Băsescu şi Ponta, BEC şi INS

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-15125995-live-text-traian-basescu-invitat-digi24-ora-20-00.htm

Hai să recapitulăm.

USL-ul anul trecut a iniţiat un referendum pentru demisionarea lui Băsescu. Pentru aceasta, şi-au tras ministru de interne pe Ioan Rus. "Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ioan Rus, a anunţat, marţi, că numărul total al cetăţenilor cu drept de vot este de 18.292.514" http://www.gandul.info/stiri/rus-numarul-total-al-cetatenilor-cu-drept-de-vot-este-de-18-292-514-9899590. Nu a zis nimeni nimic deci şi Băsescu şi Ponta şi Antonescu şi Voiculescu, toţi au fost de acord cu acest număr.

Dar dacă ne gândim că într-o ţară europeană la acest început de mileniu cam un sfert din populaţie sunt minori deci sub 18 ani deci fără drept de vot, din acest număr rezultă că populaţia totală a României ar fi de peste 22.286.642 locuitori. Dacă îi mai adunăm şi pe cei din penitenciare, pe cei care şi-au pierdut dreptul de a vota, etc, ajungem probabil la 23 milioane. Afară şi în ţară.

La 8 August, după 2 luni în funcţia de ministru de interne şi o săptămână după referendum, Ioan Rus a plecat la plimbare. Îşi făcuse treaba. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Rus Dar de atunci, a lăsat o lungă dâră prin news. (eu cred că este un prim bun candidat pentru ce spunea Băsescu la digi24), adică să răspundă juridic. (Numărul lui contrazice afirmaţia lui Băsescu că populaţia ar fi scăzut).

non-combat? http://www.ghimpele.ro/2013/04/usl-divizata-intre-sorin-frunzaverde-si-ioan-rus-razboiul-nevazut-al-grupului-de-la-cluj/

regionalizare acum sau niciodată? http://citynews.ro/politica/ioan-rus-ori-facem-descentralizarea-din-1012014-ori-nu-o-mai-facem-1242158

blat cu Băsescu? http://ingurapresei.a1.ro/politic/Mircea-Badea-Ioan-Rus-a-facut-blat-cu-Basescu-dint_5793.html

coabitare? http://www.evz.ro/detalii/stiri/ioan-rus-este-obligatoriu-ca-victor-ponta-traian-basescu-si-crin-antonescu-sa-coabiteze-1033410.html

neseriozitate? http://www.napocanews.ro/2013/05/neseriozitatea-unei-regionalizari-asumate-de-dragul-lui-ioan-rus-si-al-lui-sabin-gherman-turnatorul-lui-marin-sorescu.html

Ioan Rus, un fel de eminenţă cenuşie a noului PSD?

Bine dar nu la asta am vrut să ajung, să mă întorc la titlu. Deci USL-ul îi serveşte lui Băsescu un referendum fără cifre electorale realiste. (Că nu au fost realiste dovedeşte plecarea lui Rus pe 8 August).

Prin plecarea lui Rus, practic s-a invalidat referendumul. Psihologic vorbind. (A fost "acuzat" de PSD că i-a făcut jocul lui Băsescu).

Singurul scop al acestui referendum a fost de a pregăti populaţia care nu îl mai vroia pe Băsescu, să voteze masiv la următoarele alegeri pentru USL. Şi aşa s-a şi întâmplat. Nu a fost nici un puci fiindcă nu a fost nici un risc. Toţi erau în "blat" Nimeni nu urma să fie demis, indiferent de rezultat.

Hai să uităm puţin de referendum şi să ne ducem la ultimele alegeri. Pe site-ul BEC avem http://www.becparlamentare2012.ro/A-DOCUMENTE/rezultate%20finale/Anexa%208A.pdf

Deci din 18 milioane şi ceva cu drept de vot, s-au prezentat la urne... 7,7 milioane, adică 41.76%. Cam tot atâţia câţi au votat împotriva lui Băsescu la ultimul referendum.

Hai să mergem puţin şi mai înapoi în timp la alegerile din 2008. http://www.becparlamentare2008.ro/rezul/anexa8abun.pdf

Nu ştiu, pare cam deja vu, cam tras la indigo.

Am visat eu sau am citit în ultima declaraţie a lui Băsescu unde spunea că populaţia a scăzut? Bine a crescut puţin din 2012 faţă de 2008 şi apoi a scăzut iar puţin în 2013.

A nu uite aici http://www.wall-street.ro/articol/Social/150926/basescu-despre-recensamant-populatia-scade-ca-urmare-a-natalitatii-scazute.html

A bine populaţia a scăzut numai la minori, pentru că a scăzut natalitatea. Şi probabil ca să justifice acelaşi număr de alegători, a crescut şi speranţa de viaţă în mod corespunzător.

Recensământul nu e un moft. Motivul pentru care ţările cu tradiţie democratică fac referendumuri este pentru redundanţă. Un organism politic care se păstrează de la un guvern la altul şi care nu are alt scop decât să numere persoanele pentru a avea o referinţă, un număr de arătat politicienilor mofturoşi. Imaginaţi-vă ce era în România pe la alegeri dacă nu erau recensăminte şi nu era o numărătoare independentă.

Sincer, m-am săturat să caut, dar probabil că este făcut printr-o lege. Cei ce completează acolo sunt responsabili în faţa legii. Formularele completate sunt toate la INS. Sunt rubrici pentru cei plecaţi. Rudele îi ştiu pe toţi. Recenzorii au întrebat rudele sau în cel mai rău caz vecinii. Spre deosebire de alegeri, unde sunt multe interese contradictorii, la recensământ nu prea are nimeni de ce să mintă. Într-o ţară condusă de acelaşi guvern datele dintre BEC şi INS trebuie să coincidă. Şi BEC şi INS sunt finanţate de statul român. Dacă aceste numere nu coincid, cineva a greşit. Dar din toate greşelile posibile, acestea sunt din cele cu mari consecinţe asupra viitorului României, din cele care fac rău ţării. Dar Băsescu nu poate acuza nici BEC nici INS. Pentru că practic, aşa cum ştim toţi, au fost amândouă subordonate lui pentru o lungă perioadă de timp.

La INS atât am găsit că se subordonează guvernului şi este finanţat de statul român.

http://www.insse.ro/cms/rw/pages/about.ro.do;jsessionid=868952119f09bb1c3885addd4fa0100916fda12f6cfe7f56090eee9e8207289d.e38QbxeSahyTbi0Oc310

"Institutul Național de Statistica este condus de un președinte cu rang de secretar de stat" asta e aproape un ministru nu?

La BEC nu găsesc nimic dar nu ar trebui să fie că e subordonat ministerului de interne? S-ar părea că nu are un site în sine ci numai site-uri pe alegeri, pe ani, pe tip de alegeri.

Apropo, nu pot să deschid site-ul BEC pentru alegerile din 2004. Cred că ar fi totuşi interesant de văzut şi acele cifre. Din ce îmi amintesc, le-am văzut cândva şi sunt diferite radical faţă de cele din 2004 sau 2008.

http://www.bec2004.ro/

Atât INS-ul cât şi BEC-ul la vremea recensământului au fost subordonate guvernului. Guvernul şi parlamentul a ştiut problema românilor plecaţi în străinătate. Ca dovadă ca au ştiut sunt rubricile din formularele de recensământ.

