Nvidia şi Nouveau

Strict despre IT.

Nvidia este cel mai mare producător de cipuri video pentru computere şi nu numai. Pe placa de baza sau pe placa video a computerului dvs. se va găsi, foarte probabil, un cip cu acest logo. http://en.wikipedia.org/wiki/Nvidia

Nouveau este numele unui driver (program, soft) din Linux care acoperă cu diferitele versiuni toate tipurile de cipuri Nvidia. (Driverele sunt nişte programe realizate chiar de producătorii de cipuri ca Nvidia şi asigură o legătură standardizată între sistemele de operare ca Windows şi Linux şi aceste cipuri).

Până la Vista cred, Windows necesita de multe ori instalarea manuală a majorității driverelor audio şi video fie de pe CD-urile incluse de producătorii de chip-uri sau plăci sau de pe site-urile acestora. Când am instalat 7, prin 2009, când a apărut, am avut plăcuta surpriză să văd că Windows are inclus sau descarcă la primele update-uri automat driver-ele necesare. Şi de atunci aşa a rămas. Un punct bun pentru Microsoft. Dar 7 a avut pentru mine o listă lungă de dezamăgiri, inclusiv spațiul necesar pentru instalare şi funcționare, care la un moment dat a depășit partiția alocată de 22 GB.

Nvidia, invocând legea copyright-ului, nu le dă voie la cei de la Linux (Fedora) să includă driver-ele sale în lista pachetelor care formează Linux.

Linux vine instalat cu driver-ul Nouveau care acoperă majoritatea configurațiilor, dar pentru cipuri mai slabe ca viteză apar probleme, driver-ul Nouveau, nefiind realizat de producătorii de hardware (cipuri) video nu are aceleaşi performanţe ca driver-ele Nvidia.

Nouveau este ca şi Linux un soft gratuit însă a fost realizat de entuziaşti Linux prin decompilarea sau descompunerea sau "reverse engineering" a cele 3 drivere furnizate de Nvidia pentru Linux care acoperă toate cipurile sale. Lista este aici http://www.nvidia.com/object/IO_32667.html unde se poate găsi, în funcție de tipul cipului grafic, numele driverului necesar.

Dar acest "reverse engineering" nu s-a putut realiza complet şi rezultatul este că Nouveau are cam jumătate din performanța oricărui driver Nvidia din cele 3 din lista de mai sus. Deci la cipuri mai slabe, sau pentru jocuri, este necesară instalarea manuală a unui driver Nvidia care nu este simplă şi necesită muncă suplimentară pe lângă la instalarea Linux-ului.

O altă problemă a Nouveau este inexistenţa unui program care să gestioneze fişirerul xorg.conf care conţine o parte din setările grafice, orice setări necesare în acest fişier fiind făcute (sau de cele mai multe ori nu) manual. O listă de setări fine pentru tunarea acestui fişier se găseşte aici

http://ovekarlsen.com/Blog/turning-ubuntu-12-04-into-a-professional-low-jitter-os/

Driverele Nvidia pentru Linux (Fedora) se găsesc sau la site-ul Nvidia sau la un site afiliat cu Fedora, şi trebuie făcuţi nişte paşi manuali destul de ne-confortabili pentru instalarea lor. La Ubuntu, aceasta se face mai uşor, Ubuntu găsind pe net şi instalând driverul automat, sau cu un clic, dar în cazul configuraţiei computerului la care scriu acum, a instalat unul greșit (din cele 3).

Şi acesta este cred motivul principal pentru care lumea nu se aventurează să schimbe Windows pe Linux pentru calculatoare de uz general. Păcat fiindcă Linux este ca performanță comparabil cu Apple OS X, care este de fapt un OS similar cu Linux, sau cu Android, care este o versiune de Linux. Şi este gratuit, incluzând licenţa de folosire.

