Tuesday, June 25, 2013

Adrian Sârbu

Pornind de la acest articol (SONDAJ), am aflat că bucureştenii sunt cam deprimaţi şi sunt îngrijoraţi de sănătatea lor. Bine compară nr. de doctori, bani, aparatură medicală cu ale altor ţări. Faptul că politicienii de vârf se tratează în străinătate.

Parte din aceasta poate fi rezolvată prin urmărirea show-ului şi acum al noului site care aparţine de omniperenul om mediatic de pe la noi, Adrian Sârbu. Unde pot primi sfaturi gratuite şi alte know-how-uri pentru o imagine mai sexy a sănătăţii dumnealor. Mai mult decât atât, îi invit să citească şi această postare funny care urmează.

Cine este Sârbu şi ce (legătură) are el cu sănătatea românilor.

"În 22 decembrie 1989 a participat la revoluția română, filmând anumite scene din clădirea C.C. al PCR. Dar mai important: a filmat așa-zisul "proces al soților Ceaușescu". Ulterior, în condiții prea puțin elucidate, caseta nemontată a procesului a ajuns să fie difuzată de anumite posturi străine de televiziune. A devenit membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, ocupând funcția de secretar de stat pe probleme de massmedia."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_S%C3%A2rbu_%28om_de_afaceri%29

Discretul om de afaceri Adrian Sârbu (am auzit că nu prea îi place să iasă în public.) Nu am ştiută că a ocupat funcţia de secretar de stat (ce-o mai fi şi aia, ministru?) pe probleme de massmaedia. Nu ştiam că CFSN a avut "probleme de massmedia".

Dar am bănuieli că el ar fi regizat, afară de alte faze de pe la revoluţie reality show chiar scena aceasta cu telefonul, în care el apare şi ca protagonist împreună cu divii politicii româneşti de mai târziu. Din gesturi pare a spune, curajos: Dă-i nene în p.m. pe ruşi, afară cu ei din viaţa noastră!.
Faza tristă e că dacă ar fi pozat cineva sub masă, nu ştiu sigur dacă firul acela ducea undeva...


Cu bani făcuţi din vânzarea în străinătate a filmului "Procesul Ceauşeştilor", un film cam naiv, puţin suprarealist şi cu ceva elemente horror, dar şi ca reality show în acelaşi timp, gândit să spargă cotele în 25 decembrie 1989, Sârbu, care mie îmi pare totuşi de altă naţionalitate, a pornit înainte să creeze un imperiu media românesc, bazat pe o firmă care intră în componenţa indicele NASDAQ dar înregistrată în Bermuda, prin care, folosind un număr de dive media bine ancorate la diverse canale TV, a pornit să construiască partea vizibilă, mediatică, a realităţii politice româneşti, în care el însuşi până acum a fost omul invizibil.

Mai mult fun legat de conversaţii şi întâlniri cu dive puteţi descoperi aici http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/06/do-we-got-it-or-fungus-among-us.html şi aici http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/05/sorrys-not-enough.html

Sper să scriu o postare întreagă dedicată acelei întâmplări din decembrie 2010 când am trecut foarte aproape de două dive românce într-o cameră la urgenţe.

How EU and BBC work

Last week, Germany and the Netherlands put a veto to further talks with Turkey on EU memberships, scheduled on June 26. They didn't say for how long or if indefinitely.

http://www.ottawacitizen.com/news/Germany+blocks+opening+chapter+accession+talks+with+Turkey/8554983/story.html

But according to BBC,

"Germany's Foreign Minister Guido Westerwelle played down tensions with Turkey on Tuesday, saying he had had a "really good, constructive" discussion with his Turkish counterpart Ahmet Davutoglu on Monday evening."

So the talks are on again but postponed to October.

In their wish to maintain things positive and making our days birghter, BBC managed to turn this completely upside down saying

http://www.bbc.co.uk/news/world-europe-23044600

So according to them, it's not Germany changed its mind, it's now Germany delaying.