Am mai spus-o şi o repet. Acel referendum a avut nişte scopuri pur psihologice. A determinat câştigarea alegerilor de către USL şi mai apoi a justificării coborârii prezenţei la 30% cu minim 25% da pentru următoarele referendumuri (în mintea electoratului, care vroia atunci ca Băsescu să fie demis, a rămas ideea că el ar fi fost demis dacă ar fi fost prezenţi mai mult de 46% .)

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-14847665-legea-referendumului-care-reduce-cvorumul-30-din-numarul-alegatorilor-fost-aprobata-senat.htm

Dacă Băsescu ar fi fost demis, sau dacă nu ar fi fost nici un referendum, nu ar mai fi fost necesară modificarea legii referendumului. Dar referendumul a avut loc, Băsescu a rămas iar legea a fost modificată anul acesta imediat după alegeri iar prezenţa a fost coborâtă nu la 45%, nu la 40%, nu la 35% ci la rotunda cifră de 30%. Pentru liniştea unora. Şi aceasta dovedește blatul de care vorbesc mai jos. Chiar dacă nu a fost blat Băsescu probabil prin consilierii lui ar ştiut ce urmăreşte noul USL şi ar fi trebuie să demisioneze mai ales după ce a văzut rezultatele referendumului lăsându-i fără motiv de a modifica legea prezenţei la referendum sau cu mai puţină motivaţie din partea populaţiei. Bine e greu de prevăzut ce se întâmpla dacă se făceau şi alegeri prezidenţiale şi cine le-ar fi câştigat. Dar nu prea mai aveau motiv să modifice legea referendumului ca să poată face regionalizarea.

http://www.becreferendum2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/Rezultate/rezultat.pdf

La începutul săptămânii curente pe site-ul INS în locul rezultatelor mult aşteptate a apărut un anunţ care spunea că rezultatele vor fi afişate în septembrie. Anunţul încă mai este (ultimul link de pe site-ul INS link-at mai jos) Dar iată că ele au apărut în 3 zile. Cred că a trecut tot guvernul lui Ponta la frunzărit formulare repede repede şi le-au terminat pe toate care mai erau în 3 zile în loc de 3 luni cum au crezut luni că au nevoie. Sau poate, aşa cum cred şi eu şi era şi normal, erau scanate... hă hă de mult, tată.

Iar Băsescu vine cu părerea lui şi le invalidează (pentru cine nu înţelege ce vrea să spună). Părere care coincide totuşi cu cifrele BEC, pe care însă nu le citează. Anulează cheltuiala guvernului, munca tuturor recenzorilor şi a institutului începând de când s-a făcut recensământul până acum. Implicit acuză foarte multă lume de neglijenţă sau rea intenţie. Dar şi pe sine. Recensământul a fost organizat de guvernul PDL al cărui preşedinte a fost în timp ce era şi preşedintele României, înainte de ruptură.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Boc_%282%29

Dintr-o singură lovitură realizează cel puţin două scopuri, la fel, psihologice. 3,5 milioane afară vs 750.000. Linişteşte prin creare de dubiu pe toţi care se iau după cifrele INS şi spun că referendumul a fost valid. Prin aceeaşi creare de dubiu liniștește pe toţi cei care cred că există o acţiune concertată pe care el a prezidat-o şi o prezidează şi anume scoaterea, definitivă, a cât mai multor români din ţară. Numai că cifra de 750.000 nu reprezintă cifra românilor din afară. Reprezinta cifra pe care INS-ul nu e sigur LOL incertitudinea INS-ului! "In timp ce avem 3,5 milioane de romani in strainatate, INS a avut certitudinea doar pentru 750.000."

http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-romanii-cuceresc-italia-pe-vremea-lui-traian-378008 

Din intervenţia de la digi24 nu lipseşte faptul că el nu este de acord cu modificarea Constituţiei (dar nu chestiunea regionalizării ci cea cu diminuarea puterii preşedintelui), o critică severă la Ponta din care noi să credem că nu e nici un blat, ameninţări, lovituri de stat şi puciuri. Nu ştiu în ce fază de ciclu mai e Băsescu acum, mâine va veni să plângă sau să râdă cu gura până la urechi ca să ne şteargă şocul acestor "cuvinte grele".

Apropo, dacă este separare a puterilor în stat, de ce îi trebuie lui Ponta mandat ca să plece undeva? Bine şi dacă pleacă, de ce iartă pe alţii de datorii, şterge sute de milioane, etc.?

Sincer nu mă interesează dacă pleacă Băsescu, vine Băsescu, pleacă Ponta, vine Ponta. Pentru mine toţi sunt la fel şi o să spun mai jos de ce.

Adevărata miză şi motivaţie a tuturor aceste manevre (dubiu asupra numerelor electorale, coborârea pragului prezenţei la referendum) este că s-a reuşit modificarea legii referendumului, ca prim pas spre uşurarea regionalizării, care este un obiectiv real (poate singurul) pe termen lung a unor politicieni români dintre care unul sigur e Ioan Rus iar altul la fel de sigur, Liviu Dragnea.

Apropo de Berlusconi, acest bărbat viril de 76 ani al Italiei, m-am uitat zilele trecute peste CV-ul lui Dragnea. În 1997 a absolvit un curs al Ministerului de Interne din Italia? http://en.wikipedia.org/wiki/Liviu_Dragnea în 1997 (bine nu era Berlusconi atunci prim-ministru, era într-o pauză), pe vremea când marele exod al românilor către vest era abia la început. Dacă era în 2007 mai înţelegeam, pe vremea aceea italienii aveau nevoie să ne înveţe cum să-i ajutăm în combaterea delincvenţilor români sau în repatrierea lor, dar în 1997, ce putea să-l înveţe pe Dragnea Ministerul de Interne al Italiei? Unde când şi cum e mai bine să plece românii în Italia fără să "deranjeze" prea mult populaţia de acolo?

De ce nu ne ajută acum guvernele Italiei sau Spaniei cu date din recensămintele lor, căci nu cred că toţi românii sunt ilegali acolo şi nu răspund la recensăminte. Sau poate sunt date pe site-urile instituţiilor echivalente cu INS-ului din România? Cred că mă duc să mă uit.

http://www3.istat.it/salastampa/comunicati/non_calendario/20101012_00/testointegrale20101012.pdf

În 2010 erau prezenţi în Italia 887.763 români din care 85% bărbaţi. Deci soţiile şi rudele lor care erau acasă au spus recenzorului.

Ok după ce am deschis site-ul italian, am zis că ia să deschid eu pentru orice eventualitate şi pe cel românesc. Pe care trebuia să-l deschid de la început, dar am crezut că am înţeles ce a spus Băse.

Pe site-ul INS avem http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/prezentare-rpl-2011_04.07.2013_Partea_III.pdf

În sfârşit se spune ce înseamnă populaţie stabilă. Este rezidentă.

