 62/2012
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=109942&frame=0
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2009/pr499_09.pdf
Legea 3/2000
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=23809&frame=0
http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22286
Wednesday, December 18, 2013
Constituţionalitea Preşedintelui
[Reeditat, original scris la 15 decembrie 2013 09:38:00 PM]
[Completat la 20 decembrie 2013 cu acest link http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13300 la legea pentru modificarea referendumului promultată pe 14 decembrie 2013 care este tema principală al acestei postări şi a acestui link care arată cum a fost publicată în Monitorul Oficial conform acestui site http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-341%20-2013-%28153615%29.html, luni, 16 decembrie 2013. Ultima parte a ultimului paragraf se referă la aspecte procedurale din Constiuţie, nu la problema de fond a legii, descrisă mai jos.]
(Am mai scris despre constituționalitatea existenţei unui Ministerul al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Nu poate exista un minister care să dezvolte ceva ce nu există, conform Constituției României. Existenţa acestui minister probează şi nesesizarea neconstituționalității lui de către o multitudine de factori şi entităţi politice din România atestă complicitatea tuturor. Constituţia României precizează clar formele administrativ teritoriale ale statului român în articolul 3 alineatul (3).
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0a3
ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul României este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine)
Dar acum mă voi strădui să scriu despre constituționalitatea exercitării funcţiilor Președintelui în exerciţiu al României.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16209134-traian-basescu-promulgat-legea-privind-organizarea-referendumului.htm
Deci încă o dată...
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c1s3a77
ARTICOLUL 77
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a100
ARTICOLUL 100
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
(2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.
Ok. Deci în Art.77 alineatul (1) se spune că "Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire" (de la parlament). Nu scrie "se poate face" cum ar fi trebuit, fiindcă preşedintele are două posibiltăţi după cum scrie în alineatul (2). Poate să o promulge, poate să o trimită în parlament spre examinare, o singură dată sau poate să sesizeze Curtea Constituțională de neconstituționalitatea ei (nu se precizează de câte ori pentru că e vorba de o sesizare la o instanţă judecătorească, care conform unui principiu de drept, nu se poate face decât odată). Aici apare un alt loophole în Constituţie pentru că nu se precizează ce se face în cazul în care părerea Președintelui, care conform articolului 80 alineatul (2) "veghează la respectarea Constituției" intră în contradicţie cu cea a Curţii Constituționale şi a Parlamentului.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a80
Dar ştim, conform art. 147 alineatul (4) că De la data publicării, "deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor". Deci şi Preşedintele trebuie să se supună hotărârii Curţii Constituţionale, indiferent care ar fi aceasta.
În Art.77 alineatul (3) scrie "promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii" (de la CCR). Această ambiguitate (folosirea expresiei "se face") se poate rezolva prin referinţă la alineatul (1) pentru a respecta principiul general al consecvenţei unui text. Nu poţi folosi o expresie într-un alineat (1) ("se face" cu sensul de "se poate face") şi aceeaşi expresie în alt alineat (3) din acelaşi articol ("se face" în sensul de "trebuie făcută") cu sens opus. Deci interpretând alineatul (3) ca şi pe alineatul (1), ca o precizare a termenului în care se poate face această promulgare, nu şi ca o obligativitate, nu rezultă obligativitatea promulgării vreunei legi de către preşedinte.
Datorită ambiguităţii cu care a fost scris acest Articol din Constituția României, se poate interpreta că Preşedintele României poate să nu promulge deloc o lege.
(Ceea ce în practica legislaţiei americane se numește "loophole". Iar acest articol are două sau mai multe. Desigur, a folosi un loophole într-o lege (în acest caz chiar Constituția României, aprobată prin referendum) presupune un anumit tip de moralitate, des întâlnită pe la avocaţi, dar dacă e să o faci pentru
binele ţării?)
În toată Constituția nu există precizări la posibilitatea altcuiva de a promulga o lege atâta timp cât preşedintele este în funcţiune. În schimb există precizări referitoare la "vacanţa" preşedintelui.
ARTICOLUL 97
(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a97
(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.
ARTICOLUL 98
(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a98
(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.
Mai mult decât atât, în Articolul 100 se prevede şi sancţiunea în cazul în care o decizie nu este publicată în Monitorul Oficial, deci nepromulgată
ARTICOLUL 100
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a100
Activitatea unui preşedinte în funcţiune, sau a oricărui alt şef al unei organizaţii oficiale a unei ţări în funcţiune (miniştri, şefi de corp legislativ, etc.) nu poate fi dublată de altcineva. Asta ar echivala cu existenţa a două entităţi cu aceeaşi funcţie în stat.
Mai mult. În Art.77 (2) se precizează că o lege poate fi trimisă spre reexaminare Parlamentului o singură dată. Nu scrie însă de câte ori poate fi trimisă Curţii Constituționale spre verificarea constituționalității. Şi aici pot să precizez că o lege poate fi neconstituțională după mai multe criterii, deci se poate ca să fie trimisă înapoi Curţii Constituționale de mai mult decât o singură dată, dacă Preşedintele între timp descoperă alt tip de neconstituționalitate sau pur şi simplu dacă este convins de neconstituționalitatea ei.
Curtea Constituțională este un tip de instanţă special, care poate fi sesizată numai de anumite instituții ale ţării şi nu are nici un mecanism de apel. Deci nu ar fi fost absurdă retrimiterea legii înapoi la Curtea Constituțională atâta timp cât Preşedintele este convins de neconstituționalitate ei.
Dar el când a apărut în public, a spus că a vrut, prin sesizarea sa, doar să întârzie promulgarea legii pentru a nu se suprapune cu alegerile prezidenţiale de la anul.
Deşi la data când a trimis legea la Curtea Constituțională, Preşedintele a scris în sesizare În lipsa unei participări de cel puţin jumătate plus unul din corpul electoral, apreciem că noua variantă de reglementare a cvorumului de participare, aleasă de legiuitor, nu asigură o reprezentativitate suficientă de natură a conferi deciziei adoptate forţa care să reflecte voinţa şi suveranitatea poporului" http://www.evz.ro/detalii/stiri/traian-basescu-a-trimis-parlamentului-spre-reexaminare-legea-referendumului-presedintele-1047170.html
O mare ciudăţenie a acestui caz constituie tocmai faptul că cel care sesizează instanţa, în cazul nostru Preşedintele, este cel care, dacă această lege ar fi fost in vigoare la data ultimului referendum, ar fi fost demis! Deci Preşedintele dacă ar bloca această lege ar apar în ochii publicului ca şi cum ar încerca să blocheze o lege care i-ar fi înlesnit demiterea! (bine, legea este întârziată, va intra în vigoare doar la un an de la publicarea în Monitorul Oficial şi nu-l mai poate afecta).
Dar iată aici întreg textul al deciziei CCR, care cuprinde şi sesizarea
http://lege5.ro/Gratuit/gm4dmmjzgu/decizia-nr-471-2013-cu-privire-la-respingerea-obiectiei-de-neconstitutionalitate-a-dispozitiilor-legii-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-3-2000-privind-organizarea-si-desfasurarea-referendumu
Orice instanţă, inclusiv Curtea Constituțională, poate să judece un caz numai o dată şi numai în limitele sesizării. Dacă sesizarea nu a fost bine făcută, ea nu poate să dea o decizie mai bună decât satisfacerea sesizării "deoarece contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate", precum şi prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) din aceasta".
Această lege, prin micșorarea prezenţei la 30% încalcă principiul de drept al majorităţii prin care un corp legislativ poate să-şi exercite prerogativele. În cazul referendumului, întreg poporul (cei cu drept de vot) devine corp legislativ, prin sistemul democraţiei directe. Dar pentru ca un corp legislativ să-şi exprime voinţa, este necesar votul (prezenţa) a cel puţin jumătate din membri. Dacă nu sunt prezenţi jumătate + 1 din membri, nu mai este corp legislativ unic pentru că cealaltă jumătate absentă, în teorie poate să voteze altfel, la fel de legitimat ca prima jumătate şi astfel. în mod perfect legal, se divizează părerile poporului român încălcându-se principiul indivizibilităţii. (În cazul nostru poporul român este divizat chiar în 3 şi ceva, fiindcă prezenţa necesară este de doar 30%!) Aceasta a fost scris în Constituție în Art.1 alineatul (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. şi (3) "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate." Ori prin admiterea de referendumuri la care nu se prezintă măcar jumătate din cei cu drept de vot, se încalcă Articolul 1 alineatul (1) şi (3) din Constituția României. Astfel ar fi trebuit să fie făcută sesizarea la Curtea Constituţională şi sunt curios cum ar fi negat ei aceasta.
Acestea sunt încălcări profunde de atribuţii constituţionale ale Preşedintelui, care nu a făcut cum trebuia sesizarea încălcând Articolul 80 din Constituție "(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate".
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a80
[Completat la 20 decembrie 2013 cu acest link http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13300 la legea pentru modificarea referendumului promultată pe 14 decembrie 2013 care este tema principală al acestei postări şi a acestui link care arată cum a fost publicată în Monitorul Oficial conform acestui site http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-341%20-2013-%28153615%29.html, luni, 16 decembrie 2013. Ultima parte a ultimului paragraf se referă la aspecte procedurale din Constiuţie, nu la problema de fond a legii, descrisă mai jos.]
(Am mai scris despre constituționalitatea existenţei unui Ministerul al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Nu poate exista un minister care să dezvolte ceva ce nu există, conform Constituției României. Existenţa acestui minister probează şi nesesizarea neconstituționalității lui de către o multitudine de factori şi entităţi politice din România atestă complicitatea tuturor. Constituţia României precizează clar formele administrativ teritoriale ale statului român în articolul 3 alineatul (3).
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0a3
ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul României este inalienabil.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine)
Dar acum mă voi strădui să scriu despre constituționalitatea exercitării funcţiilor Președintelui în exerciţiu al României.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16209134-traian-basescu-promulgat-legea-privind-organizarea-referendumului.htm
Deci încă o dată...
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c1s3a77
ARTICOLUL 77
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a100
ARTICOLUL 100
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
(2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.
Ok. Deci în Art.77 alineatul (1) se spune că "Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire" (de la parlament). Nu scrie "se poate face" cum ar fi trebuit, fiindcă preşedintele are două posibiltăţi după cum scrie în alineatul (2). Poate să o promulge, poate să o trimită în parlament spre examinare, o singură dată sau poate să sesizeze Curtea Constituțională de neconstituționalitatea ei (nu se precizează de câte ori pentru că e vorba de o sesizare la o instanţă judecătorească, care conform unui principiu de drept, nu se poate face decât odată). Aici apare un alt loophole în Constituţie pentru că nu se precizează ce se face în cazul în care părerea Președintelui, care conform articolului 80 alineatul (2) "veghează la respectarea Constituției" intră în contradicţie cu cea a Curţii Constituționale şi a Parlamentului.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a80
Dar ştim, conform art. 147 alineatul (4) că De la data publicării, "deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor". Deci şi Preşedintele trebuie să se supună hotărârii Curţii Constituţionale, indiferent care ar fi aceasta.
În Art.77 alineatul (3) scrie "promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii" (de la CCR). Această ambiguitate (folosirea expresiei "se face") se poate rezolva prin referinţă la alineatul (1) pentru a respecta principiul general al consecvenţei unui text. Nu poţi folosi o expresie într-un alineat (1) ("se face" cu sensul de "se poate face") şi aceeaşi expresie în alt alineat (3) din acelaşi articol ("se face" în sensul de "trebuie făcută") cu sens opus. Deci interpretând alineatul (3) ca şi pe alineatul (1), ca o precizare a termenului în care se poate face această promulgare, nu şi ca o obligativitate, nu rezultă obligativitatea promulgării vreunei legi de către preşedinte.
Datorită ambiguităţii cu care a fost scris acest Articol din Constituția României, se poate interpreta că Preşedintele României poate să nu promulge deloc o lege.
(Ceea ce în practica legislaţiei americane se numește "loophole". Iar acest articol are două sau mai multe. Desigur, a folosi un loophole într-o lege (în acest caz chiar Constituția României, aprobată prin referendum) presupune un anumit tip de moralitate, des întâlnită pe la avocaţi, dar dacă e să o faci pentru
binele ţării?)
