Showing posts with label politică. Show all posts
Showing posts with label politică. Show all posts

Sunday, November 10, 2013

La umbra marelui urs. Şi nu numai.

Fără nici o pregătire în jurnalistică sau vreun grad şi atestare în ştiinţa veşnic schimbătoare a comunicaţiilor, eu m-am apucat să scriu pe aici în urma unui îndemn care poate cel care l-a făcut, sperând că îmi voi săpa singur groapa, acum îl regretă.

Expus la cel puţin două culturi şi limbi, favorizat de deschiderea informaţională a internetului şi mânat mai ales de motivaţia dată de contrastul fantastic între ce se vede în spaţiul mediatic românesc comparat cu cel internaţional, doar prin punerea faţă în faţă a acestor diferenţe, am reuşit în mod neaşteptat să stârnesc atenţia unora.

Lipsit de necesitatea de a luat decizii în grup cum se întâmplă probabil la marile organizaţii media, am avantajul că pot să scurtcircuitez acele momente decizionale, dar în ultimul timp răspunderea a ceea ce fac mă apasă enorm, ţinându-mi respiraţia la fiecare apăsare de tastă enter la un subiect mai important.

Într-un scurt moment pe care mi-l iau amânând alte activităţi şi luând din timpul şi energia destul de limitate ale unei singure persoane prins într-o activitate mult prea vastă, am ajuns la nişte concluzii, care intră de fapt într-o buclă recurentă cu ce am spus în al doilea paragraf, fiind totodată şi motivaţia pentru ceea ce fac.

Românii sunt prinşi într-o bulă informaţională, de unde totul în exterior se vede puţin şi forate deformat, confundat cu ce se reflectă din interior ca într-o oglindă puternic convexă.

Nu ştim şi nu am ştiut nici pe timpul comunismului nici acum nimic despre ruşi. Sub masca afişată a internaţionalismului şi propagandei oficiale, confiscată de unii, şi aici e un subiect foarte vast, fiindcă mulţi din cei care au aderat la partid din diverse motive, au sabotat din interior tot ce s-a putut sabota, terorizând pe ceilalţi cu atitudini exterioare de gen "mai catolici decât papa" sau în cazul nostru "mai comunişti decât Stalin", creând o situaţie când românii au fost rupţi de orice legătură internaţională, şi în mod paradoxal, inclusiv de ruşi, cei care au adus acea orânduire în România.

Ruşii ocupaţi cu alte treburi au făcut prea puţin pentru a depista acest fenomen, care nu avea cum să avantajeze pe nimeni decât o pătură îngustă de duşmani ai României, de toate felurile.

Am mai scris, am făcut armata la tancuri la Galaţi şi am dormit nenumărate ore cu capul pe masă sau pe o carte din colecţia aventura într-o sală de instrucţie unde se prezentau detaliile construcţiei tancului T55 care era şi încă este tehnologie de vârf pentru mulţi în România, presat de atitudinea unora care pur şi simplu ademeneau şi în acelaşi timp speriau creând un trend unde orice încercare de a fi atent la ce se spunea era  "not cool".

Cu alte cuvinte tot ce venea de la răsărit nu a fost cool, nu a fost bun, era depăşit tehnologic, nu merita nici o atenţie, iar tot ce ţinea de ordin cultural sau ştiinţific era jenant şi repulsiv.

Astăzi, ajungând firesc pe paginile Wikipedia unde este descrisă tehnica rusească îmi dau seama că este comparabilă cu tot ce s-a făcut în vest.

La fel nu am ştiut şi nu ştim mare lucru nici despre americani şi despre vest în general. Eu despre mine personal îmi amintesc că înainte de a veni în America, pentru mine tot vestul era acelaşi lucru şi în general însemna tot ce auzeam ca muzică şi tot ce vedeam în filme.

Foarte pe scurt, este adevărat ca societatea şi civilizaţia americană este folosită ca decor şi anumite aspecte sociale ca pretexte pentru filme.

Iar muzica, mai ales după anii 80, a început să fie din ce în ce mai industrializată şi tipizată. Apropo. Îmi amintesc când eram responsabil la IMU Bacău cu începuturile care nu au dus la nimic ale noii tehnologii de proiectare asistată de calculator, făcută posibilă prin apariţia în România a unor calculatoare foarte performante, clonate după unele americane, am avut un contract pe partea de soft cu Centrul de Calcul al Ministerului Industriei Electrotehnice, CCMIEt.

Ca orice reflectare a centralismului excesiv din acea perioadă şi ca ilustrare a vidului tehnologic mai ales mimat al acelei vremi de sabotorii menţionaţi mai sus, ei nu au făcut nimic în acel contract (nu pentru că nu au ştiut sau nu au vrut, dar mimând lenea, dezinteresul, piloşenia, corupţia, etc., ei au luat pur şi simplu un soft oarecare făcut prin eforturi mai mult personale de la o altă firmă în subordinea lor din Timişoara şi ni l-au dat împreună cu acel calculator, care de fapt a avut cu totul alt rol în această schemă). (S-a discutat şi s-a făcut multă agitaţie pe creerea unei reţele în cadrul ministerului, iar acel calculator urma să fie un nod, ceea ce nu s-a întâmplat, dar cred că zvonul a contat mai mult). (Cu toate acestea, la cererile insistente ale mecanicului şef, care m-a ajutat la instalarea calculatorului şi amenajarea spaţiului respectiv, un terminal din cele 16 (câte 8 pe o placă de multiplexor) era departe de spaţiul nostru, în atelierul mecanicului şef. - şeful atelierului propriu de întreţinere a utilajelor, unde câţiva ingineri aveau acces şi scurtau dramatic timpul de proiectare în general a roţilor dinţate, cu ajutorul unor programe scrise de ei în BASIC).

Deci într-o zi când m-am săturat de minciunile lor, a şefilor mei, a celor din subordinea mea, m-am apucat şi am făcut la repezeală, în câteva săptămâni un program (limbajul la alegerea noastră atunci era Fortran77 de pe sistemul RSX-11, 16 biţi) un program care chiar funcţiona şi era în stare să genereze fişele sau traseul tehnologic pentru repere tipizate, care aveau acelaşi traseu tehnologic dar erau diferite una de alta prin timpii de prelucrare şi deci normare. Programul conţinea un analizor sintactic şi un mic limbaj care permitea descrierea traseului tehnologic tipizat şi folosirea de variabile care depindeau de câţiva parametri care de fapt erau incluşi în numele codificat al acelui reper.

Când a văzut şeful meu prima fişă tehnologică generată cu acel program, a înlemnit şi mi-a spus să renunţ. Erau prea multe interese în joc, era un atelier de proiectare a normelor (la IMU erau 600 de ingineri şi subingineri proiectanţi) iar normatorii erau pe blat cu şefii de secţii şi maiştri, de normare depinzând salariile, care pe vremea aceea erau totuşi destul de variabile.

Mi-a venit în minte acel program zilele trecute când mă gândeam la gradul de tipizare şi reutilizare a expresiilor în limba engleză americană. Ceea ce în trecut s-a numit stereotipuri. Există în această limbă un număr foarte mare de expresii a căror origine în general este literatura şi filmul, care sunt folosite şi refolosite mereu în conversaţii, articole de media, etc.