1990 - 23.211.395
2011 - 20.121.641
difer.    3.089.754
Care se explică prin
spor negativ 22,5% (atenţie din total diferenţă), adică 695.194 (calculat aici, nu pe site)
şi emigrare 77,5 (tot din total diferenţă) adică  2.394.559 (calculat aici, nu pe site)

Unele cifre a trebuit să le calculez căci nu sunt acolo. Ce 750.000? Ce spune Băsescu? sunt aproape 2 milioane şi jumătate. Deci România are o populaţie totală (din calcule, nu de pe site-ul lor care nu spune direct) de 22.516.200 din care foarte probabil un sfert fără drept de vot, iar probabil cifra avansată de BEC,  pentru drept de vot este validă. Rămân valide şi următoarele întrebări.

De ce Ioan Rus a avut în 2012 mai mulţi cetăţeni cu drept de vot decât în 2008 dacă populaţia a scăzut constant din 1990. Sunt nişte grafice care arată că s-au deplasat din cei sub 18 ani spre cei peste 18 ani mai mulţi decât au dispărut natural. Poate. Dar în 11 ani sporul negativ a fost de 695.194, asta pentru 4 ani înseamnă o treime, deci vreo 300 mii şi ceva mai puţini total populaţie. A crescut în aceeaşi perioadă numărul celor care au împlinit 18 ani cu 500 mii  ca să justifice o creştere de vreo 200 mii cu drept de vot din 2008 în 2012? Iar "decreţeii" s-au născut în anii 70, poate şi în 80 la început. Că apăruseră anticoncepționale "de casă" etc. Dacă ultimul decreţel s-a născut în 89, el ar fi avut 18 ani exact în 2008. După 90, gata, nimic decreţei. 2008 - 1990 = 18. Să mă scuze toţi cei născuţi în acea perioadă pe care Băsescu îi numeşte decreţei fiindcă am preluat termenul lui dar mi-am pierdut răbdarea.

(Şi totuşi la 3,5 milioane cifră avansată de Băsescu lipseşte un milion faţă de INS. OK să zicem că aceea e incertitudinea INS-ului de 750.000 de care vorbeşte Băsescu.)

De ce a demisionat Ioan Rus imediat după referendum şi de ce a crezut PSD-ul şi alţii că a făcut blat cu Băsescu? Eu rămân la teoria de mai sus că referendumul nu a fost nimic şi chestia a fost doar psihologică.

Dacă am văzut că în Italia în 2011 erau vreun milion de români (de pe site-ul www.istat.it), probabil tot atâţia în Spania, unde pot să mai fie încă un milion şi jumătate? Hai poate 750000 în toate celelalte ţări din Europa.

(chiar UE nu are cifre cu migraţia? De ce pentru noi ce au alţii pe site-uri sunt necunoscute care atârnă la alegeri, referendumuri? LOL am obosit dar am să caut.)

(Deci în final avem de-a face cu 750.000 lipsă la socoteală (incertitudine care atârnă într-o singură direcţie). Inacceptabil. (LOL Cotidianul spunea că numai în 2012 au plecat peste 500 mii,  cu câţi mai pleacă anul acesta, se face încă un milion care nici nu va apare în recensământ)).

De ce INS-ul a dat cifre 0-19 ani şi nu 0-17? Ca să nu putem calcula uşor numărul cu drept de vot şi corela cu BEC?

De cine aparţine BEC, de vreun minister sau tot vreun secretar de stat?

Care a fost prezenţa la vot în 2004?

Oricum deşi confuze, ca şi discursul lui Băsescu, amestecat cu tot felul de ameninţări, acuzări, ameţeli, cifrele vin să mai îmblânzească peisajul electoral românesc, dar prezentarea de pe site-ul INS este încă greu de acceptat. (Vezi calculele de mai sus). Eu rămân la aceleaşi păreri chiar dacă cifrele sunt mai blânde sau mai mascate. Aceste cifre trebuie să iasă la socoteală la om, ca în orice ţară civilizată.

Ce fac toţi blogerii independenţi din România? Am văzut prea mulţi care înjură aiurea fără date concrete. Dacă înjuri aiurea, nici nu te bagă în seamă sau îţi mulţumeşte fiindcă faci un serviciu (poate chiar gratuit LOL) tocmai celui pe care îl înjuri. Ia pune câteva date reale să vezi cum sare pe tine că vrei răul ţării.

Ce a vrut Traian Băsescu de fapt să spună în această intervenţie?

Eminescu şi sanscrita

"cunoscută fiind lozinca vremii ,,Opriți-l pe Eminescu!”"

"1888 Eminescu are dorința de a-și termina unele lucrări pe care își amintește că le-a lăsat în manuscris. Pomenește Henrietei de gramatica limbii sanscrite, rămasă în manuscris la Biblioteca Centrala din Iași. Prin scrisoare recomandată îi cere lui Maiorescu să-i trimită biblioteca si manuscrisele rămase la București. Criticul însă nu dă nici un răspuns acestei scrisori."

"1889 La 3 februarie Eminescu este internat la spitalul Mărcuţa din București și apoi este transportat la sanatoriul Caritas. La 13 aprilie se instituie o curatelă pentru asistenta judiciara a bolnavului. În noaptea de 15 iunie, la ora 3, poetul moare în sanatoriul doctorului Șuțu din strada Plantelor, București. Ziarul Românul din 16 iunie anunța la știri: Eminescu nu mai este. Înmormântarea are loc în ziua de 17 iunie. Corpul defunctului este depus în groapă la umbra unui tei din cimitirul Bellu."

 http://www.romanianvoice.com/poezii/biblio/bib_eminescu.php

Gramatica pe care Eminescu a încercat să o traducă este aceasta.

Bopp este şi nume de cometă descoperită în 1995. La mişto?

http://en.wikipedia.org/wiki/Comet_Hale%E2%80%93Bopp

Ca şi limba dacă, nu a fost o limbă scrisă.

"The earliest attested Sanskrit texts are Brahmanical texts of the Rigveda, which date to the mid-to-late second millennium BCE. No written records from such an early period survive, if ever existed. However, scholars are confident that the oral transmission of the texts is reliable: they were ceremonial literature whose correct pronunciation was considered crucial to its religious efficacy."

http://en.wikipedia.org/wiki/Sanskrit

Primele texte au apărut în jur de 1500 Î.Cr.. (mai sus) Prima gramatică, a lui Panini, sec. 4 Î.Cr..

http://en.wikipedia.org/wiki/P%C4%81%E1%B9%87ini 

Scrierea Devanagari, देवनागरी, care este identică şi pentru Hindi (şi alte câteva limbi), datează din A.D. 1200, dar a fost aplicată pentru sanscrită mult mai recent. Există 4 tipuri diferite de transliteraţie în caractere latine.

http://en.wikipedia.org/wiki/Devanagari

Timp de mai multe luni, începând cu Decembrie anul trecut, pornind de la lista de cuvinte româneşti de origine necunoscută şi cea de cuvinte româneşti considerate autohtone din www.dexonline.ro şi de la afirmaţii, uneori adevărate, de pe unele site-uri româneşti naţionaliste, am alcătuit o listă de cuvinte româneşti cu puternice asemănări cu unele cuvinte sanscrite. Dar răsfoind dicţionarele online, am găsit numeroase alte cuvinte declarate oficial de origine latină sau slavă, mult mai aproape de sanscrită. Probabil lista e mult mai lungă.

http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2012/12/romanian-sanskrit-comparison.html 

Legătura dintre cele două limbi sugerată de această listă provine dintr-o vechime foarte îndepărtată (mii de ani). Cuvintele s-au păstrat în fondul lexical de bază al limbii române, uneori, uimitor, cu pronunţare identică. Gramatica limbii române s-a schimbat continuu de-a lungul timpului. Ca şi gramatica tuturor limbilor. În afară de sanscrită, care a rămas în mare parte neschimbată de cel puţin 3500 ani. Este limba cea mai veche cunoscută, şi care a rămas aceeaşi pentru mai multe milenii. În zilele noastre, sunt zeci de mii de vorbitori nativi de sanscrită în India şi sute de mii nenativi (care au învăţat-o în şcoli).