În toată Constituția nu există precizări la posibilitatea altcuiva de a promulga o lege atâta timp cât preşedintele este în funcţiune. În schimb există precizări referitoare la "vacanţa" preşedintelui.
ARTICOLUL 97
(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a97
(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.
ARTICOLUL 98
(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a98
(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.
Mai mult decât atât, în Articolul 100 se prevede şi sancţiunea în cazul în care o decizie nu este publicată în Monitorul Oficial, deci nepromulgată
ARTICOLUL 100
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a100
Activitatea unui preşedinte în funcţiune, sau a oricărui alt şef al unei organizaţii oficiale a unei ţări în funcţiune (miniştri, şefi de corp legislativ, etc.) nu poate fi dublată de altcineva. Asta ar echivala cu existenţa a două entităţi cu aceeaşi funcţie în stat.
Mai mult. În Art.77 (2) se precizează că o lege poate fi trimisă spre reexaminare Parlamentului o singură dată. Nu scrie însă de câte ori poate fi trimisă Curţii Constituționale spre verificarea constituționalității. Şi aici pot să precizez că o lege poate fi neconstituțională după mai multe criterii, deci se poate ca să fie trimisă înapoi Curţii Constituționale de mai mult decât o singură dată, dacă Preşedintele între timp descoperă alt tip de neconstituționalitate sau pur şi simplu dacă este convins de neconstituționalitatea ei.
Curtea Constituțională este un tip de instanţă special, care poate fi sesizată numai de anumite instituții ale ţării şi nu are nici un mecanism de apel. Deci nu ar fi fost absurdă retrimiterea legii înapoi la Curtea Constituțională atâta timp cât Preşedintele este convins de neconstituționalitate ei.
Dar el când a apărut în public, a spus că a vrut, prin sesizarea sa, doar să întârzie promulgarea legii pentru a nu se suprapune cu alegerile prezidenţiale de la anul.
Deşi la data când a trimis legea la Curtea Constituțională, Preşedintele a scris în sesizare În lipsa unei participări de cel puţin jumătate plus unul din corpul electoral, apreciem că noua variantă de reglementare a cvorumului de participare, aleasă de legiuitor, nu asigură o reprezentativitate suficientă de natură a conferi deciziei adoptate forţa care să reflecte voinţa şi suveranitatea poporului" http://www.evz.ro/detalii/stiri/traian-basescu-a-trimis-parlamentului-spre-reexaminare-legea-referendumului-presedintele-1047170.html
O mare ciudăţenie a acestui caz constituie tocmai faptul că cel care sesizează instanţa, în cazul nostru Preşedintele, este cel care, dacă această lege ar fi fost in vigoare la data ultimului referendum, ar fi fost demis! Deci Preşedintele dacă ar bloca această lege ar apar în ochii publicului ca şi cum ar încerca să blocheze o lege care i-ar fi înlesnit demiterea! (bine, legea este întârziată, va intra în vigoare doar la un an de la publicarea în Monitorul Oficial şi nu-l mai poate afecta).
Dar iată aici întreg textul al deciziei CCR, care cuprinde şi sesizarea
http://lege5.ro/Gratuit/gm4dmmjzgu/decizia-nr-471-2013-cu-privire-la-respingerea-obiectiei-de-neconstitutionalitate-a-dispozitiilor-legii-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-3-2000-privind-organizarea-si-desfasurarea-referendumu
Orice instanţă, inclusiv Curtea Constituțională, poate să judece un caz numai o dată şi numai în limitele sesizării. Dacă sesizarea nu a fost bine făcută, ea nu poate să dea o decizie mai bună decât satisfacerea sesizării "deoarece contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate", precum şi prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) din aceasta".
Această lege, prin micșorarea prezenţei la 30% încalcă principiul de drept al majorităţii prin care un corp legislativ poate să-şi exercite prerogativele. În cazul referendumului, întreg poporul (cei cu drept de vot) devine corp legislativ, prin sistemul democraţiei directe. Dar pentru ca un corp legislativ să-şi exprime voinţa, este necesar votul (prezenţa) a cel puţin jumătate din membri. Dacă nu sunt prezenţi jumătate + 1 din membri, nu mai este corp legislativ unic pentru că cealaltă jumătate absentă, în teorie poate să voteze altfel, la fel de legitimat ca prima jumătate şi astfel. în mod perfect legal, se divizează părerile poporului român încălcându-se principiul indivizibilităţii. (În cazul nostru poporul român este divizat chiar în 3 şi ceva, fiindcă prezenţa necesară este de doar 30%!) Aceasta a fost scris în Constituție în Art.1 alineatul (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. şi (3) "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate." Ori prin admiterea de referendumuri la care nu se prezintă măcar jumătate din cei cu drept de vot, se încalcă Articolul 1 alineatul (1) şi (3) din Constituția României. Astfel ar fi trebuit să fie făcută sesizarea la Curtea Constituţională şi sunt curios cum ar fi negat ei aceasta.
Acestea sunt încălcări profunde de atribuţii constituţionale ale Preşedintelui, care nu a făcut cum trebuia sesizarea încălcând Articolul 80 din Constituție "(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate".
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a80
Tuesday, December 17, 2013
KGB-ul din vecini
[Reeditat, originalul scris pe 17 decembrie 2013 07:48:00]
http://www.bzb.ro/stire/a-murit-victor-neculicioiu-seful-fostei-unitati-anti-kgb-din-romania-a67848
Această întâmplare îmi aminteşte de secretomania şi paranoia regimului comunist. Nu aveai voie să vorbeşti nimic dar mai ales nu puteai să auzi nimic. Erai un străin de trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Erau oameni desemnaţi şi structuri desemnate care se ocupau de acestea. Sub comanda unui semianalfabet care a fost dus de nas până în ultimul moment al vieţii, când pilotul elicopterului l-a dus acolo unde trebuia. Îşi făceau aceste structuri treaba, profesionist şi la nivel internaţional? Mă îndoiesc, mai ales fiindcă nu îi controla nimeni. Singura lor treabă pe care ştim sigur că au făcut-o era să ţină populaţia sub teroare. Pregătindu-ne, nişte handicapaţi, buffalo soldiers pentru UE. Pentru al cui beneficiu?
Mă uit la Coreea de Nord. Recent nişte oameni au fost executaţi acolo pentru că au privit la televizor programe din sud. http://www.theblaze.com/stories/2013/11/12/reports-north-korea-executed-80-people-for-watching-tv-and-owning-bibles/
Noi nu ajunsesem chiar acolo, dar se îndoieşte cineva că nord-coreenii, dacă vor ieşi vreodată din situaţia asta, vor rămâne nişte handicapaţi, pentru generaţii?
Trăiesc în SUA de 18 ani şi ce aud aici pe la unele posturi de radio şi site-uri depăşeşte orice imaginaţie pentru un român, chiar unul de acum, şi ar părea divulgări şi trădări. Asta pentru că în SUA oamenii sunt mult mai liberi şi pot să vorbească orice ştiu. Poate şi fiindcă nu prea are cine îi opri şi sunt imuni la tâmpeniile mediatice. Poate noile generaţii...
E adevărat că sunt oameni cu clearance care au acces numai la anumite date şi care date odată ajunse în public pot să dăuneze ţării. (vezi cazul Snowden, care poate fi real sau nu. De ce nu cred că este real? Pentru că un om cu un curs intensiv de o săptămână în IT şi după 3 luni de serviciu ca şi contractor la NSA nu poate să ia de unul singur cantitatea de informaţii pe care a luat-o). Dar dacă cazul nu este real, atunci nu poate avea alt rol decât generarea de paranoia chiar printre americani. Adică, să înveţe noile generaţii să vorbească şi ei mai puţin că îi aude lumea şi li se urcă la toţi democraţia la cap. În felul acesta, ruşii fac ce ştiu ei mai bine. Înghit o momeală, cred că au prins Holy Grail-ul spionajului, după care participă la crearea în America a tipului de paranoia care a existat la ei. Toată lumea... pierde.
http://articles.timesofindia.indiatimes.com/2013-12-04/india/44756015_1_edward-snowden-information-security-koenig-solutions
(LOL eu am lucrat 8 luni în Delphi şi 2 ani în C şi nici nu mă gândesc că aş avea vreo şansă. De fapt râd de mine la un interviu dacă le spun că am această pregătire.)
Iar dacă NSA ar urmări toate emailurile, ar şti cine a trimis emailul de ieri la Harvard.
[18 decembrie 12:00 PM; am văzut acum că au adus la tribunal un student. Dar mai este un lung şir de acte de terorism comise în ultimii ani care ar fi putut fi evitate dacă NSA ar fi urmărit telefoanele şi emailurile autorilor şi transmite datele, poate chiar anonim, pentru a nu se deconspira, autorităţilor.]
Dar ce spune jurnalistul după ce a murit Neculicioiu că s-a întâmplat în România, că au venit ruşii şi nu a ştiut populaţia este posibil numai într-o ţară închisă, paranoică şi, nu vom şti niciodată. Chiar, cât timp vor veni tot felul de indivizi cu tot felul de dezvăluiri despre ce s-a întâmplat atunci, chestii care nu le poate verifica nimeni? (Cât îi va crede lumea LOL).
Eu nu am de unde să ştiu că a existat o unitate anti-KGB în România. (Chiar dacă ar fi scris Pacepa în cartea lui, un fel de roman, care a fost publicată cu mare greu şi numai la intervenţia unor politicieni de atunci). Nu am fost informaţi atunci, vine acum un nene jurnalist după 24 de ani de la revoluţie şi ne spune că a existat şi ce a făcut ea. Adică nu a făcut nimic. Poate fiindcă nu a existat?
Eu sunt sceptic. Din cauza faptului că spune asta (bine în urma unui eveniment real sau nu care poate a fost creat) (adică l-au omorât pe moşul ăsta) într-un moment când unii politicieni sunt suspectaţi de spionaj, ca să ne arate o direcţie (falsă).
Spionii adevăraţi, ca şi ninja (shinobi) sunt cei pe care nu-i bănuieşte nimeni, care trăiesc şi mor în anonimat. Nu scriu cărţi, nu dau interviuri şi nu cer azil politic. Şi mai ales nu dau declarații post-mortem în media.
Poveştile de spionaj din media şi din filme sunt doar motivaţie de show şi paranoia nejustificată.
Dar dacă era o societate liberă, cu media liberă şi mai ales cu cetăţeni liberi, ar fi putut veni zeci de mii de ruşi ipotetici fără să ştim noi toţi? Dar chiar şi aşa mă îndoiesc, fiindcă am fi auzit vorbind. Eu personal nu cred că a fost nici un rus nici la Iaşi nici în altă parte. Poate au fost vreo câteva Lada cu câte 4 cetăţeni în ea îmbrăcaţi în pufoaice să ceară direcţii cu harta în mână vorbind cu accent rusesc. Poate a fost diversiune. Să avem pardon. Aşa fac trupele speciale, cer direcţii pe stradă?
Un nou accent de paranoia, adăugat altora, ştiri "importante" despre cearta pe comasarea muzeului satului, scandalul imunităţii şi ignorarea celor cu adevărat importante, despre care am scris în postările recente (vezi legea referendumului promulgată de Băsescu pe 14 decembrie la 12 noaptea. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf )
Iar lumea, pe baza unei paranoia trecătoare şi neconfirmate, ia decizii, iar ceea ce urmăresc ei acum este uitarea acelei legi şi a adevăratului scandal din jurul ei. De fapt, aşa este mânată turma în România de mult, poate de la apariţia media. Prin salturi înainte pe bază de comenzi scurte, acoperite de nişte ştiri false. (Ce mai contează după, când îi vine românului mintea aia târzie. Până se trezește el, apare altă fază).
M-am săturat de cei care arată cu degetul bau-bau-ul de la răsărit în timp ce alţii îşi fac treburile, pe şestache în parlament şi în România.