Scopul lor este creerea şi recreerea acelei atmosfere intime, de apartenență, în care odată intrat, o persoană se simte în largul lui şi confortabil.

Dar existenţa acestor stereotipuri, de multe ori foarte nuanţate şi subtile, taie orice speranţă unui nou venit la o vârstă trecută de adolescenţă, de a se integra vreodată în această cultură.

Aceste stereotipuri sunt prezente nu numai în limbă dar şi în orice acţiuni care sunt de domeniul public, multe persoane strecurându-se şi scăpând judecăţii celor mulţi adoptând atitudini tipizate, fiind imediat asimilaţi de ceilalţi cu personaje sau atitudini cunoscute.

Văd unele tendinţe de introducere în România, odată cu marasmul societăţii de consum, desocializarea şi dezindividualizarea, a acestor stereotipuri. Mai înainte ca ei să aibă şansa de a înţelege cu adevărat de unde vin, ce înseamnă şi cât de compatibile sunt cu modul ancestral de gândire românesc.

Mai există un tip de acţiune care se întâmplă în faţa publicului pe care eu în acest moment o numesc "sacrificiu mediatic". Se ia o persoană publică, care îndeplineşte criteriile momentului şi asupra ei se proiectează lumina reflectoarelor media, iar lumea imediat intră în contact cu intimităţile acelei persoane, reale sau poate chiar regizate, în funcţie de cerinţele momentului, o lucrare artistică şi mediatică menită să mimice anumite aspecte reale şi să abată atenţia publicului de la alte întâmplări, prin aducerea în faţa lor a unor aspecte absolut similare, şi apoi forţarea altor concluzii.

În trecut probabil sacrificiul era real, astăzi nimeni nu ar mai accepta aşa ceva, se folosesc probabil voluntari, care la sfârşit vor fi recompensaţi, vor fi translaţi poate în alt spaţiu sau identitate sau pur şi simplu la stingerea reflectoarelor îşi vor relua viaţa în cvasi-anonimitatea lor iniţială, de purtători de stereotipuri.

M-am trezit azi şi mi-am amintit de ultimul şi cel mai intrigant titlu pe care l-am citi ieri seară înainte de culcare. Primarul Rob Ford este un outsider al elitei media şi se identifică astfel cu noi toţi ceilalţi outsideri.

Un primar, outsider al media. Bine dacă începem să gândim că primarii fac parte din media.

O altă mişcare de scenă, altă piruetă din multele pe care le-a făcut această balerină desprinsă din tablourile Marilenei Murariu sau din benzile desenate ale lui Dilbert, alt rol asumat pentru a capta iar atenţia în altă direcţie de la o problema reală la care experţii în comunicaţii nu au soluţii, într-un show care pare mereu ajuns în fiecare zi la ultima reprezentație din sezon.

Thursday, August 1, 2013

Tismăneanu vs Vişinescu

Just looked in Wikipedia for the page of Leonte Timsnăneaun (born Leonid Tisminetski) http://en.wikipedia.org/wiki/Leonte_Tism%C4%83neanu

"In 1948, Tisminetski and his family were sent to Soviet-occupied Romania, where he changed his name in 1949 to Leonte Tismăneanu, at the request of the PCR(Romanian Communist Party).[5] He was named deputy director of Editura PMR (Romanian Worker's Party's), later Editura Politică, the publishing house of the Communist Party[6] and also held the Chair of Marxism-Leninism at the University of Bucharest.[1]"

He used to be the head of Communist Romania's main publishing house as stated above. Teacher of Marxism-Leninism at the University. We know at least one case where he was an investigator into a high profile case resulting in the imprisoning of a Romanian student that later became a known dissident and writer although controversial after year 2005 Paul Goma.

http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Goma 

"Controversies

Some of Goma's post-2005 articles and essays have been criticized for their strong antisemitic nature.[10][11] Goma rejects these criticisms[12] and claims that he has filed libel lawsuits against his accusers.[13] He asserts that his wife is Jewish and states that similar arguments were used against him by the Securitate in the 1980s.[14] On January 30, 2007, Goma was awarded the "Citizen of Honor" distinction by the Municipal Council of Timişoara. In February 2007, the Federation of Jewish Communities of Romania and the Israeli Embassy protested against the distinction, arguing that Paul Goma is the author of multiple antisemitic articles.[15]

On April 5, 2006 he was invited to become a member of the Tismăneanu Commission,[16] a body charged with researching the crimes of the communist dictatorship in Romania. Nine days later he was dismissed by the Commission's president, Vladimir Tismăneanu, who explained the exclusion based on Goma's questioning the moral and scientific credibility of the president of the Commission, and disclosing of their private correspondence.[16][17]"

In 1952 when in 10th grade he was detained by Securitate for 8 days for speaking out about Romanian anti-communist partisans and for keeping a coded personal journal... http://en.wikipedia.or/wiki/Paul_Goma#Dissident_in_Romania

In 1956 was arrested for being "part of the Bucharest student movement of 1956: during a seminar, he read out to other students parts of a novel he had written about a student who establishes a movement that is similar to the ones in Hungary" He did 2 years of prison in Jilava and Gherla, where Vişinescu was apparently inspector in that period of time. Tismăneanu was among those who inquired him.

Vişinescu does not have a Wikipedia page but Leonte Tismăneanu does. Why? Vişinescu was a low level semi-literate prison inspector and later prison manager doing the dirty jobs Tismăneanu and others of his kind ordered.

23 years after the revolution, Tismăneanu's son, Vladimir, now a teacher of Comparative Politics at Maryland University who has a much bigger page in Wikipedia suddenly remembered of Vişinescu, now 88 and started accusing him of executing his father's orders as himself plainly states:

"Securistul nu are convingeri, el sau ea executa (la propriu si la figurat)."

"The Securist does not have convictions, he or she executes (literally or figuratively)"

http://www.revista22.ro/articol-29549.html

(The word Securistul is hard to translate into English. Part due to the confounding with the English word security that the first one has little to do with.)

Securist is the word used to describe the most villain characters in the time of communism, the most hated, the most infamous, often killers and torturous, at least in the first years. Also the most visible. Recruited from the lowest levels of the social hierarchy in Romania. Often illiterate. Often rudimentary nationalists themselves. Most likely brainwashed, into loosing basic human reflexes, as ironically shown above by one who knows.

Later just hearing of them was convincing enough. Further later, they softened as they got used to luxury and comfort and into the traps of corruption. Some of them realized how much they were hated. Nowadays them and their inheritors caught in network of blackmail that paralyses most of the political life of that country.

From prison guards to heads and the lower ranks of the Minister of the Interior to military and militarized police and special forces, etc., they were all securişti. I think etymologically it's coming from the Ministry of Interior and State Security.

However, this is the perception. The real "politicians" - apparatchiks - used them to do the dirtiest tasks and instill fear into population without getting themselves involved. The most interesting part is they used brainwashed nationals into killing their own, with the multiple purposes of not carrying the historic responsibility themselves but also to show Romanians are killing Romanians.