But according to reality, it was blocking last week, now it changed its mind, opened again, but since they had to be somewhat consistent, or the arguments where not hard enough, postponed it 'till October.


I know Germany is one of the most important economies in the world, one of the only three countries with a net surplus, due mostly to honesty, realism and hard working. But lately, (although this issue has been decided through veto and Germany could legitimately reconsider as it did), since anybody else didn't have to say anything as most of the Europeans don't care, or don't know or don't recognize the importance of this issue, or have other things to worry about, or they trust Germany on all issues or have already been lobbied hard on different issues, anyone can see, everything about EU tends to be decided by Germany's top politicians. And if Turkey decided to enter EU, they know in which direction to push.

Monday, June 24, 2013

Întâmplări cu autocare, tunele, etc.

6 August 1995, New York. Am venit cu cursa Tarom din acea zi, şi lângă terminalul din aeroport tocmai parcase la terminalul următor o pasăre zveltă şi majestoasă, un Concorde. Am stat trei ore la imigraţie (şi din cauza scandalului fantastic făcut de un român care venise din Canada şi nu avea acte şi se certa cu ăia pe acolo, poate mai mult de o oră) după care m-am dus la o proaspătă cunoştinţă de-a noastră în Flushing Queens (ne-a dat adresa cineva din România). Am vorbit la telefon cu Iulian Mârţ, fostul meu coleg din Bacău, atunci în Oregon, destinaţia noastră finală. Aveam 600 de dolari, nu ştiam cum să cumpăr repede două bilete ieftine de avion şi ne-a sfătuit să luam Greyhound-ul. Nici o problemă, doar citisem cartea lui Romulus Rusan. Din care însă nu îmi mai amintesc nimic.

Deci a doua zi am luat un taxi şi ne-am dus la staţia Greyhound din Manhattan cred. Casiera s-a uitat la mine ca la o fantomă când i-am cerut bilete pentru Oregon. 160 dolari pentru două. Am luat multe sandwich-uri de la o tonetă. Şi ăla se uita ciudat la mine. Nu ştiam de câte ori va opri autobuzul şi unde, etc. 8 şoferi, 5 autobuze, 3 nopţi. Pe 10 August eram în Salem, Oregon. Veronica (soţia lui Iulian) ne aştepta şi m-a îmbrăţişat uşor şi mi-a şoptit la ureche... Gigi, Gigi... (cu un ton ce sugera... ce te-aşteaptă pe tine pe aici...)

Nu ştiu cred că a fost a doua noapte în Greyhound. Toată lumea dormea în afară de mine (eram pe la mijloc), şi un negru din spatele şoferului. Nu cred că era nici o altă maşină pe autostradă. La un moment dat autocarul a părăsit banda din stânga şi a început să iasă spre refugiul din stânga lat cât banda, apropiindu-se de parapet. Negrul l-a bătut uşor pe umăr pe şoferul care adormise. Acesta s-a trezit şi a adus maşina înapoi pe bandă. După care a început să râdă! M-a şocat atunci atitudinea lui, faptul că nimeni nu a spus nimic, nu a oprit, de aceea nici nu mai ţin minte locul şi data exactă.

31 August 1997 http://en.wikipedia.org/wiki/Death_of_Diana,_Princess_of_Wales

Şofer cu urme de anti-depresante şi anti-psihotice, dar urme nu cantităţi. A accelerat ca să scape de paparazzi. Flash-uri. Dacă printre paparazzi era o maşină cu un şofer care mai ştia câte ceva? Am văzut accidente la curse provocate de şoferi care nu au păţit nimic.