Cert este că aceşti aşa zişi conducători ai noştri dansează vals în public creând ştiri şi se joacă cu sentimentele, mai ales paranoia născută din neştiinţă, motivând cu însuşi faptul că "aşa merită lumea proastă fiindcă fiind neinformaţi reacţionează exagerat" şi oricum fără ei am lua-o razna, poate în altă direcţie. Şi mai ales fiindcă "nu se gândesc niciodată decât la persoana lor". Or fi şi din aceştia în România. Dar nu toţi şi probabil nu o majoritate. Şi aşa ia naştere simbioza în care trăim cu această specie de conducători. Dar această simbioză nu poate continua dacă cei conduşi devin informaţi. De aceea, conducătorii şi media fac eforturi constante de a menţine acest echilibru.
Unul din modul în care se face aceasta este mituirea şi coruperea celor care se ridică prin şcoală la un nivel la care pot să înţeleagă toate acestea. Mituirea se poate face şi prin burse, job-uri şi ale înlesniri, de care ei pot să nici nu-şi dea seama.
Poate istoria lor (a acestei elite) sau istoria lumii întregi îi justifică, eu nu pot. Nu e drept să taxezi oamenii pentru prostie tâmpindu-i şi mai tare, adică de un număr nedefinit de ori, într-un cerc vicios. Toţi trebuie să avem o şansă să ieşim din el iar aceasta se numeşte accesul liber la informaţie, transparenţa politică.
S-a dat o lege acoperită de scandalul cu imunitatea pe care NU A BĂGAT-O NIMENI ÎN SEAMĂ şi care peste un an, când este programată să intre în aplicare în mod sigur va avea consecinţe catastrofale pentru România. Dar mai ales s-a demonstrat fără dubiu că parlamentul şi preşedintele au trădat România. Ştiu că ce am scris în acest post de blog (link mai jos) este lung şi greu de urmărit. Pe scurt, s-a votat o lege http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf şi a fost promulgată de Băsescu sâmbătă, 14 decembrie la ora 12 noaptea, la mişto prin analogie cu votarea altei legi la începutul aceleiaşi săptămâni de către parlament, tot noaptea, dar care este alta, şi modifică pragul prezenţei necesare la referendum la 30% sau în jur de 5 milioane de români prezenţi să voteze o lege din care 3.8 trebuie să spună da, dar care nu se aplică acum, ci printr-o întârziere record demnă de Cartea Recordurilor, peste un an, când Băsescu nu va mai fi preşedinte, ca el să nu poate fi afectat de ea, deşi ea iniţial a fost concepută fără această întârziere de un an, tocmai pentru că referendumul pentru înlăturarea lui Băsescu nu a avut succes din cauza aşa zisei lipse de prezenţă. Dar trădarea este cu atât mai parşivă cu cât vedem că totul a fost regizat de la început regizat pentru a justifica crearea acestei legi, referendumul nu a fost pe bune şi în continuare promulgarea ei a fost acoperită de scandalul cu imunitatea, etc.
http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/12/constitutionalitea-presedintelui.html
Prin această lege, cu mobilizarea unei părţi a electoratului român şi completarea prin mituirea alteia se poate trece prin referendum practic orice. Şi nu mă puneţi pe mine să ghicesc ce ar vrea unii să treacă prin referendum.
Întreaga lor justificare este concentrată în melodia aceasta. Şi eu am avut momente când am zis aşa dar nu aş fi cântat niciodată melodia asta sinistră.
http://www.bzb.ro/stire/a-murit-victor-neculicioiu-seful-fostei-unitati-anti-kgb-din-romania-a67848
Această întâmplare îmi aminteşte de secretomania şi paranoia regimului comunist. Nu aveai voie să vorbeşti nimic dar mai ales nu puteai să auzi nimic. Erai un străin de trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Erau oameni desemnaţi şi structuri desemnate care se ocupau de acestea. Sub comanda unui semianalfabet care a fost dus de nas până în ultimul moment al vieţii, când pilotul elicopterului l-a dus acolo unde trebuia. Îşi făceau aceste structuri treaba, profesionist şi la nivel internaţional? Mă îndoiesc, mai ales fiindcă nu îi controla nimeni. Singura lor treabă pe care ştim sigur că au făcut-o era să ţină populaţia sub teroare. Pregătindu-ne, nişte handicapaţi, buffalo soldiers pentru UE. Pentru al cui beneficiu?
Mă uit la Coreea de Nord. Recent nişte oameni au fost executaţi acolo pentru că au privit la televizor programe din sud. http://www.theblaze.com/stories/2013/11/12/reports-north-korea-executed-80-people-for-watching-tv-and-owning-bibles/
Noi nu ajunsesem chiar acolo, dar se îndoieşte cineva că nord-coreenii, dacă vor ieşi vreodată din situaţia asta, vor rămâne nişte handicapaţi, pentru generaţii?
Trăiesc în SUA de 18 ani şi ce aud aici pe la unele posturi de radio şi site-uri depăşeşte orice imaginaţie pentru un român, chiar unul de acum, şi ar părea divulgări şi trădări. Asta pentru că în SUA oamenii sunt mult mai liberi şi pot să vorbească orice ştiu. Poate şi fiindcă nu prea are cine îi opri şi sunt imuni la tâmpeniile mediatice. Poate noile generaţii...
E adevărat că sunt oameni cu clearance care au acces numai la anumite date şi care date odată ajunse în public pot să dăuneze ţării. (vezi cazul Snowden, care poate fi real sau nu. De ce nu cred că este real? Pentru că un om cu un curs intensiv de o săptămână în IT şi după 3 luni de serviciu ca şi contractor la NSA nu poate să ia de unul singur cantitatea de informaţii pe care a luat-o). Dar dacă cazul nu este real, atunci nu poate avea alt rol decât generarea de paranoia chiar printre americani. Adică, să înveţe noile generaţii să vorbească şi ei mai puţin că îi aude lumea şi li se urcă la toţi democraţia la cap. În felul acesta, ruşii fac ce ştiu ei mai bine. Înghit o momeală, cred că au prins Holy Grail-ul spionajului, după care participă la crearea în America a tipului de paranoia care a existat la ei. Toată lumea... pierde.
http://articles.timesofindia.indiatimes.com/2013-12-04/india/44756015_1_edward-snowden-information-security-koenig-solutions
(LOL eu am lucrat 8 luni în Delphi şi 2 ani în C şi nici nu mă gândesc că aş avea vreo şansă. De fapt râd de mine la un interviu dacă le spun că am această pregătire.)
Iar dacă NSA ar urmări toate emailurile, ar şti cine a trimis emailul de ieri la Harvard.
[18 decembrie 12:00 PM; am văzut acum că au adus la tribunal un student. Dar mai este un lung şir de acte de terorism comise în ultimii ani care ar fi putut fi evitate dacă NSA ar fi urmărit telefoanele şi emailurile autorilor şi transmite datele, poate chiar anonim, pentru a nu se deconspira, autorităţilor.]
Dar ce spune jurnalistul după ce a murit Neculicioiu că s-a întâmplat în România, că au venit ruşii şi nu a ştiut populaţia este posibil numai într-o ţară închisă, paranoică şi, nu vom şti niciodată. Chiar, cât timp vor veni tot felul de indivizi cu tot felul de dezvăluiri despre ce s-a întâmplat atunci, chestii care nu le poate verifica nimeni? (Cât îi va crede lumea LOL).
Eu nu am de unde să ştiu că a existat o unitate anti-KGB în România. (Chiar dacă ar fi scris Pacepa în cartea lui, un fel de roman, care a fost publicată cu mare greu şi numai la intervenţia unor politicieni de atunci). Nu am fost informaţi atunci, vine acum un nene jurnalist după 24 de ani de la revoluţie şi ne spune că a existat şi ce a făcut ea. Adică nu a făcut nimic. Poate fiindcă nu a existat?
Eu sunt sceptic. Din cauza faptului că spune asta (bine în urma unui eveniment real sau nu care poate a fost creat) (adică l-au omorât pe moşul ăsta) într-un moment când unii politicieni sunt suspectaţi de spionaj, ca să ne arate o direcţie (falsă).
Spionii adevăraţi, ca şi ninja (shinobi) sunt cei pe care nu-i bănuieşte nimeni, care trăiesc şi mor în anonimat. Nu scriu cărţi, nu dau interviuri şi nu cer azil politic. Şi mai ales nu dau declarații post-mortem în media.
Poveştile de spionaj din media şi din filme sunt doar motivaţie de show şi paranoia nejustificată.
Dar dacă era o societate liberă, cu media liberă şi mai ales cu cetăţeni liberi, ar fi putut veni zeci de mii de ruşi ipotetici fără să ştim noi toţi? Dar chiar şi aşa mă îndoiesc, fiindcă am fi auzit vorbind. Eu personal nu cred că a fost nici un rus nici la Iaşi nici în altă parte. Poate au fost vreo câteva Lada cu câte 4 cetăţeni în ea îmbrăcaţi în pufoaice să ceară direcţii cu harta în mână vorbind cu accent rusesc. Poate a fost diversiune. Să avem pardon. Aşa fac trupele speciale, cer direcţii pe stradă?
Un nou accent de paranoia, adăugat altora, ştiri "importante" despre cearta pe comasarea muzeului satului, scandalul imunităţii şi ignorarea celor cu adevărat importante, despre care am scris în postările recente (vezi legea referendumului promulgată de Băsescu pe 14 decembrie la 12 noaptea. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf )
Iar lumea, pe baza unei paranoia trecătoare şi neconfirmate, ia decizii, iar ceea ce urmăresc ei acum este uitarea acelei legi şi a adevăratului scandal din jurul ei. De fapt, aşa este mânată turma în România de mult, poate de la apariţia media. Prin salturi înainte pe bază de comenzi scurte, acoperite de nişte ştiri false. (Ce mai contează după, când îi vine românului mintea aia târzie. Până se trezește el, apare altă fază).
M-am săturat de cei care arată cu degetul bau-bau-ul de la răsărit în timp ce alţii îşi fac treburile, pe şestache în parlament şi în România.
Cert este că aceşti aşa zişi conducători ai noştri dansează vals în public creând ştiri şi se joacă cu sentimentele, mai ales paranoia născută din neştiinţă, motivând cu însuşi faptul că "aşa merită lumea proastă fiindcă fiind neinformaţi reacţionează exagerat" şi oricum fără ei am lua-o razna, poate în altă direcţie. Şi mai ales fiindcă "nu se gândesc niciodată decât la persoana lor". Or fi şi din aceştia în România. Dar nu toţi şi probabil nu o majoritate. Şi aşa ia naştere simbioza în care trăim cu această specie de conducători. Dar această simbioză nu poate continua dacă cei conduşi devin informaţi. De aceea, conducătorii şi media fac eforturi constante de a menţine acest echilibru.
Unul din modul în care se face aceasta este mituirea şi coruperea celor care se ridică prin şcoală la un nivel la care pot să înţeleagă toate acestea. Mituirea se poate face şi prin burse, job-uri şi ale înlesniri, de care ei pot să nici nu-şi dea seama.
Poate istoria lor (a acestei elite) sau istoria lumii întregi îi justifică, eu nu pot. Nu e drept să taxezi oamenii pentru prostie tâmpindu-i şi mai tare, adică de un număr nedefinit de ori, într-un cerc vicios. Toţi trebuie să avem o şansă să ieşim din el iar aceasta se numeşte accesul liber la informaţie, transparenţa politică.