Fear or the memory of it is exploitable to the day since the generations witnessing those events are still alive and vote worthy.

Vişinescu was a jail inspector before becoming a jail manager. That proves inspections were done and they knew at any level what was going on.

Although he directly might have been responsible for some of the inhuman conditions of the prisoners or the killing of some, that could be in the hundreds, they were figures with no other power except the one given to them by their superiors. Who by the way are responsible of the killing and imprisoning of hundreds of thousands comprising mostly of the Romanian elite, often nationalists, like Goma, mostly just patriots or rich or educated.

Tismăneanu's son, Vladimir (i know, another weird coincidence) lately became (by some) the de facto leader of the Romanian intellectuals. Teacher of Comparative Politics at Maryland Universtity, he constantly mixes, implying that authority, with the hot subjects of the day in Romania, from a distance, and if there is none or none he can touch he creates one on the fly, with all the needed and necessary arguments so he can get involved.

However, at least in the last article he uses the language of the 60s and 70s and at times unexpected and rare neologisms that i for one just gave up looking for in the dictionaries. The only thing that makes the articles attractive is the evocative emotions for many as Romania is getting deeper into a hopeless poverty for most and a scene of daily scandals featuring a few, with millions working outside borders and still having a 7% official unemployment rate and on the list of the first ten countries in the world for remittance, or money sent home by migrant workers with the fear that they will forever settle in those countries (mainly Italy and Spain) and the country will be severely depopulated.

23 years after Revolution very few Romanians are interested in justice for their grand or grand grand parents long gone but this can be easily substituted, at least for a day or two, until something else comes up, for the myriad of crimes in the area of economics and politics on an unprecedented scale for that country that occur even as i write this here.

But about the current image and status of Romania there is enough information everywhere.

There are some other, more subtle aspects that occurred to me as i read Vladimir Tismăneaun's biography in Wikipedia.

"In September 1981, a short while after the death of his father, he accompanied his mother on a voyage to Spain, after she had been granted a request to visit the sites where she and her husband had fought as young people.[10][12] Unlike Hermina Tismăneanu, he opted not to return, and soon after left for Venezuela, before ultimately settling in the United States in 1982."

As i just read in that section (honestly i did not read it all, it seems very interesting, i will make some time later) it occurred to me that besides not agreeing with the Protochronism theory, that was probably way out of the European cultural mainstream and visibly exaggerated and self flattering for the National Communist regime of Ceauşescu, i don't see a great deal of dissent against his father's old comrades whose sons he probably befriended and with whom he enjoyed all the privileges of being a son of an apparatchik.

Unlike others he did not waste his time and accessed the information and accumulated a great deal of culture reading whatever was available in those libraries that not many could enter. For that, he will be judged accordingly by those who have time to read his works.

The most intriguing part is that his unique biography seems conceived as a string of dilemmas and carefully laid out traps, by many contributors, untouchable, at least in Romania, by those who don't want to risk their careers and start discussing or controversing even parts of it. Even this article i'm writing about it is an obvious, well conceived recurrent trick taken out of a Science of Politics book, with some understanding for some readers and different understanding for others, depending of their "degrees of understanding", and about this and other aspects of it i hope i will write about later as i will try to treat it dually as well.

In Romania, the only that could even read this English page from Wikipedia are teachers or students or some of the journalists that depend on the current government, that is in Tismăneanu's likeness. He even made a list with those agreed. http://www.cotidianul.ro/lista-lui-tismaneanu-216344/

But there should be, at least some degree of controversy about a guy who has a degree in sociology since 74 and a Ph.D since 80 at the University of Bucharest (although self-corrected through his numerous individual unsupervised by... Securitate! - of which he was above through his father - studies) with the title ("The Critical Theory of the Frankfurt School and Contemporary Left-Wing Radicalism").[6][7] and now teaches American students at the University of Maryland.

Thursday, July 4, 2013

Băsescu şi Ponta, BEC şi INS

http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-radio_tv-15125995-live-text-traian-basescu-invitat-digi24-ora-20-00.htm

Hai să recapitulăm.

USL-ul anul trecut a iniţiat un referendum pentru demisionarea lui Băsescu. Pentru aceasta, şi-au tras ministru de interne pe Ioan Rus. "Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ioan Rus, a anunţat, marţi, că numărul total al cetăţenilor cu drept de vot este de 18.292.514" http://www.gandul.info/stiri/rus-numarul-total-al-cetatenilor-cu-drept-de-vot-este-de-18-292-514-9899590. Nu a zis nimeni nimic deci şi Băsescu şi Ponta şi Antonescu şi Voiculescu, toţi au fost de acord cu acest număr.

Dar dacă ne gândim că într-o ţară europeană la acest început de mileniu cam un sfert din populaţie sunt minori deci sub 18 ani deci fără drept de vot, din acest număr rezultă că populaţia totală a României ar fi de peste 22.286.642 locuitori. Dacă îi mai adunăm şi pe cei din penitenciare, pe cei care şi-au pierdut dreptul de a vota, etc, ajungem probabil la 23 milioane. Afară şi în ţară.

La 8 August, după 2 luni în funcţia de ministru de interne şi o săptămână după referendum, Ioan Rus a plecat la plimbare. Îşi făcuse treaba. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Rus Dar de atunci, a lăsat o lungă dâră prin news. (eu cred că este un prim bun candidat pentru ce spunea Băsescu la digi24), adică să răspundă juridic. (Numărul lui contrazice afirmaţia lui Băsescu că populaţia ar fi scăzut).

non-combat? http://www.ghimpele.ro/2013/04/usl-divizata-intre-sorin-frunzaverde-si-ioan-rus-razboiul-nevazut-al-grupului-de-la-cluj/

regionalizare acum sau niciodată? http://citynews.ro/politica/ioan-rus-ori-facem-descentralizarea-din-1012014-ori-nu-o-mai-facem-1242158

blat cu Băsescu? http://ingurapresei.a1.ro/politic/Mircea-Badea-Ioan-Rus-a-facut-blat-cu-Basescu-dint_5793.html

coabitare? http://www.evz.ro/detalii/stiri/ioan-rus-este-obligatoriu-ca-victor-ponta-traian-basescu-si-crin-antonescu-sa-coabiteze-1033410.html

neseriozitate? http://www.napocanews.ro/2013/05/neseriozitatea-unei-regionalizari-asumate-de-dragul-lui-ioan-rus-si-al-lui-sabin-gherman-turnatorul-lui-marin-sorescu.html

Ioan Rus, un fel de eminenţă cenuşie a noului PSD?

Bine dar nu la asta am vrut să ajung, să mă întorc la titlu. Deci USL-ul îi serveşte lui Băsescu un referendum fără cifre electorale realiste. (Că nu au fost realiste dovedeşte plecarea lui Rus pe 8 August).

Prin plecarea lui Rus, practic s-a invalidat referendumul. Psihologic vorbind. (A fost "acuzat" de PSD că i-a făcut jocul lui Băsescu).