Constituţionalitea Preşedintelui

[Reeditat, original scris la 15 decembrie 2013 09:38:00 PM]
[Completat la 20 decembrie 2013 cu acest link http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=13300 la legea pentru modificarea referendumului promultată pe 14 decembrie 2013 care este tema principală al acestei postări şi a acestui link care arată cum a fost publicată în Monitorul Oficial conform acestui site http://www.lege-online.ro/lr-LEGE-341%20-2013-%28153615%29.html, luni, 16 decembrie 2013. Ultima parte a ultimului paragraf se referă la aspecte procedurale din Constiuţie, nu la problema de fond a legii, descrisă mai jos.]


(Am mai scris despre constituționalitatea existenţei unui Ministerul al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Nu poate exista un minister care să dezvolte ceva ce nu există, conform Constituției României. Existenţa acestui minister probează şi nesesizarea neconstituționalității lui de către o multitudine de factori şi entităţi politice din România atestă complicitatea tuturor. Constituţia României precizează clar formele administrativ teritoriale ale statului român în articolul 3 alineatul (3).
http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=1#t1c0s0a3

ARTICOLUL 3
(1) Teritoriul României este inalienabil.

(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.

(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine)

Dar acum mă voi strădui să scriu despre constituționalitatea exercitării funcţiilor Președintelui în exerciţiu al României.

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16209134-traian-basescu-promulgat-legea-privind-organizarea-referendumului.htm

Deci încă o dată...

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c1s3a77

ARTICOLUL 77
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Preşedintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă Preşedintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituţionalităţii ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curţii Constituţionale, prin care i s-a confirmat constituţionalitatea.

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a100

ARTICOLUL 100
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
(2) Decretele emise de Preşedintele României în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în articolul 91 alineatele (1) şi (2), articolul 92 alineatele (2) şi (3), articolul 93 alineatul (1) şi articolul 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.

Ok. Deci în Art.77 alineatul (1) se spune că "Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire" (de la parlament). Nu scrie "se poate face" cum ar fi trebuit, fiindcă preşedintele are două posibiltăţi după cum scrie în alineatul (2). Poate să o promulge, poate să o trimită în parlament spre examinare, o singură dată sau poate să sesizeze Curtea Constituțională de neconstituționalitatea ei (nu se precizează de câte ori pentru că e vorba de o sesizare la o instanţă judecătorească, care conform unui principiu de drept, nu se poate face decât odată). Aici apare un alt loophole în Constituţie pentru că nu se precizează ce se face în cazul în care părerea Președintelui, care conform articolului 80 alineatul (2) "veghează la respectarea Constituției" intră în contradicţie cu cea a Curţii Constituționale şi a Parlamentului.

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a80

Dar ştim, conform art. 147 alineatul (4) că De la data publicării, "deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor". Deci şi Preşedintele trebuie să se supună hotărârii Curţii Constituţionale, indiferent care ar fi aceasta.

În Art.77 alineatul (3) scrie "promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii" (de la CCR). Această ambiguitate (folosirea expresiei "se face") se poate rezolva prin referinţă la alineatul  (1) pentru a respecta principiul general al consecvenţei unui text. Nu poţi folosi o expresie într-un alineat (1) ("se face" cu sensul de "se poate face") şi aceeaşi expresie în alt alineat (3) din acelaşi articol  ("se face" în sensul de "trebuie făcută") cu sens opus. Deci interpretând alineatul (3) ca şi pe alineatul (1), ca o precizare a termenului în care se poate face această promulgare, nu şi ca o obligativitate, nu rezultă obligativitatea promulgării vreunei legi de către preşedinte.

Datorită ambiguităţii cu care a fost scris acest Articol din Constituția României, se poate interpreta că Preşedintele României poate să nu promulge deloc o lege.

(Ceea ce în practica legislaţiei americane se numește "loophole". Iar acest articol are două sau mai multe. Desigur, a folosi un loophole într-o lege (în acest caz chiar Constituția României, aprobată prin referendum)  presupune un anumit tip de moralitate, des întâlnită pe la avocaţi, dar dacă e să o faci pentru
binele ţării?)