S-a dat o lege acoperită de scandalul cu imunitatea pe care NU A BĂGAT-O NIMENI ÎN SEAMĂ şi care peste un an, când este programată să intre în aplicare în mod sigur va avea consecinţe catastrofale pentru România. Dar mai ales s-a demonstrat fără dubiu că parlamentul şi preşedintele au trădat România. Ştiu că ce am scris în acest post de blog (link mai jos) este lung şi greu de urmărit. Pe scurt, s-a votat o lege http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf şi a fost promulgată de Băsescu sâmbătă, 14 decembrie la ora 12 noaptea, la mişto prin analogie cu votarea altei legi la începutul aceleiaşi săptămâni de către parlament, tot noaptea, dar care este alta, şi modifică pragul prezenţei necesare la referendum la 30% sau în jur de 5 milioane de români prezenţi să voteze o lege din care 3.8 trebuie să spună da, dar care nu se aplică acum, ci printr-o întârziere record demnă de Cartea Recordurilor, peste un an, când Băsescu nu va mai fi preşedinte, ca el să nu poate fi afectat de ea, deşi ea iniţial a fost concepută fără această întârziere de un an, tocmai pentru că referendumul pentru înlăturarea lui Băsescu nu a avut succes din cauza aşa zisei lipse de prezenţă. Dar trădarea este cu atât mai parşivă cu cât vedem că totul a fost regizat de la început regizat pentru a justifica crearea acestei legi, referendumul nu a fost pe bune şi în continuare promulgarea ei a fost acoperită de scandalul cu imunitatea, etc.
http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/12/constitutionalitea-presedintelui.html
Prin această lege, cu mobilizarea unei părţi a electoratului român şi completarea prin mituirea alteia se poate trece prin referendum practic orice. Şi nu mă puneţi pe mine să ghicesc ce ar vrea unii să treacă prin referendum.
Întreaga lor justificare este concentrată în melodia aceasta. Şi eu am avut momente când am zis aşa dar nu aş fi cântat niciodată melodia asta sinistră.
Sunday, November 10, 2013
La umbra marelui urs. Şi nu numai.
Fără nici o pregătire în jurnalistică sau vreun grad şi atestare în ştiinţa veşnic schimbătoare a comunicaţiilor, eu m-am apucat să scriu pe aici în urma unui îndemn care poate cel care l-a făcut, sperând că îmi voi săpa singur groapa, acum îl regretă.
Expus la cel puţin două culturi şi limbi, favorizat de deschiderea informaţională a internetului şi mânat mai ales de motivaţia dată de contrastul fantastic între ce se vede în spaţiul mediatic românesc comparat cu cel internaţional, doar prin punerea faţă în faţă a acestor diferenţe, am reuşit în mod neaşteptat să stârnesc atenţia unora.
Lipsit de necesitatea de a luat decizii în grup cum se întâmplă probabil la marile organizaţii media, am avantajul că pot să scurtcircuitez acele momente decizionale, dar în ultimul timp răspunderea a ceea ce fac mă apasă enorm, ţinându-mi respiraţia la fiecare apăsare de tastă enter la un subiect mai important.
Într-un scurt moment pe care mi-l iau amânând alte activităţi şi luând din timpul şi energia destul de limitate ale unei singure persoane prins într-o activitate mult prea vastă, am ajuns la nişte concluzii, care intră de fapt într-o buclă recurentă cu ce am spus în al doilea paragraf, fiind totodată şi motivaţia pentru ceea ce fac.
Românii sunt prinşi într-o bulă informaţională, de unde totul în exterior se vede puţin şi forate deformat, confundat cu ce se reflectă din interior ca într-o oglindă puternic convexă.
Nu ştim şi nu am ştiut nici pe timpul comunismului nici acum nimic despre ruşi. Sub masca afişată a internaţionalismului şi propagandei oficiale, confiscată de unii, şi aici e un subiect foarte vast, fiindcă mulţi din cei care au aderat la partid din diverse motive, au sabotat din interior tot ce s-a putut sabota, terorizând pe ceilalţi cu atitudini exterioare de gen "mai catolici decât papa" sau în cazul nostru "mai comunişti decât Stalin", creând o situaţie când românii au fost rupţi de orice legătură internaţională, şi în mod paradoxal, inclusiv de ruşi, cei care au adus acea orânduire în România.
Ruşii ocupaţi cu alte treburi au făcut prea puţin pentru a depista acest fenomen, care nu avea cum să avantajeze pe nimeni decât o pătură îngustă de duşmani ai României, de toate felurile.
Am mai scris, am făcut armata la tancuri la Galaţi şi am dormit nenumărate ore cu capul pe masă sau pe o carte din colecţia aventura într-o sală de instrucţie unde se prezentau detaliile construcţiei tancului T55 care era şi încă este tehnologie de vârf pentru mulţi în România, presat de atitudinea unora care pur şi simplu ademeneau şi în acelaşi timp speriau creând un trend unde orice încercare de a fi atent la ce se spunea era "not cool".
Cu alte cuvinte tot ce venea de la răsărit nu a fost cool, nu a fost bun, era depăşit tehnologic, nu merita nici o atenţie, iar tot ce ţinea de ordin cultural sau ştiinţific era jenant şi repulsiv.
Astăzi, ajungând firesc pe paginile Wikipedia unde este descrisă tehnica rusească îmi dau seama că este comparabilă cu tot ce s-a făcut în vest.
La fel nu am ştiut şi nu ştim mare lucru nici despre americani şi despre vest în general. Eu despre mine personal îmi amintesc că înainte de a veni în America, pentru mine tot vestul era acelaşi lucru şi în general însemna tot ce auzeam ca muzică şi tot ce vedeam în filme.
Foarte pe scurt, este adevărat ca societatea şi civilizaţia americană este folosită ca decor şi anumite aspecte sociale ca pretexte pentru filme.
Iar muzica, mai ales după anii 80, a început să fie din ce în ce mai industrializată şi tipizată. Apropo. Îmi amintesc când eram responsabil la IMU Bacău cu începuturile care nu au dus la nimic ale noii tehnologii de proiectare asistată de calculator, făcută posibilă prin apariţia în România a unor calculatoare foarte performante, clonate după unele americane, am avut un contract pe partea de soft cu Centrul de Calcul al Ministerului Industriei Electrotehnice, CCMIEt.
Ca orice reflectare a centralismului excesiv din acea perioadă şi ca ilustrare a vidului tehnologic mai ales mimat al acelei vremi de sabotorii menţionaţi mai sus, ei nu au făcut nimic în acel contract (nu pentru că nu au ştiut sau nu au vrut, dar mimând lenea, dezinteresul, piloşenia, corupţia, etc., ei au luat pur şi simplu un soft oarecare făcut prin eforturi mai mult personale de la o altă firmă în subordinea lor din Timişoara şi ni l-au dat împreună cu acel calculator, care de fapt a avut cu totul alt rol în această schemă). (S-a discutat şi s-a făcut multă agitaţie pe creerea unei reţele în cadrul ministerului, iar acel calculator urma să fie un nod, ceea ce nu s-a întâmplat, dar cred că zvonul a contat mai mult). (Cu toate acestea, la cererile insistente ale mecanicului şef, care m-a ajutat la instalarea calculatorului şi amenajarea spaţiului respectiv, un terminal din cele 16 (câte 8 pe o placă de multiplexor) era departe de spaţiul nostru, în atelierul mecanicului şef. - şeful atelierului propriu de întreţinere a utilajelor, unde câţiva ingineri aveau acces şi scurtau dramatic timpul de proiectare în general a roţilor dinţate, cu ajutorul unor programe scrise de ei în BASIC).
Deci într-o zi când m-am săturat de minciunile lor, a şefilor mei, a celor din subordinea mea, m-am apucat şi am făcut la repezeală, în câteva săptămâni un program (limbajul la alegerea noastră atunci era Fortran77 de pe sistemul RSX-11, 16 biţi) un program care chiar funcţiona şi era în stare să genereze fişele sau traseul tehnologic pentru repere tipizate, care aveau acelaşi traseu tehnologic dar erau diferite una de alta prin timpii de prelucrare şi deci normare. Programul conţinea un analizor sintactic şi un mic limbaj care permitea descrierea traseului tehnologic tipizat şi folosirea de variabile care depindeau de câţiva parametri care de fapt erau incluşi în numele codificat al acelui reper.
Când a văzut şeful meu prima fişă tehnologică generată cu acel program, a înlemnit şi mi-a spus să renunţ. Erau prea multe interese în joc, era un atelier de proiectare a normelor (la IMU erau 600 de ingineri şi subingineri proiectanţi) iar normatorii erau pe blat cu şefii de secţii şi maiştri, de normare depinzând salariile, care pe vremea aceea erau totuşi destul de variabile.
Mi-a venit în minte acel program zilele trecute când mă gândeam la gradul de tipizare şi reutilizare a expresiilor în limba engleză americană. Ceea ce în trecut s-a numit stereotipuri. Există în această limbă un număr foarte mare de expresii a căror origine în general este literatura şi filmul, care sunt folosite şi refolosite mereu în conversaţii, articole de media, etc.
Scopul lor este creerea şi recreerea acelei atmosfere intime, de apartenență, în care odată intrat, o persoană se simte în largul lui şi confortabil.
Dar existenţa acestor stereotipuri, de multe ori foarte nuanţate şi subtile, taie orice speranţă unui nou venit la o vârstă trecută de adolescenţă, de a se integra vreodată în această cultură.
Aceste stereotipuri sunt prezente nu numai în limbă dar şi în orice acţiuni care sunt de domeniul public, multe persoane strecurându-se şi scăpând judecăţii celor mulţi adoptând atitudini tipizate, fiind imediat asimilaţi de ceilalţi cu personaje sau atitudini cunoscute.
Văd unele tendinţe de introducere în România, odată cu marasmul societăţii de consum, desocializarea şi dezindividualizarea, a acestor stereotipuri. Mai înainte ca ei să aibă şansa de a înţelege cu adevărat de unde vin, ce înseamnă şi cât de compatibile sunt cu modul ancestral de gândire românesc.
Mai există un tip de acţiune care se întâmplă în faţa publicului pe care eu în acest moment o numesc "sacrificiu mediatic". Se ia o persoană publică, care îndeplineşte criteriile momentului şi asupra ei se proiectează lumina reflectoarelor media, iar lumea imediat intră în contact cu intimităţile acelei persoane, reale sau poate chiar regizate, în funcţie de cerinţele momentului, o lucrare artistică şi mediatică menită să mimice anumite aspecte reale şi să abată atenţia publicului de la alte întâmplări, prin aducerea în faţa lor a unor aspecte absolut similare, şi apoi forţarea altor concluzii.
În trecut probabil sacrificiul era real, astăzi nimeni nu ar mai accepta aşa ceva, se folosesc probabil voluntari, care la sfârşit vor fi recompensaţi, vor fi translaţi poate în alt spaţiu sau identitate sau pur şi simplu la stingerea reflectoarelor îşi vor relua viaţa în cvasi-anonimitatea lor iniţială, de purtători de stereotipuri.
M-am trezit azi şi mi-am amintit de ultimul şi cel mai intrigant titlu pe care l-am citi ieri seară înainte de culcare. Primarul Rob Ford este un outsider al elitei media şi se identifică astfel cu noi toţi ceilalţi outsideri.
Un primar, outsider al media. Bine dacă începem să gândim că primarii fac parte din media.
O altă mişcare de scenă, altă piruetă din multele pe care le-a făcut această balerină desprinsă din tablourile Marilenei Murariu sau din benzile desenate ale lui Dilbert, alt rol asumat pentru a capta iar atenţia în altă direcţie de la o problema reală la care experţii în comunicaţii nu au soluţii, într-un show care pare mereu ajuns în fiecare zi la ultima reprezentație din sezon.
Expus la cel puţin două culturi şi limbi, favorizat de deschiderea informaţională a internetului şi mânat mai ales de motivaţia dată de contrastul fantastic între ce se vede în spaţiul mediatic românesc comparat cu cel internaţional, doar prin punerea faţă în faţă a acestor diferenţe, am reuşit în mod neaşteptat să stârnesc atenţia unora.
Lipsit de necesitatea de a luat decizii în grup cum se întâmplă probabil la marile organizaţii media, am avantajul că pot să scurtcircuitez acele momente decizionale, dar în ultimul timp răspunderea a ceea ce fac mă apasă enorm, ţinându-mi respiraţia la fiecare apăsare de tastă enter la un subiect mai important.
Într-un scurt moment pe care mi-l iau amânând alte activităţi şi luând din timpul şi energia destul de limitate ale unei singure persoane prins într-o activitate mult prea vastă, am ajuns la nişte concluzii, care intră de fapt într-o buclă recurentă cu ce am spus în al doilea paragraf, fiind totodată şi motivaţia pentru ceea ce fac.
Românii sunt prinşi într-o bulă informaţională, de unde totul în exterior se vede puţin şi forate deformat, confundat cu ce se reflectă din interior ca într-o oglindă puternic convexă.
