Tuesday, July 17, 2012

D I S C O

Disco. Sau cum se distrau bunicii. Cineva care mergea la discoteci pe vremea aia îşi mai aminteşte di ai es si o? N-am avut idee ce înseamnă, înţelegeam unele cuvinte, celelalte le completam din imaginaţie. Iată că unele din melodii au supravieţuit, în memoria noastră şi pe youtube. Dacă nu le-aţi auzit demult, poftim aici:













Şi încă câteva aici: http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2012/06/bette-davis-eyes.html

Cocălari

Poate au mai încercat şi alţii să lămurească provenienţa acestui cuvânt în română. Adevărul e că în ultimul timp cultura română e pe pause, lumea e avidă de cea internaţională care e pe fast forward şi ca de obicei, românii sunt flămânzi după cuvinte noi, care sunt cu atât mai mişto cu cât mai exotice şi misterioase.

Dar vine o vreme când orice mister se luminează. Ca de exemplu acum vă voi lămuri originea cuvântului cocălar, care nu e atât de naşpa pe cât pare la prima vedere. Din ce am găsit eu vine din italiană, de la verbul accoccolarsi. Un cuvânt destul de frumos în italiană, (ce cuvinte nu sună frumos în italiană) care poate să însemne şi confortul la care ajungi după un timp de muncă şi şedere într-o ţară nu atât de străină. Dar cu cât mă gândesc mai mult cu atât îmi amintesc de italieni care după ce am văzut eu în ultimii ani, toţi îmi par acum nişte accoccolati, oameni care se uită de două ori în fiecare direcţie când trec strada, şi odată după aia în gând, nu le place să rişte nimic şi în general sunt foarte calculaţi.



Vroaim de mult să scriu de chestia asta, nu am apucat, dar ieri am văzut video-ul Madonnei



LOOOOOL Ce spuneam, "Allacciati la cintura, stronzetta!" (Nu ştiam că Louise Ciccone chiar are un simţ al umorului, per se!) Thank you, Madonna, for the heads up!

Şi poate nu m-aş fi gândit vreodată la toate acestea dacă nu aş avea în minte verbul a (se) corcoli sau cocoloşi, folosit uneori familial în diferite regiuni din România.

Sunday, July 15, 2012

Web Log vs Blog

Cred că m-am prins de ce aşa de puţină lume din România îmi citeşte blogul. În România e mare confuzie. Hai s-o micşorăm împreună. De exemplu cuvântul blog. Ce înseamnă el? E prescurtarea de la web log după cum cuvântul cam e prescurtarea de la web cam(era) (cameră de net) fiindcă în engleză nu-i aşa totul e pe dos. Nu ştiu românii au prins cam greşit cuvântul web şi l-au transformat în ceva care imediat te duce în alte locuri şi la alte privelişti. Nu dragilor web înseamnă de obicei pânză de păianjen şi a intrat în una din cele mai faimoase combinaţii de cuvinte care este world wide web, www, (câteodată simplu web, în ţări unde se voberşte engleza, care sunt mari amatori de prescurtări, spre deosebire de români care sunt mari amatori de redundanţă în comunicare, fiecare cu avantajele şi dezavantajele specifice), net-ul de la noi, pânza de păianjen a întregii lumi, reţeaua universală, internetul, www, adică ce se pune în faţă la orice adresă de internet (la mişto bineînţeles fiindcă nu are nici un rol funcţional :), poate doar să deosebească internetul nostru normal de alte interneturi, dar sunt şi excepţii unde nu se pune www, ca de exemplu chiar blogul acesta :D). Web nu e un cuvânt murdar. Iar log înseamnă jurnal. Web log, (web_log) blog înseamnă acelaşi lucru, adică jurnal pe net. Citiţi-mi blogul în linişte şi daţi-l mai departe fără frică.