În toată Constituția nu există precizări la posibilitatea altcuiva de a promulga o lege atâta timp cât preşedintele este în funcţiune. În schimb există precizări referitoare la "vacanţa" preşedintelui.

ARTICOLUL 97
(1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a97

(2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

ARTICOLUL 98
(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a98

(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.

Mai mult decât atât, în Articolul 100 se prevede şi sancţiunea în cazul în care o decizie nu este publicată în Monitorul Oficial, deci nepromulgată

ARTICOLUL 100
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a100

Activitatea unui preşedinte în funcţiune, sau a oricărui alt şef al unei organizaţii oficiale a unei ţări în funcţiune (miniştri, şefi de corp legislativ, etc.) nu poate fi dublată de altcineva. Asta ar echivala cu existenţa a două entităţi cu aceeaşi funcţie în stat.

Mai mult. În Art.77 (2) se precizează că o lege poate fi trimisă spre reexaminare Parlamentului o singură dată. Nu scrie însă de câte ori poate fi trimisă Curţii Constituționale spre verificarea constituționalității. Şi aici pot să precizez că o lege poate fi neconstituțională după mai multe criterii, deci se poate ca să fie trimisă înapoi Curţii Constituționale de mai mult decât o singură dată, dacă Preşedintele între timp descoperă alt tip de neconstituționalitate sau pur şi simplu dacă este convins de neconstituționalitatea ei.

Curtea Constituțională este un tip de instanţă special, care poate fi sesizată numai de anumite instituții ale ţării şi nu are nici un mecanism de apel. Deci nu ar fi fost absurdă retrimiterea legii înapoi la Curtea Constituțională atâta timp cât Preşedintele este convins de neconstituționalitate ei.

Dar el când a apărut în public, a spus că a vrut, prin sesizarea sa, doar să întârzie promulgarea legii pentru a nu se suprapune cu alegerile prezidenţiale de la anul.

Deşi la data când a trimis legea la Curtea Constituțională, Preşedintele a scris în sesizare În lipsa unei participări de cel puţin jumătate plus unul din corpul electoral, apreciem că noua variantă de reglementare a cvorumului de participare, aleasă de legiuitor, nu asigură o reprezentativitate suficientă de natură a conferi deciziei adoptate forţa care să reflecte voinţa şi suveranitatea poporului" http://www.evz.ro/detalii/stiri/traian-basescu-a-trimis-parlamentului-spre-reexaminare-legea-referendumului-presedintele-1047170.html

O mare ciudăţenie a acestui caz constituie tocmai faptul că cel care sesizează instanţa, în cazul nostru Preşedintele, este cel care, dacă această lege ar fi fost in vigoare la data ultimului referendum, ar fi fost demis! Deci Preşedintele dacă ar bloca această lege ar apar în ochii publicului ca şi cum ar încerca să blocheze o lege care i-ar fi înlesnit demiterea! (bine, legea este întârziată, va intra în vigoare doar la un an de la publicarea în Monitorul Oficial şi nu-l mai poate afecta).

Dar iată aici întreg textul al deciziei CCR, care cuprinde şi sesizarea

http://lege5.ro/Gratuit/gm4dmmjzgu/decizia-nr-471-2013-cu-privire-la-respingerea-obiectiei-de-neconstitutionalitate-a-dispozitiilor-legii-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-3-2000-privind-organizarea-si-desfasurarea-referendumu

Orice instanţă, inclusiv Curtea Constituțională, poate să judece un caz numai o dată şi numai în limitele sesizării. Dacă sesizarea nu a fost bine făcută, ea nu poate să dea o decizie mai bună decât satisfacerea sesizării "deoarece contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţia României, republicată, potrivit cărora "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate", precum şi prevederilor art. 2 alin. (1) şi (2) din aceasta".