Nu ştim şi nu am ştiut nici pe timpul comunismului nici acum nimic despre ruşi. Sub masca afişată a internaţionalismului şi propagandei oficiale, confiscată de unii, şi aici e un subiect foarte vast, fiindcă mulţi din cei care au aderat la partid din diverse motive, au sabotat din interior tot ce s-a putut sabota, terorizând pe ceilalţi cu atitudini exterioare de gen "mai catolici decât papa" sau în cazul nostru "mai comunişti decât Stalin", creând o situaţie când românii au fost rupţi de orice legătură internaţională, şi în mod paradoxal, inclusiv de ruşi, cei care au adus acea orânduire în România.
Ruşii ocupaţi cu alte treburi au făcut prea puţin pentru a depista acest fenomen, care nu avea cum să avantajeze pe nimeni decât o pătură îngustă de duşmani ai României, de toate felurile.
Am mai scris, am făcut armata la tancuri la Galaţi şi am dormit nenumărate ore cu capul pe masă sau pe o carte din colecţia aventura într-o sală de instrucţie unde se prezentau detaliile construcţiei tancului T55 care era şi încă este tehnologie de vârf pentru mulţi în România, presat de atitudinea unora care pur şi simplu ademeneau şi în acelaşi timp speriau creând un trend unde orice încercare de a fi atent la ce se spunea era "not cool".
Cu alte cuvinte tot ce venea de la răsărit nu a fost cool, nu a fost bun, era depăşit tehnologic, nu merita nici o atenţie, iar tot ce ţinea de ordin cultural sau ştiinţific era jenant şi repulsiv.
Astăzi, ajungând firesc pe paginile Wikipedia unde este descrisă tehnica rusească îmi dau seama că este comparabilă cu tot ce s-a făcut în vest.
La fel nu am ştiut şi nu ştim mare lucru nici despre americani şi despre vest în general. Eu despre mine personal îmi amintesc că înainte de a veni în America, pentru mine tot vestul era acelaşi lucru şi în general însemna tot ce auzeam ca muzică şi tot ce vedeam în filme.
Foarte pe scurt, este adevărat ca societatea şi civilizaţia americană este folosită ca decor şi anumite aspecte sociale ca pretexte pentru filme.
Iar muzica, mai ales după anii 80, a început să fie din ce în ce mai industrializată şi tipizată. Apropo. Îmi amintesc când eram responsabil la IMU Bacău cu începuturile care nu au dus la nimic ale noii tehnologii de proiectare asistată de calculator, făcută posibilă prin apariţia în România a unor calculatoare foarte performante, clonate după unele americane, am avut un contract pe partea de soft cu Centrul de Calcul al Ministerului Industriei Electrotehnice, CCMIEt.
Ca orice reflectare a centralismului excesiv din acea perioadă şi ca ilustrare a vidului tehnologic mai ales mimat al acelei vremi de sabotorii menţionaţi mai sus, ei nu au făcut nimic în acel contract (nu pentru că nu au ştiut sau nu au vrut, dar mimând lenea, dezinteresul, piloşenia, corupţia, etc., ei au luat pur şi simplu un soft oarecare făcut prin eforturi mai mult personale de la o altă firmă în subordinea lor din Timişoara şi ni l-au dat împreună cu acel calculator, care de fapt a avut cu totul alt rol în această schemă). (S-a discutat şi s-a făcut multă agitaţie pe creerea unei reţele în cadrul ministerului, iar acel calculator urma să fie un nod, ceea ce nu s-a întâmplat, dar cred că zvonul a contat mai mult). (Cu toate acestea, la cererile insistente ale mecanicului şef, care m-a ajutat la instalarea calculatorului şi amenajarea spaţiului respectiv, un terminal din cele 16 (câte 8 pe o placă de multiplexor) era departe de spaţiul nostru, în atelierul mecanicului şef. - şeful atelierului propriu de întreţinere a utilajelor, unde câţiva ingineri aveau acces şi scurtau dramatic timpul de proiectare în general a roţilor dinţate, cu ajutorul unor programe scrise de ei în BASIC).
Deci într-o zi când m-am săturat de minciunile lor, a şefilor mei, a celor din subordinea mea, m-am apucat şi am făcut la repezeală, în câteva săptămâni un program (limbajul la alegerea noastră atunci era Fortran77 de pe sistemul RSX-11, 16 biţi) un program care chiar funcţiona şi era în stare să genereze fişele sau traseul tehnologic pentru repere tipizate, care aveau acelaşi traseu tehnologic dar erau diferite una de alta prin timpii de prelucrare şi deci normare. Programul conţinea un analizor sintactic şi un mic limbaj care permitea descrierea traseului tehnologic tipizat şi folosirea de variabile care depindeau de câţiva parametri care de fapt erau incluşi în numele codificat al acelui reper.
Când a văzut şeful meu prima fişă tehnologică generată cu acel program, a înlemnit şi mi-a spus să renunţ. Erau prea multe interese în joc, era un atelier de proiectare a normelor (la IMU erau 600 de ingineri şi subingineri proiectanţi) iar normatorii erau pe blat cu şefii de secţii şi maiştri, de normare depinzând salariile, care pe vremea aceea erau totuşi destul de variabile.
Mi-a venit în minte acel program zilele trecute când mă gândeam la gradul de tipizare şi reutilizare a expresiilor în limba engleză americană. Ceea ce în trecut s-a numit stereotipuri. Există în această limbă un număr foarte mare de expresii a căror origine în general este literatura şi filmul, care sunt folosite şi refolosite mereu în conversaţii, articole de media, etc.
Scopul lor este creerea şi recreerea acelei atmosfere intime, de apartenență, în care odată intrat, o persoană se simte în largul lui şi confortabil.
Dar existenţa acestor stereotipuri, de multe ori foarte nuanţate şi subtile, taie orice speranţă unui nou venit la o vârstă trecută de adolescenţă, de a se integra vreodată în această cultură.
Aceste stereotipuri sunt prezente nu numai în limbă dar şi în orice acţiuni care sunt de domeniul public, multe persoane strecurându-se şi scăpând judecăţii celor mulţi adoptând atitudini tipizate, fiind imediat asimilaţi de ceilalţi cu personaje sau atitudini cunoscute.
Văd unele tendinţe de introducere în România, odată cu marasmul societăţii de consum, desocializarea şi dezindividualizarea, a acestor stereotipuri. Mai înainte ca ei să aibă şansa de a înţelege cu adevărat de unde vin, ce înseamnă şi cât de compatibile sunt cu modul ancestral de gândire românesc.
Mai există un tip de acţiune care se întâmplă în faţa publicului pe care eu în acest moment o numesc "sacrificiu mediatic". Se ia o persoană publică, care îndeplineşte criteriile momentului şi asupra ei se proiectează lumina reflectoarelor media, iar lumea imediat intră în contact cu intimităţile acelei persoane, reale sau poate chiar regizate, în funcţie de cerinţele momentului, o lucrare artistică şi mediatică menită să mimice anumite aspecte reale şi să abată atenţia publicului de la alte întâmplări, prin aducerea în faţa lor a unor aspecte absolut similare, şi apoi forţarea altor concluzii.
În trecut probabil sacrificiul era real, astăzi nimeni nu ar mai accepta aşa ceva, se folosesc probabil voluntari, care la sfârşit vor fi recompensaţi, vor fi translaţi poate în alt spaţiu sau identitate sau pur şi simplu la stingerea reflectoarelor îşi vor relua viaţa în cvasi-anonimitatea lor iniţială, de purtători de stereotipuri.
M-am trezit azi şi mi-am amintit de ultimul şi cel mai intrigant titlu pe care l-am citi ieri seară înainte de culcare. Primarul Rob Ford este un outsider al elitei media şi se identifică astfel cu noi toţi ceilalţi outsideri.
Un primar, outsider al media. Bine dacă începem să gândim că primarii fac parte din media.
O altă mişcare de scenă, altă piruetă din multele pe care le-a făcut această balerină desprinsă din tablourile Marilenei Murariu sau din benzile desenate ale lui Dilbert, alt rol asumat pentru a capta iar atenţia în altă direcţie de la o problema reală la care experţii în comunicaţii nu au soluţii, într-un show care pare mereu ajuns în fiecare zi la ultima reprezentație din sezon.
Friday, July 12, 2013
Mini eseu despre ţigani - completabil
Unele ipoteze, informații și idei personale despre originea țiganilor în România și Europa.
O ştire bizară de ieri despre un manelist [toate știrile despre maneliști sunt bizare; când am scris prima dată această postare nu prea erau alt fel de maneliști, acum majoritatea topurilor in SUA sunt ocupate de ei] "sechestrat în Italia?" care mi-a confirmat nişte gânduri mai vechi. Bine am căutat acum şi am văzut că ştirea a fost creată aşa la repezeală, fiindcă întâmplarea e veche. Face parte din arsenalul curent al media, de a aduce în atenţie fapte, cuvinte, idei, atunci când au ei nevoie, nu când se întâmplă sau e logic să fim înştiinţaţi. (apropo de manele http://dexonline.ro/definitie/manea).
Plecat în SUA din 95 nu credeam că voi mai atinge subiectul acesta vreodată. Dar în primăvara lui 96 un portar ras în cap de la Epson, unde lucram atunci (Epson Portland Incorporated) m-a întrebat dacă România e ţara de unde vin toţi ţiganii, rânjind binevoitor. Eu credeam că avea aşa o curiozitate ştiinţifică şi i-am răspuns şi eu la fel de zâmbitor dar puţin intrigat cu o replică luată dintr-o emisiune de la TV văzută, coincidental, recent relativ la acea conversaţie, unde am auzit că ţigan (gypsy) este un misnomer (bine nu ştiam pe atunci să vorbesc aşa în engleză) fiindcă europenii au confundat pe numiţii ţigani cu unii care ar fi venit din Egipt. Deci i-am returnat misnomerul, adică i-am zis că ţiganii vin din Egipt, aşa să văd cum reacţionează, la care zâmbetul i-a îngheţat pe faţă şi atunci mi-am dat seama că totuşi tipul vorbea serios, dar la mişto.
[Acum, după ce mai recent am văzut la ce niveluri de manipulări şi minciuni s-a ajuns în media, stau şi mă întreb, dacă bruneţii ajunși în Europa de Vest şi denumiţi de localnici gypsies, gitanos, gitans, etc., nu veneau cumva chiar din Egipt, fiind de fapt sclavi de diverse populaţii, ca nord-africană şi asiatică, fugind de otomani și de la mameluci. În 1517 Egiptul a fost ocupat de otomani în întregime. Înainte de ocupația otomană din 1517 Egiptul era stăpânit de mameluci, care erau tot musulmani, dar mai ciudați. http://en.wikipedia.org/wiki/Ottoman_Egypt, https://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk. Asta ar confirma şi faptul că ţiganii sunt denumiţi uneori în România, de către ţărani, mai ales în est şi faraoni, iar uneori chiar... mameluci! Deci s-ar putea ca până la urmă cuvântul gypsie să nu fie de loc misnomer.]
A doua fază, m-am dus odată pe o insulă pe fluviul Columbia, lângă localitatea Cascade Locks în Oregon, tot în perioada aceea, și în ziua aceea erau nişte corturi de mai multe feluri, un fel de reconstituire live de istorie, din care unele erau de pionieri, unele de indieni americani, şi lângă un cort a venit un tip îmbrăcat cumva de nerecunoscut, bine, pentru mine toate erau noi pe atunci, şi mi-a zis ceva gen: maite! la care eu m-am uitat la el lung, nu am ştiut ce să-i răspund, iar el mi-a făcut semn să plec.