Din discuţie cu unii lingvişti mai neconvenţionali, am înţeles că teoria indo-europenistică nu a fost aplicată încă limbii române, lingvistica românească rămânând practic la nivelul la care era pe vremea lui Eminescu. Deşi, în mod paradoxal, este limba europeană de departe cea mai apropiată de sanscrită. Căci dacă multe din limbile europene "se trag" din latină, mai puţin cele nordice, latina se trage şi ea tot din sanscrită. La fel de paradoxal, noi avem şi o mulţime de cuvinte latine, latina fiind a doua sursă de geneză a limbii române, care poate s-au întors înapoi ca... neologisme (bine, neologisme de 2000 ani LOL). Dar nu ştiu sigur care este prima, sanscrita sau o altă proto-limbă comună pentru dacă şi sanscrită.

Noi gândim internaţional şi acţionăm local

De pe site-ul www.ringier.com

Fotografia de pe site-ul de mai sus, o capcană psihologică în sine, este adnotată în româneşte dar nu are nimic de a face cu România, şi nu face decât să o umilească şi mai mult. Nu s-au obosit să facă ceva personalizat pentru pagina României, altceva decât traducerea în româneşte a sloganului mondialist. Dar asta ascunde altceva. Întâmplător, mă ocup şi cu fotografia şi ştiu că o fotografie sau chiar un aranjament ca cel de mai sus nu se face greu. Această pagină "românească" a www.ringier.com ne umileşte psihologic, odată deschisă, gândindu-ne că noi nu suntem nici măcar vreo ţintă importantă de-a lor. Şi în acelaşi timp, ne adoarme vigilenţa.

Îmi amintesc că am auzit fraza din titlu (cu global în loc de internaţional) prima dată în 1995. Totdeauna îmi închipuiam că într-o democraţie tot omul gândeşte. Normal, trăiam în dictatură şi frica de a vorbi cu timpul s-a transformat în frica de a gândi. Căci era mai simplu, nu-i aşa să nu mai gândeşti nimic ca să nu fii tentat să vorbeşti nimic ca să nu ai dureri de cap seara la culcare. Şi ca să nu mai vorbeşti nimic şi să nu gândeşti nimic cel mai bine era să nu auzi nimic, să întrerupi pe oricine ar fi început o discuţie sau mai târziu un banc.

"The source that popularized this pictorial maxim is a 17th century carving over a door of the famous Tōshō-gū shrine in Nikkō, Japan." http://en.wikipedia.org/wiki/File:Hear_speak_see_no_evil_Toshogu.jpg

Nici o intenţie, a fost o coincidenţă pură. Pe dictator îl chema Nicolae, această uşă de altar se află în Nikko, Japonia. Nu am mai văzut niciodată această pagină de wikipedia până acum.

(Nu ştiu câteodată când sunt "pe un subiect" şi merg pe "o intuiţie" pentru găsi calea cea mai scurtă la o explicaţie logică a unui fenomen, şi când din întâmplare dau peste ceva foarte important, apare şi o coincidenţă, care poate să fie norocoasă sau nu, să mă ajute sau nu în descoperirea acelei logici. În această situaţie, sincer m-am blocat. Soarta sau karma însăşi se împotriveşte acestei idei. Ar trebui să mă duc să fac un pas doi spre a afla etimologia în japoneză a acestei toponimii).

Cum ne-a modificat, pe noi, ca naţiune, cei 50 de ani în care am practicat această îngustă arie din confucianism, dar întors pe dos, nu pot să descriu într-o frază, două.

Deci de la ce am pornit şi peste ce am dat. Am vrut să spun că venind într-o ţară liberă mă aşteptam ca prima libertate să fie cea de gândire.

(Dar nu am intrat de la început în contact cu lumea din această ţară în care m-am mutat. Foarte restrâns financiar, a trebuie să recurg la un fost fost coleg de birou (timp de 4 ani la IMU Bacău) şi am ajuns să locuiesc la o persoană care încă nu ştiu cine este dar seamănă cu o persoană publică din România de azi, dar această poveste, care nu este despre o coincidenţă, intră prea mult în fantastic şi prea mult afară de subiectul despre care vroiam să scriu. Am mai întâlnit şi alţi români/românce pe care pe unii (una) chiar cred că îi întâlnisem în România cu alte nume fără să ştiu iar pe unii îi ştiu acum din viaţa publică din România. O explicaţie la toate acestea ar fi... Dar dacă continui fraza aceasta, probabil că voi strica tot mesajul acestui post şi nimeni nu va citi până la capăt.)

Spre sfârşit, adică aproape de 89, când lumea mai schimba câte o frază unii cu alţii, despre regim, toate acele fraze erau de o naivitate dezarmantă.

Eu ca parte din acea depresie colectivă, mi-am amintit de bunicul meu care asculta Europa Liberă, când eram copil. LOL i se strica tot timpul radio-ul, trebuia să cumpere lămpi, etc. Seara, se retrăgea în sine, se apleca şi se ghemuia lângă radio-ul acela poate cu o ţigară, într-o poziţie fetală, primordială, care pentru mine era o privelişte greu de suportat.

Deci am legat şi eu un fir de la "borna" de antenă de la radio de calorifer şi am început să ascult. La început mai puţin, după aceea tot mai mult.

Monica Lovinescu. Auzisem în liceu de Eugen. Fiica unui vârf al culturii româneşti. Stelian Tănase, Paul Goma, Mircea Crişan, navetistul transatlantic.

Erau şi ei nişte oameni care spuneau ce puteau sau ce îi puneau ăia să spună.

Veneau cu tot felul de elucubraţii super intelectualizate, luate din gânditorii vremii, termeni ca postmodernism, spre sfârşit o poezie două macabră de Dinescu, etc. Îmi amintesc vocea alto a Monicăi Lovinescu, cu accente ireale, care vorbea parcă din altă planetă, rar şi prea de sus. Oricum, nu la nivelul intelectului meu slab dezvoltat de atunci. Sau poate exact pentru acel nivel, dar gândit parţial ca umilire. Cine a fost în spatele acestor ameţeli şi condiţionări pentru mai târziu, alt subiect. Pe scurt, o ameţeală totală. Practic începutul ameţelii profunde care a fost promovată în media românească începând cu 90 şi în care trăieşte societatea românească acum.

Şi am văzut atunci în 95 după ce am venit în America sau auzit undeva la televizor fraza "Think globally, act locally". http://en.wikipedia.org/wiki/Think_globally,_act_locally Contextul în care am auzit-o venea cu o ostracizare. Fraza ar fi aparţinut sataniştilor, mondialiştilor, globaliştilor. Pentru un neiniţiat, a însemnat o confuzie totală.