Această lege, prin micșorarea prezenţei la 30% încalcă principiul de drept al majorităţii prin care un corp legislativ poate să-şi exercite prerogativele. În cazul referendumului, întreg poporul (cei cu drept de vot) devine corp legislativ, prin sistemul democraţiei directe. Dar pentru ca un corp legislativ să-şi exprime voinţa, este necesar votul (prezenţa) a cel puţin jumătate din membri. Dacă nu sunt prezenţi jumătate + 1 din membri, nu mai este corp legislativ unic pentru că cealaltă jumătate absentă, în teorie poate să voteze altfel, la fel de legitimat ca prima jumătate şi astfel. în mod perfect legal, se divizează părerile poporului român încălcându-se principiul indivizibilităţii. (În cazul nostru poporul român este divizat chiar în 3 şi ceva, fiindcă prezenţa necesară este de doar 30%!) Aceasta a fost scris în Constituție în Art.1 alineatul (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. şi (3) "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate." Ori prin admiterea de referendumuri la care nu se prezintă măcar jumătate din cei cu drept de vot, se încalcă Articolul 1 alineatul (1) şi (3) din Constituția României. Astfel ar fi trebuit să fie făcută sesizarea la Curtea Constituţională şi sunt curios cum ar fi negat ei aceasta.

Acestea sunt încălcări profunde de atribuţii constituţionale ale Preşedintelui, care nu a făcut cum trebuia sesizarea încălcând Articolul 80 din Constituție "(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. (2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate".

http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3#t3c2s0a80

KGB-ul din vecini

[Reeditat, originalul scris pe 17 decembrie 2013 07:48:00]

http://www.bzb.ro/stire/a-murit-victor-neculicioiu-seful-fostei-unitati-anti-kgb-din-romania-a67848

Această întâmplare îmi aminteşte de secretomania şi paranoia regimului comunist. Nu aveai voie să vorbeşti nimic dar mai ales nu puteai să auzi nimic. Erai un străin de trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Erau oameni desemnaţi şi structuri desemnate care se ocupau de acestea. Sub comanda unui semianalfabet care a fost dus de nas până în ultimul moment al vieţii, când pilotul elicopterului l-a dus acolo unde trebuia. Îşi făceau aceste structuri treaba, profesionist şi la nivel internaţional? Mă îndoiesc, mai ales fiindcă nu îi controla nimeni. Singura lor treabă pe care ştim sigur că au făcut-o era să ţină populaţia sub teroare. Pregătindu-ne, nişte handicapaţi, buffalo soldiers pentru UE. Pentru al cui beneficiu?

Mă uit la Coreea de Nord. Recent nişte oameni au fost executaţi acolo pentru că au privit la televizor programe din sud. http://www.theblaze.com/stories/2013/11/12/reports-north-korea-executed-80-people-for-watching-tv-and-owning-bibles/

Noi nu ajunsesem chiar acolo, dar se îndoieşte cineva că nord-coreenii, dacă vor ieşi vreodată din situaţia asta, vor rămâne nişte handicapaţi, pentru generaţii?

Trăiesc în SUA de 18 ani şi ce aud aici pe la unele posturi de radio şi site-uri depăşeşte orice imaginaţie pentru un român, chiar unul de acum, şi ar părea divulgări şi trădări. Asta pentru că în SUA oamenii sunt mult mai liberi şi pot să vorbească orice ştiu. Poate şi fiindcă nu prea are cine îi opri şi sunt imuni la tâmpeniile mediatice. Poate noile generaţii...