Câţiva ani mai târziu, în jur de anul 2000, pe un canal al Dish Network (îmi luasem satelit digital, şi fiindcă nu m-a lăsat la început managera de la apartament să pun antena afară pe perete, o ţineam pe un scaun în bucătărie - aveam un sistem de aliniere fiindcă nu stătea acolo tot timpul şi trebuia să deschid geamul ca să prind semnal fiindcă nu trecea prin sticla aia izolantă de la geamuri gen termopane din aluminiu iar dacă porneam cuptorul cu microunde luat în 95 de la un magazin de mâna doua unde m-a dus Nelu Ciorbă dispărea semnalul) deci am prins un film despre ţigani produs printre alţii de Yul Brynner, care era un documentar istoric şi încerca să explice originea ţiganilor. Filmul s-a repetat de mai multe ori pe diverse canale şi până la urmă l-am "tras" pe casetă dar l-am dat cuiva (tot unui Iulian) care nu mi l-a mai dat înapoi. Deci în filmul acela am auzit prima dată teoria originii indiene (în mod ciudat, filmul acela mi-a deschis gustul pentru istorie, care iată, putea fi prezentată şi altfel). Dar astăzi nu mai sunt de acord cu tot ce spunea, cel puţin partea cronologică.
Deci filmul spunea că în urma uneia dintre invaziile asupra Indiei [https://www.quora.com/Why-was-India-invaded-so-many-times], indienii au strâns o armată provenită din toate zonele Indiei (teorie argumentată în film de faptul că diversele dialecte ţigăneşti au cuvinte din toate părţile Indiei de azi) armată formată bineînţeles din casta războinică (vezi organizarea socială pe caste a Indiei http://ro.wikipedia.org/wiki/Cast%C4%83).
Din ce-mi mai amintesc din film; indienii pe atunci mergeau la război cu tot cu familii iar o parte din acea armată a fost tăiată în timpul războiului de restul şi au fost împinşi în afara teritoriului Indiei şi cu timpul au devenit sclavi în Imperiul Otoman (acesta a apărut însă în 1299). (Sau poate s-au deplasat mereu spre vest fiind mereu împinşi din urmă odată cu extinderea acestuia, ceea ce nu s-a spus în film sau poate s-a spus şi nu-mi amintesc). O bună parte din ei au ajuns în România (dar şi în alte ţări europene) începând în jur de acu' 700 ani unde au fost puşi să muncească pe moşiile care unele au fost probabil în stăpânirea directă a otomanilor. În plin ev mediu, când în general populaţiile ţărăneşti din toată Europa erau legate de glie, au trăit în diversele locuri relativ izolaţi, poate având contacte de căsătorii cu alte grupuri.
În acea perioadă într-adevăr părţi din India au căzut sub ocupaţie musulmană. http://en.wikipedia.org/wiki/Mahmud_of_Ghazni, https://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk_Dynasty_(Delhi). Sub diferite forme şi asupra diverse teritorii, mai extinsă sau mai restrânsă, această ocupaţie a durat până la cucerirea Indiei de către britanici http://en.wikipedia.org/wiki/Muslim_conquest_in_the_Indian_subcontinent.
[De menționat, pentru cine nu știe, că în India de azi 14.2% sută sau 172 milioane de indieni sunt musulmani https://en.wikipedia.org/wiki/Islam_in_India].
Otomanii au folosit în tot imperiul şi sclavi provenind din Africa, care au fost întrebuinţaţi mai mult pentru armate de eunuci şi/sau ca sclavi sexuali (concubine în harem, care nu aveau urmaşi, copiii lor fiind omorâţi la naştere - spune istoria oficială). E posibil ca unii din acei sclavi africani s-au combinat cu cei indieni şi poate din alte zone ale Asiei înainte de a ajunge pe teritoriul de azi din România. E posibil să se fi adus în România grupuri compacte şi din alte populaţii. Dar asta nu explică prezenţa în România de azi de grupuri compacte, cu legături familiale, care şi-au păstrat ADN-ul pentru sute de ani.
La fel, posibil, după cum am spus cu câteva paragrafe mai sus, este ca sclavii să fi fugit progresiv din calea extinderii imperiul otoman, în toată perioada când acesta a fost suficient de aproape de România, asta explicând şi existenţa grupurilor familiale sau şatrelor, ei provenind de peste tot, unii chiar şi din India, iar ţiganii să fie de fapt o populaţie diversă, cu cel puţin două mari ramuri, cei din India şi cei din Egipt, şi asta ar explica şi numărul mare de dialecte, sau cine ştie, poate chiar limbi diferite de-a lungul Europei.
O altă ipoteză este că o parte din ei au fost pur și simplu comercializați de-a lungul și de-a latul imperiului otoman, venind din direcția continentală asiatică iar o altă parte chiar de creștinii din orașele cetate italiene, filiera egipteană, deci africano-asiatică, cei de origine indiană fiind aduși în Egipt de către mameluci care au avut pentru un timp simultan sultanate și în Egipt și în India.
Bine ei au fost eliberaţi la 22 decembrie 1855 de Divanul Obștesc din Principatul Moldovei şi în 1856 de domnitorul Barbu Știrbei în Principatul Românesc dar la fel ca şi eliberarea sclavilor din America, fără nici un plan pentru integrare. Astfel ei au ajuns o povară şi o responsabilitate veşnică pentru clasa mică şi mijlocie din populaţia majoritară.
Pe pagina despre ţigani din Wikipedia în română apare şi numele lui Neagu Djuvara, al cărui nume este legat de unele teorii bizare, controversiale şi care se contrazic reciproc asupra originii românilor (adică ori ţigani, ori cumani (negri)). http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%A2igani. http://www.lemonde.fr/societe/infographie/2012/10/17/la-population-tsigane-dans-les-pays-europeens_1771050_3224.html.
(Existenţa ţiganilor în România şi provenienţa lor posibilă parţială din India complică prin coincidenţă şi confuzie explicarea teoriei lingvistice conform căreia fondul lexical de bază al limbii române provine din sanscrita şi nu din latină şi/sau slavă, acestea fiind surse secundare.)
Apropo de ţări europene. Recent fost re-pompat în media un articol care conţinea adiacent şi informaţia conform căreia ţiganii au venit în Europa, prima dată în România, pe la nordul Mării Negre, în jur de anul 1000. M-am uitat acum într-un dicţionar etimologic francez unde ştiam că sunt menţionate datele la care apar cuvintele în limba franceză. Cuvântul ţigan, în forma cingane, este prima dată menţionat în sec XV http://www.cnrtl.fr/etymologie/tsigane.
În alte menţiuni, de ex. în Wikipedia în limba franceză, se spunde direct că "les gens de voyage", care după cum am mai spus, "au fost confundaţi cu egiptenii", sau poate numai în vestul Europei, care europeni nu erau aşa de ignoranţi şi puteau să-şi dea seama, dacă veneau din Egipt (de fapt dintre țigani, chiar nu vorbea nici unul vreo limbă cunoscută, ca de ex araba, câte cuvinte îi trebuia ca să spună de unde vine), iar ţiganii de alte tipuri s-au oprit mai la est şi poate au venit din Siria (cu acea ocazie menţionată mai jos) sau poate chiar din teritoriul care în zilele noastre a devenit Afganistan http://fr.wikipedia.org/wiki/Gens_du_voyage. [este clar pentru mine acum că europenii nu prea vor să spună ce și cum despre țigani, fiindcă poate ar dovedi o destul de recentă (500 de ani în urmă) implicație în comerțul și folosirea sclavilor]. Și nu m-ar mira așa de mult, fiindcă Spania a fost sub ocupație musulmană care treptat s-a redus spre sud dispărând în jur de 1500 D.H..
Două lucruri putem observa aici. Oamenii au călătorit. Fie că au scăpat din sclavie în timpul haosului care a urmat destrămării și ocupării Sultanatului Mameluc din Egipt, fie că au scăpat de/la otomani, sau aduși din Africa de musulmanii care au ocpuat fie că au scăpat de pe gliile boierilor români și au fugit pentru o viață mai ușoară în vest. Obișnuiți cu căruța cu coviltir ca singură casă, după câteva generații de fugă, au uitat efectiv de unde veneau și cine erau. Însă remarcabil este faptul că au supraviețuit împreună.
În orice caz. La fel ca negrii din America de Nord, care s-au amestecat mult cu alte populaţii, mai ales americani nativi, unde nu găseşti doi metiși care să fie de aceeaşi compoziţie genetică, şi în România, în afara celor care au rămas nomazi, restul s-au amestecat cu populaţia originară majoritară şi alţi imigranţi, creând o categorie care uneori este vag recognoscibilă prin trăsături fizice, uneori şi comportament şi am ajuns unde vroiam căci s-ar părea că unele forţe politice din România folosesc această confuzie şi promovează membri din această categorie, uneori vag ţigani, dar îm general mai mult vag asiatici, la nivelele superioare ale societăţii române, şi îi încurajează sau uneori forţează să adopte un comportament ostentativ ţigănesc, exagerat, totul completat cu facilitări şi know-how prin care ajung să "controleze" firme, bani, afaceri, partide, mişcări culturale (vezi manelismul) etc., contribuind şi făcând parte dintr-un plan pentru măcinarea societăţii româneşti şi nu numai.
Din acest plan face parte şi adoptarea în 1971 a termenului de rom, sau rrom sau poate chiar simultan şi schimbarea denumirii oficiale din Rumânia în România şi promovarea artificială a unei limbi şi culturi transnaţionale (romanes, romani) care de fapt nu prea există în realitate.
Unele forţe politice care au o acoperire mondială din ce în ce mai mare tind să folosească membri ai minorităților, promovaţi artificial în politică, entertainment şi controlaţi în scopul subminării culturii acestor minorităţi sau chiar a majorităţii din ţările respective. [Din aceștia, putem menționa aici Shriners, o ramură recentă a masoneriei, care are la bază... fun-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Shriners].
Eu favorizam cumva ipoteza venirii prin Egipt, din motiv mai ales de nume, Gypsy/Gipsies, care are corespondent şi în franceză, unul din numele dat lor fiind Gitane (pentru femei și celebra marcă de țigări), care vine din spaniolă [pe o posibilă filieră spaniolă în timpul califatului Umayad https://en.wikipedia.org/wiki/Umayyad_conquest_of_Hispania, țigani și faraoni în România (în judeţul Bacău este o localitate care se numeşte chiar aşa, Fărăoani.)
"La palabra «gitano» procede de «egiptano», porque en el siglo XV se pensaba que los gitanos procedían de Egipto. " http://es.wikipedia.org/wiki/Gitano#Historia
Deci căutând argumente pentru această ipoteză am dat de ceva foarte interesant. Au existat simultan sultanate conduse de Mameluci http://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk şi în India, şi în Egipt. Între ele au existat probabil legături comerciale. Posibil de facilitat emigraţia din India către Egipt, (forţată sau economică).
http://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk_Sultanate_(Cairo)
http://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk_Sultanate_(Delhi)
http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_India#Slavery_under_the_Turkic_Delhi_Sultanate
Odată cu venirea otomanilor în Egipt, poate înainte, posibil ca acei ipotetici imigranţi indieni din Egipt au fugit în Europa. Ocuparea Egiptului de către turci s-a completat în 1517, dar e posibil ca aceasta să se fi întâmpla, gradual, mai devreme, în timpul dinastiei musulmane Burji, care a fost o perioadă de instabilitate în Egipt. http://en.wikipedia.org/wiki/Burji_dynasty.
În limba română vorbită chiar există cuvântul mameluc, în DEX fiind dat ca neologism şi ca un cuvânt peiorativ (ultimul de pe listă) http://dexonline.ro/definitie/mameluc. Dacă întrebi pe oricine din România ce înseamnă mameluc, nu va spune că un soldat din garda personală a sultanilor din Egipt, căci nici nu au auzit vreodată, ci toţi vor merge la ultima definiţie din acest link, iar cuvântul posibil să fi intrat în română din ţigănească şi nu din franceză, păstrându-se sensul negativ.
http://en.wikipedia.org/wiki/Ottoman%E2%80%93Mamluk_War_(1485%E2%80%9391)
http://en.wikipedia.org/wiki/Spice_trade#Age_of_Discovery:_finding_a_new_route_and_a_New_World
În orice caz. După ce am citit şi articolul din ultimul link, îmi devine din ce în ce mai clar că o parte a ţiganilor provin din sclavi, parțial de origine indiană, aduşi de mameluci din India în Egipt şi Siria pe drumul maritim al mirodeniilor, care l-au controlat timp de secole, care au fugit în jurul timpului războiului turco-mameluc în jurul anului 1500 când mamelucii au pierdut controlul Egiptului şi al Siriei în favoarea otomanilor şi s-au refugiat în diverse ţări din Europa. Este posibil ca cei care provin direct din Egipt au ajuns mai mult în vestul Europei iar cei din Siria, care era tot sub controlul mamelucilor din Egipt mai mult în est, explicând astfel diferenţele lingvistice şi dialectele ţigăneşti. Dar este posibil ca o parte din ei să fi venit în Europa şi mai devreme, din comerţul cu sclavi practicat de mameluci cu cele două state italiene, Genova şi Veneţia, sau ca fugari de la mameluci din moment ce există atestări, puţine, ale prezenţei ţiganilor începând din secolul 14 pe teritoriul de azi al României, dar şi mai târziu, aduşi de otomani.