Singurul scop al acestui referendum a fost de a pregăti populaţia care nu îl mai vroia pe Băsescu, să voteze masiv la următoarele alegeri pentru USL. Şi aşa s-a şi întâmplat. Nu a fost nici un puci fiindcă nu a fost nici un risc. Toţi erau în "blat" Nimeni nu urma să fie demis, indiferent de rezultat.

Hai să uităm puţin de referendum şi să ne ducem la ultimele alegeri. Pe site-ul BEC avem http://www.becparlamentare2012.ro/A-DOCUMENTE/rezultate%20finale/Anexa%208A.pdf

Deci din 18 milioane şi ceva cu drept de vot, s-au prezentat la urne... 7,7 milioane, adică 41.76%. Cam tot atâţia câţi au votat împotriva lui Băsescu la ultimul referendum.

Hai să mergem puţin şi mai înapoi în timp la alegerile din 2008. http://www.becparlamentare2008.ro/rezul/anexa8abun.pdf

Nu ştiu, pare cam deja vu, cam tras la indigo.

Am visat eu sau am citit în ultima declaraţie a lui Băsescu unde spunea că populaţia a scăzut? Bine a crescut puţin din 2012 faţă de 2008 şi apoi a scăzut iar puţin în 2013.

A nu uite aici http://www.wall-street.ro/articol/Social/150926/basescu-despre-recensamant-populatia-scade-ca-urmare-a-natalitatii-scazute.html

A bine populaţia a scăzut numai la minori, pentru că a scăzut natalitatea. Şi probabil ca să justifice acelaşi număr de alegători, a crescut şi speranţa de viaţă în mod corespunzător.

Recensământul nu e un moft. Motivul pentru care ţările cu tradiţie democratică fac referendumuri este pentru redundanţă. Un organism politic care se păstrează de la un guvern la altul şi care nu are alt scop decât să numere persoanele pentru a avea o referinţă, un număr de arătat politicienilor mofturoşi. Imaginaţi-vă ce era în România pe la alegeri dacă nu erau recensăminte şi nu era o numărătoare independentă.

Sincer, m-am săturat să caut, dar probabil că este făcut printr-o lege. Cei ce completează acolo sunt responsabili în faţa legii. Formularele completate sunt toate la INS. Sunt rubrici pentru cei plecaţi. Rudele îi ştiu pe toţi. Recenzorii au întrebat rudele sau în cel mai rău caz vecinii. Spre deosebire de alegeri, unde sunt multe interese contradictorii, la recensământ nu prea are nimeni de ce să mintă. Într-o ţară condusă de acelaşi guvern datele dintre BEC şi INS trebuie să coincidă. Şi BEC şi INS sunt finanţate de statul român. Dacă aceste numere nu coincid, cineva a greşit. Dar din toate greşelile posibile, acestea sunt din cele cu mari consecinţe asupra viitorului României, din cele care fac rău ţării. Dar Băsescu nu poate acuza nici BEC nici INS. Pentru că practic, aşa cum ştim toţi, au fost amândouă subordonate lui pentru o lungă perioadă de timp.

La INS atât am găsit că se subordonează guvernului şi este finanţat de statul român.

http://www.insse.ro/cms/rw/pages/about.ro.do;jsessionid=868952119f09bb1c3885addd4fa0100916fda12f6cfe7f56090eee9e8207289d.e38QbxeSahyTbi0Oc310

"Institutul Național de Statistica este condus de un președinte cu rang de secretar de stat" asta e aproape un ministru nu?

La BEC nu găsesc nimic dar nu ar trebui să fie că e subordonat ministerului de interne? S-ar părea că nu are un site în sine ci numai site-uri pe alegeri, pe ani, pe tip de alegeri.

Apropo, nu pot să deschid site-ul BEC pentru alegerile din 2004. Cred că ar fi totuşi interesant de văzut şi acele cifre. Din ce îmi amintesc, le-am văzut cândva şi sunt diferite radical faţă de cele din 2004 sau 2008.

http://www.bec2004.ro/

Atât INS-ul cât şi BEC-ul la vremea recensământului au fost subordonate guvernului. Guvernul şi parlamentul a ştiut problema românilor plecaţi în străinătate. Ca dovadă ca au ştiut sunt rubricile din formularele de recensământ.

Am mai spus-o şi o repet. Acel referendum a avut nişte scopuri pur psihologice. A determinat câştigarea alegerilor de către USL şi mai apoi a justificării coborârii prezenţei la 30% cu minim 25% da pentru următoarele referendumuri (în mintea electoratului, care vroia atunci ca Băsescu să fie demis, a rămas ideea că el ar fi fost demis dacă ar fi fost prezenţi mai mult de 46% .)

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-14847665-legea-referendumului-care-reduce-cvorumul-30-din-numarul-alegatorilor-fost-aprobata-senat.htm

Dacă Băsescu ar fi fost demis, sau dacă nu ar fi fost nici un referendum, nu ar mai fi fost necesară modificarea legii referendumului. Dar referendumul a avut loc, Băsescu a rămas iar legea a fost modificată anul acesta imediat după alegeri iar prezenţa a fost coborâtă nu la 45%, nu la 40%, nu la 35% ci la rotunda cifră de 30%. Pentru liniştea unora. Şi aceasta dovedește blatul de care vorbesc mai jos. Chiar dacă nu a fost blat Băsescu probabil prin consilierii lui ar ştiut ce urmăreşte noul USL şi ar fi trebuie să demisioneze mai ales după ce a văzut rezultatele referendumului lăsându-i fără motiv de a modifica legea prezenţei la referendum sau cu mai puţină motivaţie din partea populaţiei. Bine e greu de prevăzut ce se întâmpla dacă se făceau şi alegeri prezidenţiale şi cine le-ar fi câştigat. Dar nu prea mai aveau motiv să modifice legea referendumului ca să poată face regionalizarea.

http://www.becreferendum2012.ro/DOCUMENTE%20BEC/Rezultate/rezultat.pdf

La începutul săptămânii curente pe site-ul INS în locul rezultatelor mult aşteptate a apărut un anunţ care spunea că rezultatele vor fi afişate în septembrie. Anunţul încă mai este (ultimul link de pe site-ul INS link-at mai jos) Dar iată că ele au apărut în 3 zile. Cred că a trecut tot guvernul lui Ponta la frunzărit formulare repede repede şi le-au terminat pe toate care mai erau în 3 zile în loc de 3 luni cum au crezut luni că au nevoie. Sau poate, aşa cum cred şi eu şi era şi normal, erau scanate... hă hă de mult, tată.