Primăvară-vară 1998. Tocmai îmi luasem camionetă. Tracţiune numai spate. Mergeam pe Hwy 26 la ieşirea din downtown Portland spre Beaverton. Am trecut prin tunel şi la ieşire ploua. Nu plouase de mult timp şi ploaia s-a amestecat cu resturile invizibile de ulei de pe drum. Am fost distras de ceva, o altă maşină care mergea repede, nu mai ştiu. La ieşirea din tunel am accelerat la deal fără să mă gândesc. Roţile din spate au derapat pe pavajul ud şi am pierdut controlul. Am început să oscilez stânga dreapta. Am ridicat piciorul de pe accelerator şi după câteva oscilaţii m-am redresat. Aveam în jur de 100 kmh.

3 iulie 2004. Mergeam de la Suceava spre sud într-un autocar Volvo nou nouţ al Atlassib. La un moment în jur de Roman s-a băgat în faţă o maşină am impresia că tot Volvo. Noaptea pe şoseaua cu două benzi nu mai era nimeni. A frânat brusc. A frânat şi şoferul autocarului şi s-a oprit la bara lui. Am crezut că sunt ceva hoţi la drumul mare care vroiau să prade autocarul. Dar nu, a pornit. A pornit şi şoferul autocarului. Când a atins viteza normală de mers (eram "în localitate"), cel din faţă iar a frânat brusc. Faza s-a repetat de vreo 5 ori după care cel cu maşina a plecat. Nu cred că ar fi putut provoca un accident major, dar cred că a vrut să facă unul prin care să ne întrerupă drumul acolo.

http://en.wikipedia.org/wiki/Sierre_coach_crash

13 Martie 2012 lângă Sierre, Elveţia. Un autocar plin de copii venea de la un weekend de ski în Elveţia. Autocarul mergea pe o bandă care se termina într-un zid de beton. Şoferii sunt morţi şi nu pot să ne mai spună nimic. Nu a depăşit viteza, şoferul nu era băut sau sub alte influenţe şi nu a avut atac de inimă. Dar din fotografia inclusă mai sus, nu se poate trage decât o singură concluzie. O maşină a apărut în stânga lui, şi nu a mai putut să schimbe banda. O maşină cu un şofer cascador ca cel de la Roman din situaţia relatată mai sus a fost în stânga, iar dacă autocarul ar fi schimbat banda, s-ar fi dat la o parte şi nu s-ar fi întâmplat nimic. (Bine acum dacă ignorăm posibilitatea de maşini conduse fără şofer, cel puţin pe o distanţă scurtă). Dar şoferul autobuzului nu avea de unde să ştie că s-ar fi dat la o parte şi a rămas pe banda aceea. Probabil nu a ştiut nici că drumul se va termina imediat într-un zid de beton, mai ales dacă nu era din zonă.

În ultimii trei ani am întâlnit cred cel puţin 100 de situaţii pe drum când alţi şoferi au vrut să îmi creeze accidente dar care să pară că din vina mea. De multe ori, combinat cu indispoziţii, indigestii şi alte probleme care reduc capacitatea de condus, toate fiind datorate unora dintre vecini în special prin zgomote sincronizate sau tot felul de fumuri. Chiar acum când scriu unul a început să taie la circular, dar foarte interesant şi ritmic. Cea mai frapantă situaţie am descris-o aici. http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/05/pictures-from-streets-2.html Dacă cineva l-ar întreba pe acel şofer al Volvo-ului de la Roman sau cel cu Toyota Prius cu nr. Oregon BURIAN din link-ul de mai sus ce au vrut să facă cred că s-ar lămuri şi ce s-a întâmplat ieri în Montenegro. Bine dar acel cineva nu va veni să ne spună la toţi ce a aflat.

