Saturday, November 30, 2013

Yesterday's Light

Lucian Blaga

Searching, don't know what i'm searching. I'm searching
a sky from before, the eve of the sunset. How bowed
is my forehead, so destined to raise in the past!

Searching, don't know what i'm searching. I'm searching
those have been auroras, that sprang other times
fountains - today sealed with waters and conquered.

Searching, don't know what i'm searching. I'm searching
an hour gigantic, surviving in me without being
like on a clay jar, a trace of a mouth that's been drinking.

Searching, don't know what i'm searching. Under the yesterday's stars,
Under the past ones, i'm searching
The spent light i'll always keep praising.

Sunday, November 10, 2013

La umbra marelui urs. Şi nu numai.

Fără nici o pregătire în jurnalistică sau vreun grad şi atestare în ştiinţa veşnic schimbătoare a comunicaţiilor, eu m-am apucat să scriu pe aici în urma unui îndemn care poate cel care l-a făcut, sperând că îmi voi săpa singur groapa, acum îl regretă.

Expus la cel puţin două culturi şi limbi, favorizat de deschiderea informaţională a internetului şi mânat mai ales de motivaţia dată de contrastul fantastic între ce se vede în spaţiul mediatic românesc comparat cu cel internaţional, doar prin punerea faţă în faţă a acestor diferenţe, am reuşit în mod neaşteptat să stârnesc atenţia unora.

Lipsit de necesitatea de a luat decizii în grup cum se întâmplă probabil la marile organizaţii media, am avantajul că pot să scurtcircuitez acele momente decizionale, dar în ultimul timp răspunderea a ceea ce fac mă apasă enorm, ţinându-mi respiraţia la fiecare apăsare de tastă enter la un subiect mai important.

Într-un scurt moment pe care mi-l iau amânând alte activităţi şi luând din timpul şi energia destul de limitate ale unei singure persoane prins într-o activitate mult prea vastă, am ajuns la nişte concluzii, care intră de fapt într-o buclă recurentă cu ce am spus în al doilea paragraf, fiind totodată şi motivaţia pentru ceea ce fac.

Românii sunt prinşi într-o bulă informaţională, de unde totul în exterior se vede puţin şi forate deformat, confundat cu ce se reflectă din interior ca într-o oglindă puternic convexă.

Nu ştim şi nu am ştiut nici pe timpul comunismului nici acum nimic despre ruşi. Sub masca afişată a internaţionalismului şi propagandei oficiale, confiscată de unii, şi aici e un subiect foarte vast, fiindcă mulţi din cei care au aderat la partid din diverse motive, au sabotat din interior tot ce s-a putut sabota, terorizând pe ceilalţi cu atitudini exterioare de gen "mai catolici decât papa" sau în cazul nostru "mai comunişti decât Stalin", creând o situaţie când românii au fost rupţi de orice legătură internaţională, şi în mod paradoxal, inclusiv de ruşi, cei care au adus acea orânduire în România.

Ruşii ocupaţi cu alte treburi au făcut prea puţin pentru a depista acest fenomen, care nu avea cum să avantajeze pe nimeni decât o pătură îngustă de duşmani ai României, de toate felurile.

Am mai scris, am făcut armata la tancuri la Galaţi şi am dormit nenumărate ore cu capul pe masă sau pe o carte din colecţia aventura într-o sală de instrucţie unde se prezentau detaliile construcţiei tancului T55 care era şi încă este tehnologie de vârf pentru mulţi în România, presat de atitudinea unora care pur şi simplu ademeneau şi în acelaşi timp speriau creând un trend unde orice încercare de a fi atent la ce se spunea era  "not cool".

Cu alte cuvinte tot ce venea de la răsărit nu a fost cool, nu a fost bun, era depăşit tehnologic, nu merita nici o atenţie, iar tot ce ţinea de ordin cultural sau ştiinţific era jenant şi repulsiv.

Astăzi, ajungând firesc pe paginile Wikipedia unde este descrisă tehnica rusească îmi dau seama că este comparabilă cu tot ce s-a făcut în vest.

La fel nu am ştiut şi nu ştim mare lucru nici despre americani şi despre vest în general. Eu despre mine personal îmi amintesc că înainte de a veni în America, pentru mine tot vestul era acelaşi lucru şi în general însemna tot ce auzeam ca muzică şi tot ce vedeam în filme.