E adevărat că sunt oameni cu clearance care au acces numai la anumite date şi care date odată ajunse în public pot să dăuneze ţării. (vezi cazul Snowden, care poate fi real sau nu. De ce nu cred că este real? Pentru că un om cu un curs intensiv de o săptămână în IT şi după 3 luni de serviciu ca şi contractor la NSA nu poate să ia de unul singur cantitatea de informaţii pe care a luat-o). Dar dacă cazul nu este real, atunci nu poate avea alt rol decât generarea de paranoia chiar printre americani. Adică, să înveţe noile generaţii să vorbească şi ei mai puţin că îi aude lumea şi li se urcă la toţi democraţia la cap. În felul acesta, ruşii fac ce ştiu ei mai bine. Înghit o momeală, cred că au prins Holy Grail-ul spionajului, după care participă la crearea în America a tipului de paranoia care a existat la ei. Toată lumea... pierde.

http://articles.timesofindia.indiatimes.com/2013-12-04/india/44756015_1_edward-snowden-information-security-koenig-solutions

(LOL eu am lucrat 8 luni în Delphi şi 2 ani în C şi nici nu mă gândesc că aş avea vreo şansă. De fapt râd de mine la un interviu dacă le spun că am această pregătire.)

Iar dacă NSA ar urmări toate emailurile, ar şti cine a trimis emailul de ieri la Harvard.

[18 decembrie 12:00 PM; am văzut acum că au adus la tribunal un student. Dar mai este un lung şir de acte de terorism comise în ultimii ani care ar fi putut fi evitate dacă NSA ar fi urmărit telefoanele şi emailurile autorilor şi transmite datele, poate chiar anonim, pentru a nu se deconspira, autorităţilor.]

Dar ce spune jurnalistul după ce a murit Neculicioiu că s-a întâmplat în România, că au venit ruşii şi nu a ştiut populaţia este posibil numai într-o ţară închisă, paranoică şi, nu vom şti niciodată. Chiar, cât timp vor veni tot felul de indivizi cu tot felul de dezvăluiri despre ce s-a întâmplat atunci, chestii care nu le poate verifica nimeni? (Cât îi va crede lumea LOL).

Eu nu am de unde să ştiu că a existat o unitate anti-KGB în România. (Chiar dacă ar fi scris Pacepa în cartea lui, un fel de roman, care a fost publicată cu mare greu şi numai la intervenţia unor politicieni de atunci). Nu am fost informaţi atunci, vine acum un nene jurnalist după 24 de ani de la revoluţie şi ne spune că a existat şi ce a făcut ea. Adică nu a făcut nimic. Poate fiindcă nu a existat?

Eu sunt sceptic. Din cauza faptului că spune asta (bine în urma unui eveniment real sau nu care poate a fost creat) (adică l-au omorât pe moşul ăsta) într-un moment când unii politicieni sunt suspectaţi de spionaj, ca să ne arate o direcţie (falsă).

Spionii adevăraţi, ca şi ninja (shinobi) sunt cei pe care nu-i bănuieşte nimeni, care trăiesc şi mor în anonimat. Nu scriu cărţi, nu dau interviuri şi nu cer azil politic. Şi mai ales nu dau declarații post-mortem în media.

Poveştile de spionaj din media şi din filme sunt doar motivaţie de show şi paranoia nejustificată.

Dar dacă era o societate liberă, cu media liberă şi mai ales cu cetăţeni liberi, ar fi putut veni zeci de mii de ruşi ipotetici fără să ştim noi toţi? Dar chiar şi aşa mă îndoiesc, fiindcă am fi auzit vorbind. Eu personal nu cred că a fost nici un rus nici la Iaşi nici în altă parte. Poate au fost vreo câteva Lada cu câte 4 cetăţeni în ea îmbrăcaţi în pufoaice să ceară direcţii cu harta în mână vorbind cu accent rusesc. Poate a fost diversiune. Să avem pardon. Aşa fac trupele speciale, cer direcţii pe stradă?

Un nou accent de paranoia, adăugat altora, ştiri "importante" despre cearta pe comasarea muzeului satului, scandalul imunităţii şi ignorarea celor cu adevărat importante, despre care am scris în postările recente (vezi legea referendumului promulgată de Băsescu pe 14 decembrie la 12 noaptea. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf )

Iar lumea, pe baza unei paranoia trecătoare şi neconfirmate, ia decizii, iar ceea ce urmăresc ei acum este uitarea acelei legi şi a adevăratului scandal din jurul ei. De fapt, aşa este mânată turma în România de mult, poate de la apariţia media. Prin salturi înainte pe bază de comenzi scurte, acoperite de nişte ştiri false. (Ce mai contează după, când îi vine românului mintea aia târzie. Până se trezește el, apare altă fază).
M-am săturat de cei care arată cu degetul bau-bau-ul de la răsărit în timp ce alţii îşi fac treburile, pe şestache în parlament şi în România.
 