Mă gândeam la perioada când mamelucii au fost "stăpâni" în Egipt. Elită. (De fapt de-a lungul istoriei lor, băieţii lor erau despărţiţi de mame şi crescuţi în barăci militare unde nu aveau loialitate faţă de alţii decât de-ai lor, deci practic tot ca sclavi, o practică ce aminteşte de... spartani!)
[Egiptul mameluc. Societate închisă, masculină, inițiatică. Înainte de 1500. Poate de aici se trag şi rădăcinile societăţilor secrete de tip masonic care tocmai pe atunci luau naştere în Europa, când Egiptul a fost cucerit de otomani, când probabil nu numai sclavii (viitorii ţigani), dar poate şi nişte mameluci bogaţi (cuvântul mameluc înseamnă sclav în arabă) au emigrat în Europa? Sau poate cruciaţii cu care aveau contacte sau comercianţii europeni au cules informaţii şi idei de la aceştia... Cu acces timp de secole la piramide și alte surse arheologice chiar mai virgine decât le-a găsti Napoleon și de ce nu poate chiar întregi biblioteci. Să nu uităm că francmasonii se reclamă în parte de la Egiptul antic, dar au și un gust pentru greci și spartani].
Am citit puţin în pagina http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_India din timpurile antice, de unde am înţeles că tocmai datorită sistemului de caste, dar şi culturii şi religiei, sclavia a fost redusă ca procentaj şi mult mai blândă sau poate chiar nici măcar nu poate fi considerată sclavie când o comparăm cu cea din ţările pre-europene, ca Grecia antică sau Roma.
Însă odată cu pătrunderea islamului în India, chestiile s-au schimbat şi aceasta poate dovedi că perioada cea mai probabilă pentru strămutarea pașnică a unor asemenea numere de populaţie care a făcut posibilă apariţia unei întregi naţiuni nomade care s-a menţinut mai bine de jumătate de mileniu în Europa a fost perioada sultanatului mameluc din Delhi. Mai mult decât atât, mamelucii înşişi fiind o naţiune de sclavi, probabil pentru ei era ceva obişnuit.
Bine persistenţa se mai explică şi datorită faptului că existau afinităţi culturale şi lingvistice cu europenii [vezi teoria lingivistică indo-europeană], iar pentru sclavii respectivi a fost o destinaţie la îndemână, odată scăpaţi, în vremuri tulburi, de război, de la captivii lor, fiindcă întoarcerea în ţara lor de origine, datorită pierderii memoriei originii lor şi datorită distanţei enorme.
Pentru că Europa şi India sunt înrudite (lingvistic şi genetic şi cultural) mai mult decât orice alte zone geografice de pe planetă la aceeaşi distanţă una de alta.
Mai sunt și alte ipoteze, similare. Sau poate toate sunt adevărate și originea țiganilor din Europa are o istorie complexă, ei venind în mai multe valuri și pe mai multe rute, din India, Africa și Asia.
"According to the Persian historian Firishta, after the Ghaznavid capture of Thanesar (c. 1014), "the army of Islam brought to Ghazna about 200,000 captives, and much wealth, so that the capital appeared like an Indian city, no soldier of the camp being without wealth, or without many slaves"
"
http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_India#Slavery_under_Arabic_and_Turkic_invaders
"Later in the 13th century, Balban's campaign in Ranthambore, reportedly defeated the Hindu army and yielded "captives beyond computation""
http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_India#Slavery_under_the_Turkic_Delhi_Sultanate
O ştire bizară de ieri despre un manelist [toate știrile despre maneliști sunt bizare; când am scris prima dată această postare nu prea erau alt fel de maneliști, acum majoritatea topurilor in SUA sunt ocupate de ei] "sechestrat în Italia?" care mi-a confirmat nişte gânduri mai vechi. Bine am căutat acum şi am văzut că ştirea a fost creată aşa la repezeală, fiindcă întâmplarea e veche. Face parte din arsenalul curent al media, de a aduce în atenţie fapte, cuvinte, idei, atunci când au ei nevoie, nu când se întâmplă sau e logic să fim înştiinţaţi. (apropo de manele http://dexonline.ro/definitie/manea).
Plecat în SUA din 95 nu credeam că voi mai atinge subiectul acesta vreodată. Dar în primăvara lui 96 un portar ras în cap de la Epson, unde lucram atunci (Epson Portland Incorporated) m-a întrebat dacă România e ţara de unde vin toţi ţiganii, rânjind binevoitor. Eu credeam că avea aşa o curiozitate ştiinţifică şi i-am răspuns şi eu la fel de zâmbitor dar puţin intrigat cu o replică luată dintr-o emisiune de la TV văzută, coincidental, recent relativ la acea conversaţie, unde am auzit că ţigan (gypsy) este un misnomer (bine nu ştiam pe atunci să vorbesc aşa în engleză) fiindcă europenii au confundat pe numiţii ţigani cu unii care ar fi venit din Egipt. Deci i-am returnat misnomerul, adică i-am zis că ţiganii vin din Egipt, aşa să văd cum reacţionează, la care zâmbetul i-a îngheţat pe faţă şi atunci mi-am dat seama că totuşi tipul vorbea serios, dar la mişto.
[Acum, după ce mai recent am văzut la ce niveluri de manipulări şi minciuni s-a ajuns în media, stau şi mă întreb, dacă bruneţii ajunși în Europa de Vest şi denumiţi de localnici gypsies, gitanos, gitans, etc., nu veneau cumva chiar din Egipt, fiind de fapt sclavi de diverse populaţii, ca nord-africană şi asiatică, fugind de otomani și de la mameluci. În 1517 Egiptul a fost ocupat de otomani în întregime. Înainte de ocupația otomană din 1517 Egiptul era stăpânit de mameluci, care erau tot musulmani, dar mai ciudați. http://en.wikipedia.org/wiki/Ottoman_Egypt, https://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk. Asta ar confirma şi faptul că ţiganii sunt denumiţi uneori în România, de către ţărani, mai ales în est şi faraoni, iar uneori chiar... mameluci! Deci s-ar putea ca până la urmă cuvântul gypsie să nu fie de loc misnomer.]
A doua fază, m-am dus odată pe o insulă pe fluviul Columbia, lângă localitatea Cascade Locks în Oregon, tot în perioada aceea, și în ziua aceea erau nişte corturi de mai multe feluri, un fel de reconstituire live de istorie, din care unele erau de pionieri, unele de indieni americani, şi lângă un cort a venit un tip îmbrăcat cumva de nerecunoscut, bine, pentru mine toate erau noi pe atunci, şi mi-a zis ceva gen: maite! la care eu m-am uitat la el lung, nu am ştiut ce să-i răspund, iar el mi-a făcut semn să plec.
Câţiva ani mai târziu, în jur de anul 2000, pe un canal al Dish Network (îmi luasem satelit digital, şi fiindcă nu m-a lăsat la început managera de la apartament să pun antena afară pe perete, o ţineam pe un scaun în bucătărie - aveam un sistem de aliniere fiindcă nu stătea acolo tot timpul şi trebuia să deschid geamul ca să prind semnal fiindcă nu trecea prin sticla aia izolantă de la geamuri gen termopane din aluminiu iar dacă porneam cuptorul cu microunde luat în 95 de la un magazin de mâna doua unde m-a dus Nelu Ciorbă dispărea semnalul) deci am prins un film despre ţigani produs printre alţii de Yul Brynner, care era un documentar istoric şi încerca să explice originea ţiganilor. Filmul s-a repetat de mai multe ori pe diverse canale şi până la urmă l-am "tras" pe casetă dar l-am dat cuiva (tot unui Iulian) care nu mi l-a mai dat înapoi. Deci în filmul acela am auzit prima dată teoria originii indiene (în mod ciudat, filmul acela mi-a deschis gustul pentru istorie, care iată, putea fi prezentată şi altfel). Dar astăzi nu mai sunt de acord cu tot ce spunea, cel puţin partea cronologică.
Deci filmul spunea că în urma uneia dintre invaziile asupra Indiei [https://www.quora.com/Why-was-India-invaded-so-many-times], indienii au strâns o armată provenită din toate zonele Indiei (teorie argumentată în film de faptul că diversele dialecte ţigăneşti au cuvinte din toate părţile Indiei de azi) armată formată bineînţeles din casta războinică (vezi organizarea socială pe caste a Indiei http://ro.wikipedia.org/wiki/Cast%C4%83).
Din ce-mi mai amintesc din film; indienii pe atunci mergeau la război cu tot cu familii iar o parte din acea armată a fost tăiată în timpul războiului de restul şi au fost împinşi în afara teritoriului Indiei şi cu timpul au devenit sclavi în Imperiul Otoman (acesta a apărut însă în 1299). (Sau poate s-au deplasat mereu spre vest fiind mereu împinşi din urmă odată cu extinderea acestuia, ceea ce nu s-a spus în film sau poate s-a spus şi nu-mi amintesc). O bună parte din ei au ajuns în România (dar şi în alte ţări europene) începând în jur de acu' 700 ani unde au fost puşi să muncească pe moşiile care unele au fost probabil în stăpânirea directă a otomanilor. În plin ev mediu, când în general populaţiile ţărăneşti din toată Europa erau legate de glie, au trăit în diversele locuri relativ izolaţi, poate având contacte de căsătorii cu alte grupuri.
În acea perioadă într-adevăr părţi din India au căzut sub ocupaţie musulmană. http://en.wikipedia.org/wiki/Mahmud_of_Ghazni, https://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk_Dynasty_(Delhi). Sub diferite forme şi asupra diverse teritorii, mai extinsă sau mai restrânsă, această ocupaţie a durat până la cucerirea Indiei de către britanici http://en.wikipedia.org/wiki/Muslim_conquest_in_the_Indian_subcontinent.
[De menționat, pentru cine nu știe, că în India de azi 14.2% sută sau 172 milioane de indieni sunt musulmani https://en.wikipedia.org/wiki/Islam_in_India].
Otomanii au folosit în tot imperiul şi sclavi provenind din Africa, care au fost întrebuinţaţi mai mult pentru armate de eunuci şi/sau ca sclavi sexuali (concubine în harem, care nu aveau urmaşi, copiii lor fiind omorâţi la naştere - spune istoria oficială). E posibil ca unii din acei sclavi africani s-au combinat cu cei indieni şi poate din alte zone ale Asiei înainte de a ajunge pe teritoriul de azi din România. E posibil să se fi adus în România grupuri compacte şi din alte populaţii. Dar asta nu explică prezenţa în România de azi de grupuri compacte, cu legături familiale, care şi-au păstrat ADN-ul pentru sute de ani.
La fel, posibil, după cum am spus cu câteva paragrafe mai sus, este ca sclavii să fi fugit progresiv din calea extinderii imperiul otoman, în toată perioada când acesta a fost suficient de aproape de România, asta explicând şi existenţa grupurilor familiale sau şatrelor, ei provenind de peste tot, unii chiar şi din India, iar ţiganii să fie de fapt o populaţie diversă, cu cel puţin două mari ramuri, cei din India şi cei din Egipt, şi asta ar explica şi numărul mare de dialecte, sau cine ştie, poate chiar limbi diferite de-a lungul Europei.
O altă ipoteză este că o parte din ei au fost pur și simplu comercializați de-a lungul și de-a latul imperiului otoman, venind din direcția continentală asiatică iar o altă parte chiar de creștinii din orașele cetate italiene, filiera egipteană, deci africano-asiatică, cei de origine indiană fiind aduși în Egipt de către mameluci care au avut pentru un timp simultan sultanate și în Egipt și în India.