Iar Băsescu vine cu părerea lui şi le invalidează (pentru cine nu înţelege ce vrea să spună). Părere care coincide totuşi cu cifrele BEC, pe care însă nu le citează. Anulează cheltuiala guvernului, munca tuturor recenzorilor şi a institutului începând de când s-a făcut recensământul până acum. Implicit acuză foarte multă lume de neglijenţă sau rea intenţie. Dar şi pe sine. Recensământul a fost organizat de guvernul PDL al cărui preşedinte a fost în timp ce era şi preşedintele României, înainte de ruptură.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Guvernul_Boc_%282%29

Dintr-o singură lovitură realizează cel puţin două scopuri, la fel, psihologice. 3,5 milioane afară vs 750.000. Linişteşte prin creare de dubiu pe toţi care se iau după cifrele INS şi spun că referendumul a fost valid. Prin aceeaşi creare de dubiu liniștește pe toţi cei care cred că există o acţiune concertată pe care el a prezidat-o şi o prezidează şi anume scoaterea, definitivă, a cât mai multor români din ţară. Numai că cifra de 750.000 nu reprezintă cifra românilor din afară. Reprezinta cifra pe care INS-ul nu e sigur LOL incertitudinea INS-ului! "In timp ce avem 3,5 milioane de romani in strainatate, INS a avut certitudinea doar pentru 750.000."

http://www.ziare.com/basescu/presedinte/basescu-romanii-cuceresc-italia-pe-vremea-lui-traian-378008 

Din intervenţia de la digi24 nu lipseşte faptul că el nu este de acord cu modificarea Constituţiei (dar nu chestiunea regionalizării ci cea cu diminuarea puterii preşedintelui), o critică severă la Ponta din care noi să credem că nu e nici un blat, ameninţări, lovituri de stat şi puciuri. Nu ştiu în ce fază de ciclu mai e Băsescu acum, mâine va veni să plângă sau să râdă cu gura până la urechi ca să ne şteargă şocul acestor "cuvinte grele".

Apropo, dacă este separare a puterilor în stat, de ce îi trebuie lui Ponta mandat ca să plece undeva? Bine şi dacă pleacă, de ce iartă pe alţii de datorii, şterge sute de milioane, etc.?

Sincer nu mă interesează dacă pleacă Băsescu, vine Băsescu, pleacă Ponta, vine Ponta. Pentru mine toţi sunt la fel şi o să spun mai jos de ce.

Adevărata miză şi motivaţie a tuturor aceste manevre (dubiu asupra numerelor electorale, coborârea pragului prezenţei la referendum) este că s-a reuşit modificarea legii referendumului, ca prim pas spre uşurarea regionalizării, care este un obiectiv real (poate singurul) pe termen lung a unor politicieni români dintre care unul sigur e Ioan Rus iar altul la fel de sigur, Liviu Dragnea.

Apropo de Berlusconi, acest bărbat viril de 76 ani al Italiei, m-am uitat zilele trecute peste CV-ul lui Dragnea. În 1997 a absolvit un curs al Ministerului de Interne din Italia? http://en.wikipedia.org/wiki/Liviu_Dragnea în 1997 (bine nu era Berlusconi atunci prim-ministru, era într-o pauză), pe vremea când marele exod al românilor către vest era abia la început. Dacă era în 2007 mai înţelegeam, pe vremea aceea italienii aveau nevoie să ne înveţe cum să-i ajutăm în combaterea delincvenţilor români sau în repatrierea lor, dar în 1997, ce putea să-l înveţe pe Dragnea Ministerul de Interne al Italiei? Unde când şi cum e mai bine să plece românii în Italia fără să "deranjeze" prea mult populaţia de acolo?

De ce nu ne ajută acum guvernele Italiei sau Spaniei cu date din recensămintele lor, căci nu cred că toţi românii sunt ilegali acolo şi nu răspund la recensăminte. Sau poate sunt date pe site-urile instituţiilor echivalente cu INS-ului din România? Cred că mă duc să mă uit.

http://www3.istat.it/salastampa/comunicati/non_calendario/20101012_00/testointegrale20101012.pdf

În 2010 erau prezenţi în Italia 887.763 români din care 85% bărbaţi. Deci soţiile şi rudele lor care erau acasă au spus recenzorului.

Ok după ce am deschis site-ul italian, am zis că ia să deschid eu pentru orice eventualitate şi pe cel românesc. Pe care trebuia să-l deschid de la început, dar am crezut că am înţeles ce a spus Băse.

Pe site-ul INS avem http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/prezentare-rpl-2011_04.07.2013_Partea_III.pdf

În sfârşit se spune ce înseamnă populaţie stabilă. Este rezidentă.

1990 - 23.211.395
2011 - 20.121.641
difer.    3.089.754
Care se explică prin
spor negativ 22,5% (atenţie din total diferenţă), adică 695.194 (calculat aici, nu pe site)
şi emigrare 77,5 (tot din total diferenţă) adică  2.394.559 (calculat aici, nu pe site)

Unele cifre a trebuit să le calculez căci nu sunt acolo. Ce 750.000? Ce spune Băsescu? sunt aproape 2 milioane şi jumătate. Deci România are o populaţie totală (din calcule, nu de pe site-ul lor care nu spune direct) de 22.516.200 din care foarte probabil un sfert fără drept de vot, iar probabil cifra avansată de BEC,  pentru drept de vot este validă. Rămân valide şi următoarele întrebări.

De ce Ioan Rus a avut în 2012 mai mulţi cetăţeni cu drept de vot decât în 2008 dacă populaţia a scăzut constant din 1990. Sunt nişte grafice care arată că s-au deplasat din cei sub 18 ani spre cei peste 18 ani mai mulţi decât au dispărut natural. Poate. Dar în 11 ani sporul negativ a fost de 695.194, asta pentru 4 ani înseamnă o treime, deci vreo 300 mii şi ceva mai puţini total populaţie. A crescut în aceeaşi perioadă numărul celor care au împlinit 18 ani cu 500 mii  ca să justifice o creştere de vreo 200 mii cu drept de vot din 2008 în 2012? Iar "decreţeii" s-au născut în anii 70, poate şi în 80 la început. Că apăruseră anticoncepționale "de casă" etc. Dacă ultimul decreţel s-a născut în 89, el ar fi avut 18 ani exact în 2008. După 90, gata, nimic decreţei. 2008 - 1990 = 18. Să mă scuze toţi cei născuţi în acea perioadă pe care Băsescu îi numeşte decreţei fiindcă am preluat termenul lui dar mi-am pierdut răbdarea.

(Şi totuşi la 3,5 milioane cifră avansată de Băsescu lipseşte un milion faţă de INS. OK să zicem că aceea e incertitudinea INS-ului de 750.000 de care vorbeşte Băsescu.)

De ce a demisionat Ioan Rus imediat după referendum şi de ce a crezut PSD-ul şi alţii că a făcut blat cu Băsescu? Eu rămân la teoria de mai sus că referendumul nu a fost nimic şi chestia a fost doar psihologică.

Dacă am văzut că în Italia în 2011 erau vreun milion de români (de pe site-ul www.istat.it), probabil tot atâţia în Spania, unde pot să mai fie încă un milion şi jumătate? Hai poate 750000 în toate celelalte ţări din Europa.

(chiar UE nu are cifre cu migraţia? De ce pentru noi ce au alţii pe site-uri sunt necunoscute care atârnă la alegeri, referendumuri? LOL am obosit dar am să caut.)

(Deci în final avem de-a face cu 750.000 lipsă la socoteală (incertitudine care atârnă într-o singură direcţie). Inacceptabil. (LOL Cotidianul spunea că numai în 2012 au plecat peste 500 mii,  cu câţi mai pleacă anul acesta, se face încă un milion care nici nu va apare în recensământ)).