Mi-au trebuit mulţi ani până când am învăţat suficient limba, până când am început să ascult oameni vorbind la radio, unde e mult mai uşor să te concentrezi pe idei, nu sunt atâtea distrageri şi scopuri paralele ca la TV, până m-am eliberat de timiditatea de a căuta subiectele cu adevărat interesante de pe net, până când am început să înţeleg câte ceva despre cum gândesc oamenii în lumea liberă. Am auzit despre exact aceleaşi tipuri de probleme cum au orice oameni, în orice ţară, încercând să le rezolve în mod cinstit. Am auzit dialoguri între oameni cinstiţi şi nebuni sau escroci. Am văzut cum unii încearcă să falsifice realitatea sau problemele şi li se dă imediat peste bot.

În general oameni cu adevărat culţi, cu un vocabular şi coerenţă a frazei uimitoare şi în acelaşi timp simplitate şi onestitate în gândire şi foarte uşor de urmărit.

Poate nu exact aceleaşi probleme căci unde este libertate şi tradiţie a libertăţii problemele se pot izola şi simplifica dar şi îngreuna din cauza faptului că eşti singura persoană pe care te bazezi şi eşti responsabil de ceea ce faci.

Într-o frază, făcând comparaţie cu ce văd în media online din România, acolo nu s-a făcut practic nici un pas important spre eliberare sau emanciparea din acei 50 de ani de traumatizare continuă. Iar politicienii răsăriţi după 89 din aceeaşi rădăcină din care se trăgeau aparatnicii dinainte, încearcă şi reuşesc să-şi facă o imagine de modele de gândire şi comportament care să pară vag a unei elite. Iar dacă nu reuşesc, angajează profesionişti, eventual cu atestare străină. Dar nu mai mult decât pot să păcălească pe locali şi să satisfacă pe cei internaţionali (ca aparenţă) pentru a justifica o etichetă de democraţie pusă în grabă acelei ţări pentru a o împinge în cele două structuri mondiale dar după o condiţionare prealabilă, ţintele de care vorbea Isărescu.

Şi înarmaţi cu această imagine, nu fac altceva decât să "gestioneze dezastrul" după cum spunea alt vârf al politicii româneşti, să păstorească, din spate cu ajutorul sondajelor turma aceea de oameni nenorociţi de istorie şi ameţiţi de media, dacă nu cumva, după cum încep să cred din ce în ce mai mult totul face parte dintr-un plan în care comunismul a fost doar o etapă de a reinventa ţara aceea şi toată Europa.

Noi ieşiţi atunci din întunerec, la fel ca şoferul din accidentul nefericit de duminică, dacă ar fi să credem explicaţia oficială despre un accident într-o ţară sub un milion de locuitori la datele căruia au avut acces foarte puţini, am fost orbiţi de lumina libertăţii şi am căzut din prima în capcana pregătită de cei care au fost şi sunt câinii de pază ai acelei ţări. Căci liderii sunt în altă parte. Sunt cei care ca Ringier, gândesc global, după aceea particularizează ideile lor după fiecare locuşor rămas neexplorat pe această planetă şi bineînţeles, acţionează, local, subtil, punctual şi fără ezitare. (Un bun exemplu este ziarul Libertatea, pentru care nu trece nici o zi fără un suflet pus la taraba de la pagina 5.)

Normal că nu vedeam alte şanse de a intra rapid în rândul lumii decât NATO şi Uniunea Europeană. Aşa am auzit la Europa Liberă, am văzut produsele lor care veneau la noi pe sub mână, am văzut video-urile în maratoanele video standard de 5 filme traduse de o voce care părea că nu putea să rostească cuvintele de emoţie şi excitare şi care se terminau cu o "comedie sexy". Toate semnalele, care au fost filtrate, păreau să spună: Ce bine se trăieşte în vest. Europa, America, vest, totuna. Apoi a venit revoluţia, a venit Lambada să ne şteargă amintirea morţilor încă neîngropaţi.

Au fost nişte voci de bun simţ la început, pe ici, pe colo, toate alb-negru, toţi aceia care au încercat să se împotrivească erau nişte defetişti, nu trebuiau ascultaţi, Iliescu era dintre noi, pentru noi, ultimul pe listă, ultima şansă (realistă), ne-a dat locuinţele pe gratis, a câştigat alegerile, a început demontarea industriei care nu era la standarde europene, "privatizările" şi un lung drum pentru a intra în acele două structuri, pentru care a trebuit să distrugem tot ca să rupem, nu-i aşa cu trecutul nestandard.

Chiar mă gândeam zilele astea, cu ce am fost mai nepregătiţi noi în 90 decât după 17 ani în 2007 pentru a intra în Uniunea Europeană?

Nu am fost pregătiți pentru că pe atunci mai erau voci conştiente, româneşti, cei în vârstă, lumea încă mai avea un rest de conştiinţă naţională nestors de 50 ani de dictatură şi mai mult decât atât cei tineri aveau idei şi doreau să exploreze noua deschidere, şi în mod paradoxal, erau unii care gândeau independent.

Proaspeţii "politicieni" din sediul partidelor întorceau capul în orice direcţie şi ascultau tot felul de păreri unele naive, din imaginaţia unora care au trăit într-o cuşcă despre cum ar trebui să fie libertatea. Acele idei naive şi acele imagini au fost mult mai aproape de realitate decât am crezut vreodată şi decât sunt acum, ale generaţiilor crescute sau maturizate în 23 de ani de activitate intensă antiromânească. După 17 de ani de imersiune şi contact cu ideile de aici, mi-e dor de acea naivitate ca fiind partea cea mai aproape din ce cred eu că se gândeşte în lumea liberă. Tot ce ne imaginam atunci despre libertate este ceea ce de fapt este libertatea. Căci libertatea este ceea ce gândim.

Şi cei care au avut planuri cu România, altele decât ideile naive despre libertate ale majorităţii românilor, bine conectaţi în străinătate, au început un lung proces de întoarcere ale acelor idei de libertate născânde împotriva celor care au fost şi au rămas izolaţi de lumea liberă, care între timp a început să nu mai fie atât de liberă ci din ce în ce mai dependentă de noile dictaturi economice, financiare şi corporatiste.

Recunosc că ceea ce am scris aici nu este decât o răbufnire, o reacţie, la o apariţie în media a unui maimuţoi încrâncenat care pretinde că de 23 ani conduce interesele bancare româneşti. Probabil numai o faţă pentru un robinet de bani care aparţin altora sau nici nu există, cum stă bine finanţei mondiale.

Dar este o reacţie controlată şi vreau să o folosesc pentru a da un impuls celor care citesc să se întoarcă înapoi, să reanalizeze tot ce s-a întâmplat, toate intervenţiile critice, din ultimii 23 de ani PRIN PRISMA A CEEA CE AU ÎNVĂȚAT în acei 23 de ani, cine au fost cei ce le-au făcut, împreuna cu transmiterea ideii, care îmi este greu să o impun de unul singur, dar care pentru mine s-a confirmat cu ultimele evenimente, în special ultima vizită a lui Ponta la Berlin, că în România treburile nu sunt OK şi se încearcă în mod continuu, organizat, ştiinţific, deturnarea, depopularea şi anihilarea acelei ţări.