http://en.wikipedia.org/wiki/Montenegro

Montenegro, o ţară sub 1 milion de locuitori, cu puţine resurse pentru a desfăşura ancheta. Şoferul a fost probabil antrenat într-o situaţie confuză cu alte maşini care l-au făcut să accelereze. În tunel era uscat dar afară ploua. La ieşirea din tunel, şoferul a fost puţin orbit de schimbarea bruscă a luminii. Drumul care era uscat în tunel a devenit brusc ud. Din presă am citit că unii călători au spus deja că era vorba de o depăşire (a depăşit în tunel, ce s-a întâmplat, l-a enervat al şofer?). Toţi şoferii din autocar sunt morţi. Au mai fost şi alte persoane prezente pe acolo imediat după accident, în afară de salvatori, cărora probabil le-a luat ceva timp să apară? Bine, la timpul când scriu eu aici toţi martorii au intrat în contact cu multe alte persoane. Nu vom mai şti nimic.

Cu toţii ştim de tragedia prin care trece şcoala de cascadorie din România, cea mai bună din Europa, dar poate vreun elev de-al lui Sobi Ceh să ne ne facă o favoare şi să încerce să analizeze situaţiile de mai sus şi mai ales ce s-a întâmplat ieri în Montenegro şi dacă ar fi putut fi provocat.  Aşa cum a făcut-o Sobi pentru palma lui Băsescu.

În fond, văd că în ultimul timp totul este analizat în media înainte de a fi rezolvat legal, ca de exemplu tragedia Alexandrei Stan, ca să nu vorbim de alte probleme internaţionale. Nu cred că s-ar ofusca nici unul din profesioniştii de la MAE, MAI, CCR, parlament sau ICR. Doar aşa, pentru noi toţi ceilalţi, semidocţii.

Saturday, June 15, 2013

MacGray, 567GGG şi State Police

Camera cu maşini de spălat cu fisă. Brandul şi pentru maşini de spălat şi pentru cele de uscat: MacGray. Poate vine de la alieni, poate de la altceva.


În 17 ani am văzut multe numere dar nici unul ca ăsta. Nu aşa de aproape. Sau poate am văzut şi nu-mi amintesc. A parcat în spatele meu şi după mine. Şi celălalt pe autostradă la întoarcere. B DRA. Pe acela l-am mai văzut. Ca să poată vedea şi românii partea din poveste care o văd numai alţii.


Deci m-am dus iar la Fry's. Dar m-am enervat prea mult de felul cum conduceau pe autostradă. Escadroane, poate 100 de maşini în total care păreau că nu au treabă cu condusul undeva, ci doar schimbat benzi şi depăşit prin stânga şi prin dreapta prin jurul meu până la exasperare. Ceva ca în Oraşul Fantomă (Breaker! Breaker!) cu Chuck Norris. Deşi s-au mai liniştit după razia de săptămâna trecută. Şi azi nu erau camioanele uriaşe pe 18 roţi. Şi am intrat la Fry's şi m-am dus la un calc şi am luat numărul de la poliţia de stat. La uşă doi japonezi apăruţi nu ştiu de unde în pantaloni negri şi tricou roşu se uitau la un TV de parcă nu mai văzuseră aşa ceva. Am sunat şi am încercat să spun despre razie şi despre faptul că nu s-au liniştit. Dispecerul Mathew (parcă aşa a spus) se făcea că nu mă înţelege şi până la urmă m-a pus să aştept. După 5 minute am închis.

De ce fierbe copilul în mămăligă? De ce? De ce?

Am dat peste un titlu în Cotidianul. Şi după aia m-am gândit. La câţi actori maghiari sunt prin USA, pe care îi ştiu eu... Mariska Hargitay.  Pe ea o ştiu numai din poză... Asta seamănă cu orice starletă de pe la noi. Tom Sellek. Pe ăla l-am văzut în nişte filme. Pare un tip serios (îmi aminteşte la mustaţă de Liviu Dragnea. Nu se poate, ăla e din Teleorman dar zâmbeşte cam la fel.) care mai e... A ăla care a murit anul trecut... Am uitat. Şi-mi plăcea când eram copil la fel ca Roger Moore. Au şi jucat împreună într-un film. N-are nume unguresc. Îmi amintesc filmul lui cel mai important. O comedie ceva cu o cursă de maşini... Gata m-am uitat la Roger Moore şi am dat de el. Tony Curtis. În poza din Wikipedia seamănă chiar puţin cu Sly (Sylvester Stalone) dar pacă şi cu Eminem, ceea ce-mi confirmă teoria că Eminem ar avea ceva de maghiar în el. Şi nu a murit anul trecut ci în 2010, ce mai trece timpul...