De ce INS-ul a dat cifre 0-19 ani şi nu 0-17? Ca să nu putem calcula uşor numărul cu drept de vot şi corela cu BEC?

De cine aparţine BEC, de vreun minister sau tot vreun secretar de stat?

Care a fost prezenţa la vot în 2004?

Oricum deşi confuze, ca şi discursul lui Băsescu, amestecat cu tot felul de ameninţări, acuzări, ameţeli, cifrele vin să mai îmblânzească peisajul electoral românesc, dar prezentarea de pe site-ul INS este încă greu de acceptat. (Vezi calculele de mai sus). Eu rămân la aceleaşi păreri chiar dacă cifrele sunt mai blânde sau mai mascate. Aceste cifre trebuie să iasă la socoteală la om, ca în orice ţară civilizată.

Ce fac toţi blogerii independenţi din România? Am văzut prea mulţi care înjură aiurea fără date concrete. Dacă înjuri aiurea, nici nu te bagă în seamă sau îţi mulţumeşte fiindcă faci un serviciu (poate chiar gratuit LOL) tocmai celui pe care îl înjuri. Ia pune câteva date reale să vezi cum sare pe tine că vrei răul ţării.

Ce a vrut Traian Băsescu de fapt să spună în această intervenţie?

Thursday, June 27, 2013

Noi gândim internaţional şi acţionăm local


De pe site-ul www.ringier.com

Fotografia de pe site-ul de mai sus, o capcană psihologică în sine, este adnotată în româneşte dar nu are nimic de a face cu România, şi nu face decât să o umilească şi mai mult. Nu s-au obosit să facă ceva personalizat pentru pagina României, altceva decât traducerea în româneşte a sloganului mondialist. Dar asta ascunde altceva. Întâmplător, mă ocup şi cu fotografia şi ştiu că o fotografie sau chiar un aranjament ca cel de mai sus nu se face greu. Această pagină "românească" a www.ringier.com ne umileşte psihologic, odată deschisă, gândindu-ne că noi nu suntem nici măcar vreo ţintă importantă de-a lor. Şi în acelaşi timp, ne adoarme vigilenţa.

Îmi amintesc că am auzit fraza din titlu (cu global în loc de internaţional) prima dată în 1995. Totdeauna îmi închipuiam că într-o democraţie tot omul gândeşte. Normal, trăiam în dictatură şi frica de a vorbi cu timpul s-a transformat în frica de a gândi. Căci era mai simplu, nu-i aşa să nu mai gândeşti nimic ca să nu fii tentat să vorbeşti nimic ca să nu ai dureri de cap seara la culcare. Şi ca să nu mai vorbeşti nimic şi să nu gândeşti nimic cel mai bine era să nu auzi nimic, să întrerupi pe oricine ar fi început o discuţie sau mai târziu un banc.


"The source that popularized this pictorial maxim is a 17th century carving over a door of the famous Tōshō-gū shrine in Nikkō, Japan." http://en.wikipedia.org/wiki/File:Hear_speak_see_no_evil_Toshogu.jpg

Nici o intenţie, a fost o coincidenţă pură. Pe dictator îl chema Nicolae, această uşă de altar se află în Nikko, Japonia. Nu am mai văzut niciodată această pagină de wikipedia până acum.

(Nu ştiu câteodată când sunt "pe un subiect" şi merg pe "o intuiţie" pentru găsi calea cea mai scurtă la o explicaţie logică a unui fenomen, şi când din întâmplare dau peste ceva foarte important, apare şi o coincidenţă, care poate să fie norocoasă sau nu, să mă ajute sau nu în descoperirea acelei logici. În această situaţie, sincer m-am blocat. Soarta sau karma însăşi se împotriveşte acestei idei. Ar trebui să mă duc să fac un pas doi spre a afla etimologia în japoneză a acestei toponimii).

Cum ne-a modificat, pe noi, ca naţiune, cei 50 de ani în care am practicat această îngustă arie din confucianism, dar întors pe dos, nu pot să descriu într-o frază, două.

Deci de la ce am pornit şi peste ce am dat. Am vrut să spun că venind într-o ţară liberă mă aşteptam ca prima libertate să fie cea de gândire.

(Dar nu am intrat de la început în contact cu lumea din această ţară în care m-am mutat. Foarte restrâns financiar, a trebuie să recurg la un fost fost coleg de birou (timp de 4 ani la IMU Bacău) şi am ajuns să locuiesc la o persoană care încă nu ştiu cine este dar seamănă cu o persoană publică din România de azi, dar această poveste, care nu este despre o coincidenţă, intră prea mult în fantastic şi prea mult afară de subiectul despre care vroiam să scriu. Am mai întâlnit şi alţi români/românce pe care pe unii (una) chiar cred că îi întâlnisem în România cu alte nume fără să ştiu iar pe unii îi ştiu acum din viaţa publică din România. O explicaţie la toate acestea ar fi... Dar dacă continui fraza aceasta, probabil că voi strica tot mesajul acestui post şi nimeni nu va citi până la capăt.)

Spre sfârşit, adică aproape de 89, când lumea mai schimba câte o frază unii cu alţii, despre regim, toate acele fraze erau de o naivitate dezarmantă.

Eu ca parte din acea depresie colectivă, mi-am amintit de bunicul meu care asculta Europa Liberă, când eram copil. LOL i se strica tot timpul radio-ul, trebuia să cumpere lămpi, etc. Seara, se retrăgea în sine, se apleca şi se ghemuia lângă radio-ul acela poate cu o ţigară, într-o poziţie fetală, primordială, care pentru mine era o privelişte greu de suportat.

Deci am legat şi eu un fir de la "borna" de antenă de la radio de calorifer şi am început să ascult. La început mai puţin, după aceea tot mai mult.

Monica Lovinescu. Auzisem în liceu de Eugen. Fiica unui vârf al culturii româneşti. Stelian Tănase, Paul Goma, Mircea Crişan, navetistul transatlantic.

Erau şi ei nişte oameni care spuneau ce puteau sau ce îi puneau ăia să spună.

Veneau cu tot felul de elucubraţii super intelectualizate, luate din gânditorii vremii, termeni ca postmodernism, spre sfârşit o poezie două macabră de Dinescu, etc. Îmi amintesc vocea alto a Monicăi Lovinescu, cu accente ireale, care vorbea parcă din altă planetă, rar şi prea de sus. Oricum, nu la nivelul intelectului meu slab dezvoltat de atunci. Sau poate exact pentru acel nivel, dar gândit parţial ca umilire. Cine a fost în spatele acestor ameţeli şi condiţionări pentru mai târziu, alt subiect. Pe scurt, o ameţeală totală. Practic începutul ameţelii profunde care a fost promovată în media românească începând cu 90 şi în care trăieşte societatea românească acum.

Şi am văzut atunci în 95 după ce am venit în America sau auzit undeva la televizor fraza "Think globally, act locally". http://en.wikipedia.org/wiki/Think_globally,_act_locally Contextul în care am auzit-o venea cu o ostracizare. Fraza ar fi aparţinut sataniştilor, mondialiştilor, globaliştilor. Pentru un neiniţiat, a însemnat o confuzie totală.