O dovadă clară este ieşirea Elenei Udrea care sub pretextul presupusei viitoare candidaturi a rostit cuvântul realist, care în acest context pentru mine înseamnă o încercare de negociere ce ascunde o ameninţare din partea unei grupări din care face parte şi nu vorbesc aici de PDL, care ar însemna că după ce ne-au lucrat atât timp au ajuns să ne facă oferte şi ele ar fi cele mai realiste pentru noi. Sau cu alte cuvinte, orice aţi face voi, până la urmă veţi ajunge tot la oferta noastră de la început.

(Totuşi e bine că s-a ajuns la o încercare de negociere după ce timp de 23 am fost practic ignoraţi, ca nefiind importanţi, cam la fel cum erau românii majoritari din Transilvania.)

Iar rezultatul referendumului de anul trecut, care este ruşinea noastră, a publicului care nu am observat şi a Europei care este organismul din care România face parte, şi a tupeiştilor fără margini care ni l-au prezentat (sau mai bine zis ne-au lăsat să îl ghicim din tot felul de informaţii lăsate pe ici colo) este o ecuaţie aritmetică fără rezolvare, din care lipsesc 2 milioane de voturi şi care a trecut neobservată aproape un an. Totul pe baza lipsei datelor de la recensământ timp de aproape 2 ani.

19,0 [populaţie stabilă INS] - 19,0 * 0,242 [24.2% sub 18 ani (din SUA, nu avem date din România)] = 14,402 [drept de vot]; 14,402 * 0,462 [prezenţi] * 0,875 [da] = 5.822 # 7,4 [media]

În timpul cât PSD a fost în opoziţie şi mai ales în ultimul timp când ne săturasem de PDL, se pare că acest partid a fost lucrat om cu om şi când au apărut în parlament au lovit cu legea cu prezenţa de 30-25% la referendum, care practic înseamnă negarea ideii de referendum pentru că 25% da nu poate însemna voinţa unui popor, mai ales pentru modificarea constituţiei.

Toate aceste dări pe faţă arată venirea în România a unui moment când cei care au investit atâţia ani de muncă şi bani pentru a subjuga acea ţară au ajuns la momentul când nu se mai ascund şi vor să înceapă să îşi recupereze investiţiile.

Într-un fel, ironic, ei sunt cei care au obosit şi vor să îşi culeagă roadele muncii, să tragă o linie şi să îşi ia partea.

La semnalul lui Isărescu, Dragnea a scos capul din nou să împingă la regionalizare.

Sunt mulţi în România, care poate din patriotism, poate din nesiguranţă, au scăldat-o în două direcţii, aşteptând în orice moment întoarcerea balanţei într-o direcție sau în alta.

Eu personal nu am răspunsuri, dar invit, încă o dată, la rememorare şi reanalizarea a tot ce s-a întâmplat în detalii pe care le ştie fiecare persoană în parte şi mai ales cum au acţionat toţi care ne conduc, după ce ştim acum dar cu spiritul de la revoluţie. Care a fost de atâtea ori negată. Revoluţie a existat căci voi aţi sperat şi aţi gândit aşa.

Gândiţi pentru voi, acţionaţi pentru România.

Caii troieni ai lui Ceauşescu

4 ore de somn. Ieri am primit o cerere de contact pe linkedin de la un tip local, de aici, din Beaverton. Are o firmă la 1 km de fosta mea adresă. Din Craiova. Pe linkedin avea la network în centru pe Ringier. Care prin natura firmei lui de furnizări de echipamente medicale are legătură cu toate firmele (cu miile) de pensiuni (case de bătrâni), specificul românilor în zonă.

Şi mi-a declanşat un întreg proces mental. Am avut în liceu (Iaşi, între 1975-1979 când Iliescu a fost secretar) un coleg Ringhilescu care seamănă perfect şi la voce şi la figură cu Michael Ringier. Numai că Ringier este cu 10 ani mai mare. Nu ştiu. Pe Gabi Ringhiliescu nu l-am mai văzut "matur" decât cu barbă, iar când a venit pe aici în 1997 avea barbă până la brâu şi era prieten cu nişte musulmani. Cât am stat cu el în gazdă toate weekend-urile şi le petrecea la Piatra Neamţ.

În 1990 a încercat să mă introducă în scientologie.

Şi mă gândeam. Cum ar fi ajuns un tip din Elveţia, moştenitorul unui imperiu mediatic, pe vremea lui Ceauşescu în România.

Şi am găsit imediat răspunsul. La Craiova au fost elveţienii la electroputere. Sub pretextul instalării utilajelor, a pregătirii personalului. Au fost poate zeci, dacă nu sute de persoane de-a lungul mai multor ani. Unii poate au învăţat româneşte.

De-a lungul domniei lui Ceauşescu s-au perindat prin România multe firme străine. Nu le mai amintesc pe toate.

A fost un timp în Jurnalul descrisă o activitate intensă la Poiana Braşov, unde au venit mii de străini de-a lungul timpului.

Este una când o ţară liberă şi dezvoltată natural are contacte economice, pe firme, cu alte ţări. Pe faţă când oricine şi mai ales o presă liberă poate să-i ia la întrebări. Şi alta când o singură persoană sau un grup într-o ţară complet închisă sub cortina de fier negociază cu un grup sau altul, fără supravegherea presei şi în general a societăţii şi poate acoperiţi de securitate. Odată intrat un asemenea grup şi câştigată încrederea dictatorului se pot face nişte chestii fără precedent, cu sau fără ştirea lui completă.

A fost pregătită echipa lui Ceauşescu să deal-uiească cu cei mai mari experţi în psihologie şi media ai timpului, dacă unii din ei ar fi fost infiltraţi pe lângă echipa de la Craiova?

Ştiu că Sobi Ceh este grav bolnav în spital. Am citit ultimul articol/interviu despre el în Libertatea. Unde Maia Morgenstern l-a numit domnul profesor. El a fost profesor al multora printre care şi Roxana Andronescu. Care a fost sau mai este în echipa lui Sârbu. Sârbu şi Ringier, cei doi magnaţi media români. Şi nu numai.

Scriu toate acestea aici pentru că m-am gândit la ele. Iar mai nou, tot la ce mă gândesc eu pe aici se află. Nu ştiu ce tehnologie se foloseşte dar ştiu că mai devreme sau mai târziu se va generaliza.

Nu este corect ca unii să ştie aceste chestii iar alţii nu.

Adrian Sârbu

Pornind de la acest articol (SONDAJ), am aflat că bucureştenii sunt cam deprimaţi şi sunt îngrijoraţi de sănătatea lor. Bine compară nr. de doctori, bani, aparatură medicală cu ale altor ţări. Faptul că politicienii de vârf se tratează în străinătate.

Parte din aceasta poate fi rezolvată prin urmărirea show-ului şi acum al noului site care aparţine de omniperenul om mediatic de pe la noi, Adrian Sârbu. Unde pot primi sfaturi gratuite şi alte know-how-uri pentru o imagine mai sexy a sănătăţii dumnealor. Mai mult decât atât, îi invit să citească şi această postare funny care urmează.

Cine este Sârbu şi ce (legătură) are el cu sănătatea românilor.