Bine ei au fost eliberaţi la 22 decembrie 1855 de Divanul Obștesc din Principatul Moldovei şi în 1856 de domnitorul Barbu Știrbei în Principatul Românesc dar la fel ca şi eliberarea sclavilor din America, fără nici un plan pentru integrare. Astfel ei au ajuns o povară şi o responsabilitate veşnică pentru clasa mică şi mijlocie din populaţia majoritară.
Pe pagina despre ţigani din Wikipedia în română apare şi numele lui Neagu Djuvara, al cărui nume este legat de unele teorii bizare, controversiale şi care se contrazic reciproc asupra originii românilor (adică ori ţigani, ori cumani (negri)). http://ro.wikipedia.org/wiki/%C5%A2igani. http://www.lemonde.fr/societe/infographie/2012/10/17/la-population-tsigane-dans-les-pays-europeens_1771050_3224.html.
(Existenţa ţiganilor în România şi provenienţa lor posibilă parţială din India complică prin coincidenţă şi confuzie explicarea teoriei lingvistice conform căreia fondul lexical de bază al limbii române provine din sanscrita şi nu din latină şi/sau slavă, acestea fiind surse secundare.)
Apropo de ţări europene. Recent fost re-pompat în media un articol care conţinea adiacent şi informaţia conform căreia ţiganii au venit în Europa, prima dată în România, pe la nordul Mării Negre, în jur de anul 1000. M-am uitat acum într-un dicţionar etimologic francez unde ştiam că sunt menţionate datele la care apar cuvintele în limba franceză. Cuvântul ţigan, în forma cingane, este prima dată menţionat în sec XV http://www.cnrtl.fr/etymologie/tsigane.
În alte menţiuni, de ex. în Wikipedia în limba franceză, se spunde direct că "les gens de voyage", care după cum am mai spus, "au fost confundaţi cu egiptenii", sau poate numai în vestul Europei, care europeni nu erau aşa de ignoranţi şi puteau să-şi dea seama, dacă veneau din Egipt (de fapt dintre țigani, chiar nu vorbea nici unul vreo limbă cunoscută, ca de ex araba, câte cuvinte îi trebuia ca să spună de unde vine), iar ţiganii de alte tipuri s-au oprit mai la est şi poate au venit din Siria (cu acea ocazie menţionată mai jos) sau poate chiar din teritoriul care în zilele noastre a devenit Afganistan http://fr.wikipedia.org/wiki/Gens_du_voyage. [este clar pentru mine acum că europenii nu prea vor să spună ce și cum despre țigani, fiindcă poate ar dovedi o destul de recentă (500 de ani în urmă) implicație în comerțul și folosirea sclavilor]. Și nu m-ar mira așa de mult, fiindcă Spania a fost sub ocupație musulmană care treptat s-a redus spre sud dispărând în jur de 1500 D.H..
Două lucruri putem observa aici. Oamenii au călătorit. Fie că au scăpat din sclavie în timpul haosului care a urmat destrămării și ocupării Sultanatului Mameluc din Egipt, fie că au scăpat de/la otomani, sau aduși din Africa de musulmanii care au ocpuat fie că au scăpat de pe gliile boierilor români și au fugit pentru o viață mai ușoară în vest. Obișnuiți cu căruța cu coviltir ca singură casă, după câteva generații de fugă, au uitat efectiv de unde veneau și cine erau. Însă remarcabil este faptul că au supraviețuit împreună.
În orice caz. La fel ca negrii din America de Nord, care s-au amestecat mult cu alte populaţii, mai ales americani nativi, unde nu găseşti doi metiși care să fie de aceeaşi compoziţie genetică, şi în România, în afara celor care au rămas nomazi, restul s-au amestecat cu populaţia originară majoritară şi alţi imigranţi, creând o categorie care uneori este vag recognoscibilă prin trăsături fizice, uneori şi comportament şi am ajuns unde vroiam căci s-ar părea că unele forţe politice din România folosesc această confuzie şi promovează membri din această categorie, uneori vag ţigani, dar îm general mai mult vag asiatici, la nivelele superioare ale societăţii române, şi îi încurajează sau uneori forţează să adopte un comportament ostentativ ţigănesc, exagerat, totul completat cu facilitări şi know-how prin care ajung să "controleze" firme, bani, afaceri, partide, mişcări culturale (vezi manelismul) etc., contribuind şi făcând parte dintr-un plan pentru măcinarea societăţii româneşti şi nu numai.
Din acest plan face parte şi adoptarea în 1971 a termenului de rom, sau rrom sau poate chiar simultan şi schimbarea denumirii oficiale din Rumânia în România şi promovarea artificială a unei limbi şi culturi transnaţionale (romanes, romani) care de fapt nu prea există în realitate.
Unele forţe politice care au o acoperire mondială din ce în ce mai mare tind să folosească membri ai minorităților, promovaţi artificial în politică, entertainment şi controlaţi în scopul subminării culturii acestor minorităţi sau chiar a majorităţii din ţările respective. [Din aceștia, putem menționa aici Shriners, o ramură recentă a masoneriei, care are la bază... fun-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Shriners].
Eu favorizam cumva ipoteza venirii prin Egipt, din motiv mai ales de nume, Gypsy/Gipsies, care are corespondent şi în franceză, unul din numele dat lor fiind Gitane (pentru femei și celebra marcă de țigări), care vine din spaniolă [pe o posibilă filieră spaniolă în timpul califatului Umayad https://en.wikipedia.org/wiki/Umayyad_conquest_of_Hispania, țigani și faraoni în România (în judeţul Bacău este o localitate care se numeşte chiar aşa, Fărăoani.)
"La palabra «gitano» procede de «egiptano», porque en el siglo XV se pensaba que los gitanos procedían de Egipto. " http://es.wikipedia.org/wiki/Gitano#Historia
Deci căutând argumente pentru această ipoteză am dat de ceva foarte interesant. Au existat simultan sultanate conduse de Mameluci http://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk şi în India, şi în Egipt. Între ele au existat probabil legături comerciale. Posibil de facilitat emigraţia din India către Egipt, (forţată sau economică).
http://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk_Sultanate_(Cairo)
http://en.wikipedia.org/wiki/Mamluk_Sultanate_(Delhi)
http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_India#Slavery_under_the_Turkic_Delhi_Sultanate
Odată cu venirea otomanilor în Egipt, poate înainte, posibil ca acei ipotetici imigranţi indieni din Egipt au fugit în Europa. Ocuparea Egiptului de către turci s-a completat în 1517, dar e posibil ca aceasta să se fi întâmpla, gradual, mai devreme, în timpul dinastiei musulmane Burji, care a fost o perioadă de instabilitate în Egipt. http://en.wikipedia.org/wiki/Burji_dynasty.
În limba română vorbită chiar există cuvântul mameluc, în DEX fiind dat ca neologism şi ca un cuvânt peiorativ (ultimul de pe listă) http://dexonline.ro/definitie/mameluc. Dacă întrebi pe oricine din România ce înseamnă mameluc, nu va spune că un soldat din garda personală a sultanilor din Egipt, căci nici nu au auzit vreodată, ci toţi vor merge la ultima definiţie din acest link, iar cuvântul posibil să fi intrat în română din ţigănească şi nu din franceză, păstrându-se sensul negativ.
http://en.wikipedia.org/wiki/Ottoman%E2%80%93Mamluk_War_(1485%E2%80%9391)
http://en.wikipedia.org/wiki/Spice_trade#Age_of_Discovery:_finding_a_new_route_and_a_New_World
În orice caz. După ce am citit şi articolul din ultimul link, îmi devine din ce în ce mai clar că o parte a ţiganilor provin din sclavi, parțial de origine indiană, aduşi de mameluci din India în Egipt şi Siria pe drumul maritim al mirodeniilor, care l-au controlat timp de secole, care au fugit în jurul timpului războiului turco-mameluc în jurul anului 1500 când mamelucii au pierdut controlul Egiptului şi al Siriei în favoarea otomanilor şi s-au refugiat în diverse ţări din Europa. Este posibil ca cei care provin direct din Egipt au ajuns mai mult în vestul Europei iar cei din Siria, care era tot sub controlul mamelucilor din Egipt mai mult în est, explicând astfel diferenţele lingvistice şi dialectele ţigăneşti. Dar este posibil ca o parte din ei să fi venit în Europa şi mai devreme, din comerţul cu sclavi practicat de mameluci cu cele două state italiene, Genova şi Veneţia, sau ca fugari de la mameluci din moment ce există atestări, puţine, ale prezenţei ţiganilor începând din secolul 14 pe teritoriul de azi al României, dar şi mai târziu, aduşi de otomani.
Mă gândeam la perioada când mamelucii au fost "stăpâni" în Egipt. Elită. (De fapt de-a lungul istoriei lor, băieţii lor erau despărţiţi de mame şi crescuţi în barăci militare unde nu aveau loialitate faţă de alţii decât de-ai lor, deci practic tot ca sclavi, o practică ce aminteşte de... spartani!)
[Egiptul mameluc. Societate închisă, masculină, inițiatică. Înainte de 1500. Poate de aici se trag şi rădăcinile societăţilor secrete de tip masonic care tocmai pe atunci luau naştere în Europa, când Egiptul a fost cucerit de otomani, când probabil nu numai sclavii (viitorii ţigani), dar poate şi nişte mameluci bogaţi (cuvântul mameluc înseamnă sclav în arabă) au emigrat în Europa? Sau poate cruciaţii cu care aveau contacte sau comercianţii europeni au cules informaţii şi idei de la aceştia... Cu acces timp de secole la piramide și alte surse arheologice chiar mai virgine decât le-a găsti Napoleon și de ce nu poate chiar întregi biblioteci. Să nu uităm că francmasonii se reclamă în parte de la Egiptul antic, dar au și un gust pentru greci și spartani].
Am citit puţin în pagina http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_India din timpurile antice, de unde am înţeles că tocmai datorită sistemului de caste, dar şi culturii şi religiei, sclavia a fost redusă ca procentaj şi mult mai blândă sau poate chiar nici măcar nu poate fi considerată sclavie când o comparăm cu cea din ţările pre-europene, ca Grecia antică sau Roma.
Însă odată cu pătrunderea islamului în India, chestiile s-au schimbat şi aceasta poate dovedi că perioada cea mai probabilă pentru strămutarea pașnică a unor asemenea numere de populaţie care a făcut posibilă apariţia unei întregi naţiuni nomade care s-a menţinut mai bine de jumătate de mileniu în Europa a fost perioada sultanatului mameluc din Delhi. Mai mult decât atât, mamelucii înşişi fiind o naţiune de sclavi, probabil pentru ei era ceva obişnuit.
Bine persistenţa se mai explică şi datorită faptului că existau afinităţi culturale şi lingvistice cu europenii [vezi teoria lingivistică indo-europeană], iar pentru sclavii respectivi a fost o destinaţie la îndemână, odată scăpaţi, în vremuri tulburi, de război, de la captivii lor, fiindcă întoarcerea în ţara lor de origine, datorită pierderii memoriei originii lor şi datorită distanţei enorme.
Pentru că Europa şi India sunt înrudite (lingvistic şi genetic şi cultural) mai mult decât orice alte zone geografice de pe planetă la aceeaşi distanţă una de alta.
Mai sunt și alte ipoteze, similare. Sau poate toate sunt adevărate și originea țiganilor din Europa are o istorie complexă, ei venind în mai multe valuri și pe mai multe rute, din India, Africa și Asia.
"According to the Persian historian Firishta, after the Ghaznavid capture of Thanesar (c. 1014), "the army of Islam brought to Ghazna about 200,000 captives, and much wealth, so that the capital appeared like an Indian city, no soldier of the camp being without wealth, or without many slaves"
"
http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_India#Slavery_under_Arabic_and_Turkic_invaders
"Later in the 13th century, Balban's campaign in Ranthambore, reportedly defeated the Hindu army and yielded "captives beyond computation""
http://en.wikipedia.org/wiki/Slavery_in_India#Slavery_under_the_Turkic_Delhi_Sultanate