Mi-au trebuit mulţi ani până când am învăţat suficient limba, până când am început să ascult oameni vorbind la radio, unde e mult mai uşor să te concentrezi pe idei, nu sunt atâtea distrageri şi scopuri paralele ca la TV, până m-am eliberat de timiditatea de a căuta subiectele cu adevărat interesante de pe net, până când am început să înţeleg câte ceva despre cum gândesc oamenii în lumea liberă. Am auzit despre exact aceleaşi tipuri de probleme cum au orice oameni, în orice ţară, încercând să le rezolve în mod cinstit. Am auzit dialoguri între oameni cinstiţi şi nebuni sau escroci. Am văzut cum unii încearcă să falsifice realitatea sau problemele şi li se dă imediat peste bot.

În general oameni cu adevărat culţi, cu un vocabular şi coerenţă a frazei uimitoare şi în acelaşi timp simplitate şi onestitate în gândire şi foarte uşor de urmărit.

Poate nu exact aceleaşi probleme căci unde este libertate şi tradiţie a libertăţii problemele se pot izola şi simplifica dar şi îngreuna din cauza faptului că eşti singura persoană pe care te bazezi şi eşti responsabil de ceea ce faci.

Într-o frază, făcând comparaţie cu ce văd în media online din România, acolo nu s-a făcut practic nici un pas important spre eliberare sau emanciparea din acei 50 de ani de traumatizare continuă. Iar politicienii răsăriţi după 89 din aceeaşi rădăcină din care se trăgeau aparatnicii dinainte, încearcă şi reuşesc să-şi facă o imagine de modele de gândire şi comportament care să pară vag a unei elite. Iar dacă nu reuşesc, angajează profesionişti, eventual cu atestare străină. Dar nu mai mult decât pot să păcălească pe locali şi să satisfacă pe cei internaţionali (ca aparenţă) pentru a justifica o etichetă de democraţie pusă în grabă acelei ţări pentru a o împinge în cele două structuri mondiale dar după o condiţionare prealabilă, ţintele de care vorbea Isărescu.

Şi înarmaţi cu această imagine, nu fac altceva decât să "gestioneze dezastrul" după cum spunea alt vârf al politicii româneşti, să păstorească, din spate cu ajutorul sondajelor turma aceea de oameni nenorociţi de istorie şi ameţiţi de media, dacă nu cumva, după cum încep să cred din ce în ce mai mult totul face parte dintr-un plan în care comunismul a fost doar o etapă de a reinventa ţara aceea şi toată Europa.

Noi ieşiţi atunci din întunerec, la fel ca şoferul din accidentul nefericit de duminică, dacă ar fi să credem explicaţia oficială despre un accident într-o ţară sub un milion de locuitori la datele căruia au avut acces foarte puţini, am fost orbiţi de lumina libertăţii şi am căzut din prima în capcana pregătită de cei care au fost şi sunt câinii de pază ai acelei ţări. Căci liderii sunt în altă parte. Sunt cei care ca Ringier, gândesc global, după aceea particularizează ideile lor după fiecare locuşor rămas neexplorat pe această planetă şi bineînţeles, acţionează, local, subtil, punctual şi fără ezitare. (Un bun exemplu este ziarul Libertatea, pentru care nu trece nici o zi fără un suflet pus la taraba de la pagina 5.)

Normal că nu vedeam alte şanse de a intra rapid în rândul lumii decât NATO şi Uniunea Europeană. Aşa am auzit la Europa Liberă, am văzut produsele lor care veneau la noi pe sub mână, am văzut video-urile în maratoanele video standard de 5 filme traduse de o voce care părea că nu putea să rostească cuvintele de emoţie şi excitare şi care se terminau cu o "comedie sexy". Toate semnalele, care au fost filtrate, păreau să spună: Ce bine se trăieşte în vest. Europa, America, vest, totuna. Apoi a venit revoluţia, a venit Lambada să ne şteargă amintirea morţilor încă neîngropaţi.

Au fost nişte voci de bun simţ la început, pe ici, pe colo, toate alb-negru, toţi aceia care au încercat să se împotrivească erau nişte defetişti, nu trebuiau ascultaţi, Iliescu era dintre noi, pentru noi, ultimul pe listă, ultima şansă (realistă), ne-a dat locuinţele pe gratis, a câştigat alegerile, a început demontarea industriei care nu era la standarde europene, "privatizările" şi un lung drum pentru a intra în acele două structuri, pentru care a trebuit să distrugem tot ca să rupem, nu-i aşa cu trecutul nestandard.

Chiar mă gândeam zilele astea, cu ce am fost mai nepregătiţi noi în 90 decât după 17 ani în 2007 pentru a intra în Uniunea Europeană?

Nu am fost pregătiți pentru că pe atunci mai erau voci conştiente, româneşti, cei în vârstă, lumea încă mai avea un rest de conştiinţă naţională nestors de 50 ani de dictatură şi mai mult decât atât cei tineri aveau idei şi doreau să exploreze noua deschidere, şi în mod paradoxal, erau unii care gândeau independent.

Proaspeţii "politicieni" din sediul partidelor întorceau capul în orice direcţie şi ascultau tot felul de păreri unele naive, din imaginaţia unora care au trăit într-o cuşcă despre cum ar trebui să fie libertatea. Acele idei naive şi acele imagini au fost mult mai aproape de realitate decât am crezut vreodată şi decât sunt acum, ale generaţiilor crescute sau maturizate în 23 de ani de activitate intensă antiromânească. După 17 de ani de imersiune şi contact cu ideile de aici, mi-e dor de acea naivitate ca fiind partea cea mai aproape din ce cred eu că se gândeşte în lumea liberă. Tot ce ne imaginam atunci despre libertate este ceea ce de fapt este libertatea. Căci libertatea este ceea ce gândim.

Şi cei care au avut planuri cu România, altele decât ideile naive despre libertate ale majorităţii românilor, bine conectaţi în străinătate, au început un lung proces de întoarcere ale acelor idei de libertate născânde împotriva celor care au fost şi au rămas izolaţi de lumea liberă, care între timp a început să nu mai fie atât de liberă ci din ce în ce mai dependentă de noile dictaturi economice, financiare şi corporatiste.

Recunosc că ceea ce am scris aici nu este decât o răbufnire, o reacţie, la o apariţie în media a unui maimuţoi încrâncenat care pretinde că de 23 ani conduce interesele bancare româneşti. Probabil numai o faţă pentru un robinet de bani care aparţin altora sau nici nu există, cum stă bine finanţei mondiale.

Dar este o reacţie controlată şi vreau să o folosesc pentru a da un impuls celor care citesc să se întoarcă înapoi, să reanalizeze tot ce s-a întâmplat, toate intervenţiile critice, din ultimii 23 de ani PRIN PRISMA A CEEA CE AU ÎNVĂȚAT în acei 23 de ani, cine au fost cei ce le-au făcut, împreuna cu transmiterea ideii, care îmi este greu să o impun de unul singur, dar care pentru mine s-a confirmat cu ultimele evenimente, în special ultima vizită a lui Ponta la Berlin, că în România treburile nu sunt OK şi se încearcă în mod continuu, organizat, ştiinţific, deturnarea, depopularea şi anihilarea acelei ţări.