"În 22 decembrie 1989 a participat la revoluția română, filmând anumite scene din clădirea C.C. al PCR. Dar mai important: a filmat așa-zisul "proces al soților Ceaușescu". Ulterior, în condiții prea puțin elucidate, caseta nemontată a procesului a ajuns să fie difuzată de anumite posturi străine de televiziune. A devenit membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, ocupând funcția de secretar de stat pe probleme de massmedia."

http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_S%C3%A2rbu_%28om_de_afaceri%29

Discretul om de afaceri Adrian Sârbu (am auzit că nu prea îi place să iasă în public.) Nu am ştiută că a ocupat funcţia de secretar de stat (ce-o mai fi şi aia, ministru?) pe probleme de massmaedia. Nu ştiam că CFSN a avut "probleme de massmedia".

Dar am bănuieli că el ar fi regizat, afară de alte faze de pe la revoluţie reality show chiar scena aceasta cu telefonul, în care el apare şi ca protagonist împreună cu divii politicii româneşti de mai târziu. Din gesturi pare a spune, curajos: Dă-i nene în p.m. pe ruşi, afară cu ei din viaţa noastră!.
Faza tristă e că dacă ar fi pozat cineva sub masă, nu ştiu sigur dacă firul acela ducea undeva...

Cu bani făcuţi din vânzarea în străinătate a filmului "Procesul Ceauşeştilor", un film cam naiv, puţin suprarealist şi cu ceva elemente horror, dar şi ca reality show în acelaşi timp, gândit să spargă cotele în 25 decembrie 1989, Sârbu, care mie îmi pare totuşi de altă naţionalitate, a pornit înainte să creeze un imperiu media românesc, bazat pe o firmă care intră în componenţa indicele NASDAQ dar înregistrată în Bermuda, prin care, folosind un număr de dive media bine ancorate la diverse canale TV, a pornit să construiască partea vizibilă, mediatică, a realităţii politice româneşti, în care el însuşi până acum a fost omul invizibil.

Mai mult fun legat de conversaţii şi întâlniri cu dive puteţi descoperi aici http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/06/do-we-got-it-or-fungus-among-us.html şi aici http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2013/05/sorrys-not-enough.html

Sper să scriu o postare întreagă dedicată acelei întâmplări din decembrie 2010 când am trecut foarte aproape de două dive românce într-o cameră la urgenţe.

Mituri despre România şi Ceauşescu

Nemţii din Ardeal nu au fost vânduţi ca sclavi, dar răscumpăraţi din sclavie. Germania a fost cel mai important partener de comerţ exterior al României lui Ceauşescu. Pe ceilalţi, românii, încă nu i-a răscumpărat nimeni dar vreo 3 milioane au plecat la muncă pe bani şi trimit acasă anual aproape cât era deficitul foamei lui Ceauşescu, spre 10 miliarde, cel mai mult din UE şi printre primii 10 din lume. http://futurechallenges.org/local/romania-largest-eu-remittance-receiver LOL dacă în România nu ar fi nici un fel de "activitate economică", aproape tot ar avea românii cu ce să trăiască, numai din aceşti bani şi agricultura de subzistenţă.

Raţiile alimentare şi blocajul informaţional, care au produs mulţi din cei care comentează pe la ziare acum, au avut ca scop menţinerea românilor într-o formă suplă, minimalistă, pentru rolul pe care l-au avut de jucat în istorie. Sub pretextul plăţilor externe.

Ceauşescu a venit la putere pentru originea lui, de ex. Lenin a fost pe un sfert tătar (Ulyanov - Ulus of Jochi), iar după faţă, probabil şi Ceauşescu iar numele a fost turcesc, ceauş în limba turcă se scrie çavuş , se pronunţă la fel ca în româneşte şi înseamnă sergent. Au pus umărul la "alegerea lui" cei doi parţial români, Maurer şi Bodnăraş.

Numele firmei CRESCENT descoperită după revoluţie nu este numai anagrama SECRET NC ci şi cuvântul englez crescent, care înseamnă lună nouă.

Valoarea investită în flotă pe munca românilor sclavi a fost valuta cu care s-a încropit politica actuală şi nu pentru folosul primului marinar, politică ce a fost pregătită de atunci, dacă e să amintim numai celebrul şi edificatorul vers - mesaj pentru viitor, "mândră corabia, meşter cârmaciul".

Ceauşescu probabil nu a murit atunci la Târgovişte, Targus Vista al lui Dracula, duşmanul real al turcilor, legendă creată de nemţi, ucis în ziua de Crăciun, ci mult mai târziu, poate atunci când a fost "reînhumat". Numele cimitirului Ghencea vine tot din limba turcă, Genca, se pronunţă aproape la fel ca Ghencea în română şi este un nume. Proabil a rămas unde a plecat după ce au început revoltele. Proabil că şi alte persoane publice din România şi-au înscenat moartea, care a fost doar a uneia din identităţi.

Sunt foarte puţine mărturii, fotografii şi materiale filmate cu Ceauşeştii. Nimeni nu ştie exact cum arătau de ex.Nicu şi Zoia. Se zvonea că însuşi Ceauşescu a fost înlocuit de una sau mai multe persoane, cu diverse ocazii.

Înrobirea românilor sub comunism nu a servit ruşilor. Ei înşişi au fost prizonieri ideologici în propria ţară.

Jaful din România nu este făcut de duşmani, ei doar îl supervizează. La fel ca şi în vremea comuniştilor, când au fost puşi conducători din cele mai josnice vieţuitoare aciuate în ţara aceea, acum sunt împinşi în sus români sau ţigani, care se jefuiesc singuri, fără nici un discernământ şi fără nici o speranţă că aceasta va lua sfârşit prin căpătuirea lor. Anumiţi oameni nu se satură niciodată.

Sintagma "cortina de fier" nu este o metaforă goală. Pentru cei mai mulţi români a fost o izolare culturală totală de restul lumii, fără asemănare în toată istoria cunoscută. Pentru alţii, a fost chiar o cortină care se mai şi ridica din când în când. Celebrităţi din România (unele oficial emigrate) şi din alte ţări au făcut naveta şi chiar au trăit incognito în România cu diverse identităţi, unii chiar învăţând româneşte cel puţin pentru a rosti diverse fraze (persoanele cu bani mulţi, statele şi entităţile corporatiste au posibilităţi de învăţare rapidă a unei limbi care nouă ne scapă, în general prin metode fonetice), interpretând diverse roluri, în general de fete mari ofensate.

Postul de radio Europa Liberă şi altele dar nu la fel de interesante nu s-a ascultat fără voia sistemului. Toate aparatele de radio fabricate în România aveau unde scurte deşi în România nu exista nici un post pe unde scurte.

Sper să mai scriu şi altele.

Escu

M-am uitat acum în dex.ro. Esc este un sufix. Definiţia nu mă satisface. Mă gândesc. Se adaugă la verbe din grupa de conjugare a IV-a persoana I singular. Se poate adăuga unui substantiv ex. lume şi obţine un adjectiv - lumesc. Adăugat unui nume poate spune că respectivul aparţine unui clan, unui neam. Este un sufix puternic şi nu întâmplător mulţi înaintaşi şi l-au ales ca sufix la nume pentru a se româniza.