În orice caz. E o listă întreagă. Tot in wiki. Ba nu, aici http://www.imdb.com/list/WywPqJFaS0I/ Wow ce mulţi din ei care mai sunt ar putea face un mic Hollywood la ei în Ungaria undeva. Sau ar putea să-i înveţe pe ăia multe chestii, să le povestească cum gândesc americanii, etc.

De aceea nu mă miră dacă văd titluri aşa de originale şi poze din film aşa studiate, era una cu o tipă îmbrăcată într-o rochie roşie la marginea unui lan de grâne... Foarte simbolic şi studiat.

Dar nu asta am vrut să scriu în postul ăsta. Sunt alte chestii de care aş vrea să uit dar când văd aşa ceva iar îmi amintesc. M-am uitat zilele trecute la Coppola. Bătrânul. Francis? Ford? Are o figură destul de răsăriteană. De ce spun de el? Fiindcă în afară de Naşul, în care omul mă rog, a avut ce a avut cu italienii, fiindcă îi cunoştea, nu ştiu, poate merită, în 1992 a băgat şi el un Dracula, cu Keanu Reaves (nu, nu în rolul lui Dracula). A ieşit al 15-lea film al anului în State şi al 9-lea în restul lumii. Ceea ce nu e rău pentru un film de specialitate... Cu un buget de 40 milioane a scos în total peste 200. Dar asta n-ar fi nimic, dacă fi-su, Nicholas Cage, care seamănă cu mine când eram tânăr (asta mi-a spus chiar maică-mea la telefon, Dumnezeu s-o ierte, mi-a zis când a văzut filmul prima dată a crezut că sunt eu), şi el, cu nick-ul ăsta (că de fapt îl cheamă Nicholas Coppola, ca pe ta-su) a dat şi el o tură de un Halloween prin România să danseze la Bran. Nu ştiu, am impresia că a fost de mai multe ori, a făcut şi filme pe acolo, poate alţii îşi amintesc. Acu nu ştiu dacă a contribuit mult sau puţin la ce a ajuns România acum, dar am scris aici să nu uit. Grazie, vecchio...! Wow au aterizat vecinii de jos şi au început să clatine clădirea să scuture izolaţia din pod... Gata, pun poza. De la geam din bucătărie, cu geamul închis, e o reflecţie pe geam. Şi încă două mai vechi.

04/20/2013 04:02:20 PM

06/18/2011 06:09:32 PM

07/02/2011 12:37:42 PM 

Aşa că români nu ştiu dacă se mai poate face ceva pozitiv în ţara aceea,  în afară de împrumuturile de la FMI distribuite cu generozitate variabilă în funcţie de cât de mult au dus ţara de râpă în perioada anterioară, cu nici un alt scop decât s-o termine. Dar în lume, multe lucruri profesioniste se construiesc cu şi pentru români, printre care şi un spectacol vivant (încă), cu de toate, în Oregon, cu camere în drone, probabil pentru distracţia red-nex-ilor din toată America, cu toţi actorii de la Hollywood pe care îi prinde poliţia pe acolo că beau la volan şi le dă de ales, ori puşcărie, ori muncă voluntară în Oregon. După estimările mele, un sfert au şi fost pe aici în ultimii 17 ani. Chiar. Până şi porecla de red-neck are ceva simbolic. După ce unul e muşcat, nu i se înroşeşte gâtul?