Cert este că aceşti aşa zişi conducători ai noştri dansează vals în public creând ştiri şi se joacă cu sentimentele, mai ales paranoia născută din neştiinţă, motivând cu însuşi faptul că "aşa merită lumea proastă fiindcă fiind neinformaţi reacţionează exagerat" şi oricum fără ei am lua-o razna, poate în altă direcţie. Şi mai ales fiindcă "nu se gândesc niciodată decât la persoana lor". Or fi şi din aceştia în România. Dar nu toţi şi probabil nu o majoritate. Şi aşa ia naştere simbioza în care trăim cu această specie de conducători. Dar această simbioză nu poate continua dacă cei conduşi devin informaţi. De aceea, conducătorii şi media fac eforturi constante de a menţine acest echilibru.

Unul din modul în care se face aceasta este mituirea şi coruperea celor care se ridică prin şcoală la un nivel la care pot să înţeleagă toate acestea. Mituirea se poate face şi prin burse, job-uri şi ale înlesniri, de care ei pot să nici nu-şi dea seama.

Poate istoria lor (a acestei elite) sau istoria lumii întregi îi justifică, eu nu pot. Nu e drept să taxezi oamenii pentru prostie tâmpindu-i şi mai tare, adică de un număr nedefinit de ori, într-un cerc vicios. Toţi trebuie să avem o şansă să ieşim din el iar aceasta se numeşte accesul liber la informaţie, transparenţa politică.

S-a dat o lege acoperită de scandalul cu imunitatea pe care NU A BĂGAT-O NIMENI ÎN SEAMĂ şi care peste un an, când este programată să intre în aplicare în mod sigur va avea consecinţe catastrofale pentru România. Dar mai ales s-a demonstrat fără dubiu că parlamentul şi preşedintele au trădat România. Ştiu că ce am scris în acest post de blog (link mai jos) este lung şi greu de urmărit. Pe scurt, s-a votat o lege http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/F1097217781/pr159_13.pdf şi a fost promulgată de Băsescu sâmbătă, 14 decembrie la ora 12 noaptea, la mişto prin analogie cu votarea altei legi la începutul aceleiaşi săptămâni de către parlament, tot noaptea, dar care este alta, şi modifică pragul prezenţei necesare la referendum la 30% sau în jur de 5 milioane de români prezenţi să voteze o lege din care 3.8 trebuie să spună da, dar care nu se aplică acum, ci printr-o întârziere record demnă de Cartea Recordurilor, peste un an, când Băsescu nu va mai fi preşedinte, ca el să nu poate fi afectat de ea, deşi ea iniţial a fost concepută fără această întârziere de un an, tocmai pentru că referendumul pentru înlăturarea lui Băsescu nu a avut succes din cauza aşa zisei lipse de prezenţă. Dar trădarea este cu atât mai parşivă cu cât vedem că totul a fost regizat de la început regizat pentru a justifica crearea acestei legi, referendumul nu a fost pe bune şi în continuare promulgarea ei a fost acoperită de scandalul cu imunitatea, etc.

http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/12/constitutionalitea-presedintelui.html

Prin această lege, cu mobilizarea unei părţi a electoratului român şi completarea prin mituirea alteia se poate trece prin referendum practic orice. Şi nu mă puneţi pe mine să ghicesc ce ar vrea unii să treacă prin referendum.


Întreaga lor justificare este concentrată în melodia aceasta. Şi eu am avut momente când am zis aşa dar nu aş fi cântat niciodată melodia asta sinistră.