Foarte pe scurt, este adevărat ca societatea şi civilizaţia americană este folosită ca decor şi anumite aspecte sociale ca pretexte pentru filme.

Iar muzica, mai ales după anii 80, a început să fie din ce în ce mai industrializată şi tipizată. Apropo. Îmi amintesc când eram responsabil la IMU Bacău cu începuturile care nu au dus la nimic ale noii tehnologii de proiectare asistată de calculator, făcută posibilă prin apariţia în România a unor calculatoare foarte performante, clonate după unele americane, am avut un contract pe partea de soft cu Centrul de Calcul al Ministerului Industriei Electrotehnice, CCMIEt.

Ca orice reflectare a centralismului excesiv din acea perioadă şi ca ilustrare a vidului tehnologic mai ales mimat al acelei vremi de sabotorii menţionaţi mai sus, ei nu au făcut nimic în acel contract (nu pentru că nu au ştiut sau nu au vrut, dar mimând lenea, dezinteresul, piloşenia, corupţia, etc., ei au luat pur şi simplu un soft oarecare făcut prin eforturi mai mult personale de la o altă firmă în subordinea lor din Timişoara şi ni l-au dat împreună cu acel calculator, care de fapt a avut cu totul alt rol în această schemă). (S-a discutat şi s-a făcut multă agitaţie pe creerea unei reţele în cadrul ministerului, iar acel calculator urma să fie un nod, ceea ce nu s-a întâmplat, dar cred că zvonul a contat mai mult). (Cu toate acestea, la cererile insistente ale mecanicului şef, care m-a ajutat la instalarea calculatorului şi amenajarea spaţiului respectiv, un terminal din cele 16 (câte 8 pe o placă de multiplexor) era departe de spaţiul nostru, în atelierul mecanicului şef. - şeful atelierului propriu de întreţinere a utilajelor, unde câţiva ingineri aveau acces şi scurtau dramatic timpul de proiectare în general a roţilor dinţate, cu ajutorul unor programe scrise de ei în BASIC).

Deci într-o zi când m-am săturat de minciunile lor, a şefilor mei, a celor din subordinea mea, m-am apucat şi am făcut la repezeală, în câteva săptămâni un program (limbajul la alegerea noastră atunci era Fortran77 de pe sistemul RSX-11, 16 biţi) un program care chiar funcţiona şi era în stare să genereze fişele sau traseul tehnologic pentru repere tipizate, care aveau acelaşi traseu tehnologic dar erau diferite una de alta prin timpii de prelucrare şi deci normare. Programul conţinea un analizor sintactic şi un mic limbaj care permitea descrierea traseului tehnologic tipizat şi folosirea de variabile care depindeau de câţiva parametri care de fapt erau incluşi în numele codificat al acelui reper.

Când a văzut şeful meu prima fişă tehnologică generată cu acel program, a înlemnit şi mi-a spus să renunţ. Erau prea multe interese în joc, era un atelier de proiectare a normelor (la IMU erau 600 de ingineri şi subingineri proiectanţi) iar normatorii erau pe blat cu şefii de secţii şi maiştri, de normare depinzând salariile, care pe vremea aceea erau totuşi destul de variabile.

Mi-a venit în minte acel program zilele trecute când mă gândeam la gradul de tipizare şi reutilizare a expresiilor în limba engleză americană. Ceea ce în trecut s-a numit stereotipuri. Există în această limbă un număr foarte mare de expresii a căror origine în general este literatura şi filmul, care sunt folosite şi refolosite mereu în conversaţii, articole de media, etc.

Scopul lor este creerea şi recreerea acelei atmosfere intime, de apartenență, în care odată intrat, o persoană se simte în largul lui şi confortabil.

Dar existenţa acestor stereotipuri, de multe ori foarte nuanţate şi subtile, taie orice speranţă unui nou venit la o vârstă trecută de adolescenţă, de a se integra vreodată în această cultură.

Aceste stereotipuri sunt prezente nu numai în limbă dar şi în orice acţiuni care sunt de domeniul public, multe persoane strecurându-se şi scăpând judecăţii celor mulţi adoptând atitudini tipizate, fiind imediat asimilaţi de ceilalţi cu personaje sau atitudini cunoscute.