De multe ori m-a intrigat un pasaj dintr-o poezie celebră de-a lui Eminescu (şi el este unul din aceia ce şi-au ales acest prefix, renunţând la altul, pe un nume cu rădăcină din cu totul altă limbă. (Emin este un nume foarte întâlnit în Turcia modernă, iar ovici este specific numelor evreieşti)). Deci vorbeam de o poezie. Dar când vorbeşti de poezii mult mai simplu este să le aduci în text, între ghilimele.

"Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.
Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.
Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.
Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.
Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid..."

De ce mă intrigă iar şi iar acest pasaj din Eminescu, care de altfel a fost un mare patriot şi naţionalist? Pentru că acest fragment este un elogiu clar al sultanului şi tot ce reprezintă el, cu o singură cheie negativă, "a ei patrie ş-o schimbă" chiar la început, ceva ce poate schimba tot sensul a ceea ce urmează, dar care poate fi şi uşor uitat, trecut cu vederea. Deci ce tip de procedeu literar este acesta, care face un elogiu în 66 versuri de 16 silabe fiecare şi-l anulează cu două cuvinte? Anti-elogiu sau pretext nostalgic?

Dar de ce să ne frământăm cu aceste probleme, doar avem critici literari, şcoliţi, confirmaţi, care locuiesc la Paris sau altunde, confirmându-se între ei şi plătiţi regeşte de casa prezidenţială.

Nu mi-ar fi venit în minte iar acest pasaj dacă nu aş fi văzut ieri altceva. Atras de un titlu din presa on-line, gen "vă cunoaşteţi scriitorii?" am deschis repede nişte site-uri. Un alt scriitor român cu sufix, un tip retras din societate dar pentru care scrie totuşi voluptăţi din imaginaţie de pustnic, adânc ancorate în diferite vârste ale limbii şi istoriei româneşti, recent certificat cu o candidatură de No-Bel. Dar nu mai bine ar fi să aduc textul aici, care este la o depărtate de un google search, ca să se înţeleagă mai bine ce vreau să spun?

"Luna ca un corn de tablă a plecat de pe moschee
Şi pe valuri se lăţeşte ca o pleoapă pe cornee
Ca o geană de cadînă pe-un obraz de isihast.
Semiluna lunii crapă-n cioburi reci pe golful vast.
Iese dulful de culege praf de aur de pe boltă,
Pe catarturi de barcaze  grunji  de  aur  se desvoltă
Şi-ale pînzelor burdufuri  s-umplu-n cer   de icosari.
Marea linsă e ca sticla, ceru-i de mărgăritari.
Mai ca ziua luminează negura de praf de stele,
Dă din ghimpe scorpionul, cloşca face temenele,
Ursele lucesc ca petre fără preţ într-un sipet,
Gemenii se pleacă tainic peste-al sferei parapet.
Insuli doar cît vezi cu ochii. Sgomot face numai luna
Lunecînd pe roţi dinţate ca Fecioara în coluna
D-orologiu precînd iese în fereastră cu un prunc.
Stele-n val şi valu-n stele dopotrivă se arunc.
Manoile, fruntea-ţi mare de poet pe pergamente
A căzut şi potolite-s zbuciumele. Oriente,
Cînd văzut-ai în Edenu-ţi un mai nobil ipochim ?"

Ok dacă Eminescu s-a oprit scurt înainte de a compara luna, fecioara din visul sultanului cu Maica Domnului, domnul Cărtărescu a făcut un pas înainte, într-un fel personal, mecanicist, adăugând metafora cu roţi dinţate.

Dar nu e singurul din opera sa. Hai să mai aducem un citat. (Maestre, care i-ai citat pe toţi, cum ţi se pare când te citează alţii pe dumneata?)

"De multe ori după aceea m-am gândit că dacă, mergând în urma ei, i-aş fi atins învelitoarea de mătase, s-ar fi-ntors spre mine nu pentru că mi-ar fi simţit atingerea, ci pentru că ar fi simţit că se scurge, din corpul ei în degetele mele, o parte din necunoscuta şi mistica ei putere interioară..."

Nu sunt prea bisericos. De fapt stau şi mă întreb cu cât mai mult m-am înbisericit mergând la cele două biserici ortodoxe româneşti din Portland, unde totul seamănă şi cu un fel de show pe care nu l-am descifrat încă pe deplin iar în România m-am depărtat complet de biserică. Oricum pot să mă autodefinesc ca unul care din când în când mai speră şi mai crede.

Dar mergând de foarte multe ori şi ascultând predici, şi de la amici, am prins câte ceva pe ici, pe colo. Deci nu se poate să nu mă frapeze asemănarea dintre fragmentul de mai sus cu următoarele versete din Noul Testament, Luca, 8, pe care l-am auzit, destul de recent şi într-o predică la Biserica Română Ortodoxă din Oregon City.

44 Ea s'a apropiat pe dinapoi, şi s'a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s'a oprit.

45 Şi Isus a zis: ,"Cine s'a atins de Mine?" Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: ,"Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ,Cine s'a atins de Mine?"

46 Dar Isus a răspuns: "S'a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere."

Nu putem numi acest fragment decât o lipsă acută de altă inspiraţie. Dar poate fi şi o întoarcere pe dos, o blasfemie, dacă e să ne imaginăm că cel care scrie a mai şi citit câte ceva la viaţa lui.

Deci ieri timp de jumătate de oră am "deschis" on-line două cărţi ale candidatului nostru de premiu Nobel, "premiat de francezi", celebrat prin toată presa românească on-line, "cel mai important scriitor" din nu ştiu ce perioadă, pipărat cu puţină controversă, de altfel marginală, pe ici pe colo, şi am găsit două pretexte serioase de a mă opri aici cu cercetarea operei dumnealui, dedicându-mă altor ocupaţiuni.

Real Communists

Those mentioned below had a very important role in the history of communism in Romania. However, they have something else in common. Besides everybody getting goosebumps from fear every time their name was mentioned during their whole existence.

First, Lenin. "Lenin's father, Ilya Nikolayevich Ulyanov (1831–1886), was the fourth child of impoverished tailor Nikolai Vassilievich Ulyanov – born a serf of either Kalmyk or Tatar descent – and a far younger Kalmyk named Anna Alexeevna Smirnova, who lived in Astrakhan." Barely any Russian, if any.



Mother, at least half German.
http://en.wikipedia.org/wiki/Maria_Alexandrovna_Ulyanova

Petru Groza (sounds a bit like Groschopf, doesn't it?)

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Groza

http://en.wikipedia.org/wiki/Petru_Groza

Maurer, half Alsatian
http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Gheorghe_Maurer


http://en.wikipedia.org/wiki/Ion_Gheorghe_Maurer

Bodnăraş, half German.


http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Bodn%C4%83ra%C8%99


http://en.wikipedia.org/wiki/Emil_Bodn%C4%83ra%C8%99

Maurer and Bodnăraş did a lot of things against Romanians under the cover of communism, but i want to mention here the crucial role they both played in the naming of Ceauşescu as the conducător of Romania, în 1965. Ceauşescu himself, by name is of Turkish descent. Ceauş (çavuş) în Turkish means sergeant.

Dej, raised in Moineşti by his uncle. His uncle or aunt probably from there.


http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Gheorghiu-Dej


http://en.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Gheorghiu-Dej