Văd unele tendinţe de introducere în România, odată cu marasmul societăţii de consum, desocializarea şi dezindividualizarea, a acestor stereotipuri. Mai înainte ca ei să aibă şansa de a înţelege cu adevărat de unde vin, ce înseamnă şi cât de compatibile sunt cu modul ancestral de gândire românesc.

Mai există un tip de acţiune care se întâmplă în faţa publicului pe care eu în acest moment o numesc "sacrificiu mediatic". Se ia o persoană publică, care îndeplineşte criteriile momentului şi asupra ei se proiectează lumina reflectoarelor media, iar lumea imediat intră în contact cu intimităţile acelei persoane, reale sau poate chiar regizate, în funcţie de cerinţele momentului, o lucrare artistică şi mediatică menită să mimice anumite aspecte reale şi să abată atenţia publicului de la alte întâmplări, prin aducerea în faţa lor a unor aspecte absolut similare, şi apoi forţarea altor concluzii.

În trecut probabil sacrificiul era real, astăzi nimeni nu ar mai accepta aşa ceva, se folosesc probabil voluntari, care la sfârşit vor fi recompensaţi, vor fi translaţi poate în alt spaţiu sau identitate sau pur şi simplu la stingerea reflectoarelor îşi vor relua viaţa în cvasi-anonimitatea lor iniţială, de purtători de stereotipuri.

M-am trezit azi şi mi-am amintit de ultimul şi cel mai intrigant titlu pe care l-am citi ieri seară înainte de culcare. Primarul Rob Ford este un outsider al elitei media şi se identifică astfel cu noi toţi ceilalţi outsideri.

Un primar, outsider al media. Bine dacă începem să gândim că primarii fac parte din media.

O altă mişcare de scenă, altă piruetă din multele pe care le-a făcut această balerină desprinsă din tablourile Marilenei Murariu sau din benzile desenate ale lui Dilbert, alt rol asumat pentru a capta iar atenţia în altă direcţie de la o problema reală la care experţii în comunicaţii nu au soluţii, într-un show care pare mereu ajuns în fiecare zi la ultima reprezentație din sezon.

Saturday, September 14, 2013

Mount Hood


Click on a picture to enlarge. Middle click or right clik/new tab for highest resolution. F11 to bring the browser in full screen. Best compromise, normal click then F11
























Sunday, September 8, 2013

Fun With Captions

There are times when i believe the TV program is at least partially modified in real time from a supercomputer somewhere. Or at least the commercials.

Yesterday i saw a beer commercial. A glass was getting filled with beer. 1.5 seconds after that i saw the back of the head of a blonde woman dressed in blue covering the whole screen with a thick piggy tail. Ok i switched channels and i see another commercial with another glass filling with beer with another blonde woman dressed in blue, etc. But it was a DIFFERENT comercial! Ok i switched channels again and i see a cupcake. Good. I looked at it trying to feel the taste and the imaginary texture with my tongue in my empty salivating mouth. 1.5 seconds later, i see a baby eating the cake. Ok i switched channels and i see a beautiful woman with some exercising device, stretching all the muscles of her beautiful long legs, and from everywhere else. OK i stare and enjoy. 1 second later i see a guy full of muscles doing the same thing. Turn off.

OK. I remembered the time when i had satellite and VCR and recorded on a rolling tape everything just in case i wanted to prove something. I briefly thought of a TiVo or any DVR, then i said ok, i cannot afford it and it's not worth it since i watch the same free channels distributed on the air. It would be a total waste since rareley there are competing programs on different channels...

Then i remembered about my 70 bucks German Engineered wanderous compact camera and grabbed it. I tried to keep in on the screen but when i was seeing something it was too slow to focus and take the picture and the scene was changing... Then i started to take random shots, one after another, for about 10 minutes until i got bored... Today i downloaded the pictures and noticed a strange effect due to the delay of the CC... Everything looked funny like in a comics book... (Yes i use CC because of the reduced volume at night and because i'm not a native English speaker, remember?).








Saturday, September 7, 2013

Steigerwald Wildlife Preserve


Click on a picture to enlarge. Middle click or right clik/new tab for highest resolution. F11 to bring the browser in full screen. Best compromise, normal click then F11