O dovadă clară este ieşirea Elenei Udrea care sub pretextul presupusei viitoare candidaturi a rostit cuvântul realist, care în acest context pentru mine înseamnă o încercare de negociere ce ascunde o ameninţare din partea unei grupări din care face parte şi nu vorbesc aici de PDL, care ar însemna că după ce ne-au lucrat atât timp au ajuns să ne facă oferte şi ele ar fi cele mai realiste pentru noi. Sau cu alte cuvinte, orice aţi face voi, până la urmă veţi ajunge tot la oferta noastră de la început.

(Totuşi e bine că s-a ajuns la o încercare de negociere după ce timp de 23 am fost practic ignoraţi, ca nefiind importanţi, cam la fel cum erau românii majoritari din Transilvania.)

Iar rezultatul referendumului de anul trecut, care este ruşinea noastră, a publicului care nu am observat şi a Europei care este organismul din care România face parte, şi a tupeiştilor fără margini care ni l-au prezentat (sau mai bine zis ne-au lăsat să îl ghicim din tot felul de informaţii lăsate pe ici colo) este o ecuaţie aritmetică fără rezolvare, din care lipsesc 2 milioane de voturi şi care a trecut neobservată aproape un an. Totul pe baza lipsei datelor de la recensământ timp de aproape 2 ani.

19,0 [populaţie stabilă INS] - 19,0 * 0,242 [24.2% sub 18 ani (din SUA, nu avem date din România)] = 14,402 [drept de vot]; 14,402 * 0,462 [prezenţi] * 0,875 [da] = 5.822 # 7,4 [media]

În timpul cât PSD a fost în opoziţie şi mai ales în ultimul timp când ne săturasem de PDL, se pare că acest partid a fost lucrat om cu om şi când au apărut în parlament au lovit cu legea cu prezenţa de 30-25% la referendum, care practic înseamnă negarea ideii de referendum pentru că 25% da nu poate însemna voinţa unui popor, mai ales pentru modificarea constituţiei.

Toate aceste dări pe faţă arată venirea în România a unui moment când cei care au investit atâţia ani de muncă şi bani pentru a subjuga acea ţară au ajuns la momentul când nu se mai ascund şi vor să înceapă să îşi recupereze investiţiile.

Într-un fel, ironic, ei sunt cei care au obosit şi vor să îşi culeagă roadele muncii, să tragă o linie şi să îşi ia partea.

La semnalul lui Isărescu, Dragnea a scos capul din nou să împingă la regionalizare.

Sunt mulţi în România, care poate din patriotism, poate din nesiguranţă, au scăldat-o în două direcţii, aşteptând în orice moment întoarcerea balanţei într-o direcție sau în alta.

Eu personal nu am răspunsuri, dar invit, încă o dată, la rememorare şi reanalizarea a tot ce s-a întâmplat în detalii pe care le ştie fiecare persoană în parte şi mai ales cum au acţionat toţi care ne conduc, după ce ştim acum dar cu spiritul de la revoluţie. Care a fost de atâtea ori negată. Revoluţie a existat căci voi aţi sperat şi aţi gândit aşa.

Gândiţi pentru voi, acţionaţi pentru România.

Sunday, June 9, 2013

Prinţi, cerşetori, foamete şi dictatori vs.regionalizare

În vreme ce dictatorul plângăreţ se ascunde în spatele acestor cifre neterminate, veşnic preliminarii, care ar scoate iar referendumul pe masa judecătorilor,

Rezultate
   Rezultate provizorii
   Rezultate preliminare
       Populaţie stabilă
           Populaţie cu drept de vot?


Liviu, şi mai nou, psihologii masculini, care nu vorbesc despre vieţile noastre sexuale în media, ne administrează psihologie directă, inversă, laterală şi cum mai vreţi



Unde eşti tu Freud, Doamne, ca punând mâna pe ei...

Wednesday, June 5, 2013

Comentarii la alt articol

Am citit (ba nu, am răsfoit) http://www.cotidianul.ro/pdl-gmbh-partid-platit-de-pocaiti-sponsorizat-de-reich-i-199364/. LOL pe unul din autori o cheamă Ceauşescu.

Şi hai să începem aici. Simbolismul este o componentă majoră a desfăşurării acestor acţiuni neîntâmplătoare, de mult şi laborios pregătite. De ex. Boc aminteşte de von Bock şi generalul iarnă. Numele lui Băsescu a fost analizat de mult pe forumuri în toate felurile. Adevărul e că numele intrigă şi sunt ceva mesaje şi aici. Dar lista e foarte lungă şi practic nici un personaj public din România nu pare scutit mai ales în acest moment de povara simbolismului numelui lui. Practic s-a ajuns foarte departe fiindcă s-a pornit de foarte mult timp. Nu ştiu cum sunt alte ţări, dar România pare o placă turnantă, cel puţin din punct de vedere mediatic. (Bine, câteodată stau şi mă întreb, gândindu-mă la inaccesibilul acum Poem Demagologic al lui Dan Amedeo Lăzărescu, dacă nu cumva, am fost lăsaţi, din nou, cu vrerea co-europenilor noştri din nou în gura lupului, că tot am fost noi obişnuiţi, din punct de vedere istoric, să stăm "în faţa tuturor răutăţilor" cel puţin temporar, până trec apocalipsele milenare. (Dar acu, la sfârşit, mie îmi pare că noi cel puţin vom rămâne pe bune în gura lupului care ne-a şi păstorit până aici. Vorba lui Păunescu, "Candles of the wedding in their paws the bears / Wolfs are blowing in (the) fire of the sheepfold". Stau chiar acum şi mă întreb dacă această poezie nu e de fapt o alegorie a intrării României în UE http://georgesblogforfriends.blogspot.com/2012/11/impossible-wedding-by-adrian-paunescu.html).

Dar bănuiala cea mai tristă, conformă cu primele paragrafe, e că Ceauşescu însuşi, cel puţin cât a fost înţelegerea lui, el fiind crescut fiind de alţi comunişti, unii intelectuali, a băgat de bunăvoie România în această acţiune, fără voia majorităţii şi poate fără voia vreunui român.

Se prevalează de nu ştiu ce infracţiune de finanţare a partidelor. La noi a avut loc un referendum fără a se şti cvorumul nici în ziua de azi. Aia, nu ştiu cum să mai atrag atenţia, e mare, tată. Şi se merge în continuare pe necunoscută în această direcţie. (După ce l-au votat pe Liubanovici, acu stranierii nu mai contează? Am ajuns la acel punct critic când se aruncă şi acest număr afară din cvorum? Dar de fapt care e cvorumul, dacă iar se vorbeşte de referendum?) Şi se fac propuneri cruciale ca regionalizarea în comisii. Amestecate cu alte probleme, false. Apropo, sper că după cum ştiam eu că mai era democraţia, orice propunere care se face în comisii trece şi prin parlament, dacă e să ajungă la "referendum".

Băsescu a fost "ochit", împreună cu multe alte personaje, mult mai demult, din timpul lui Ceauşescu. Vezi cum a derulat ancheta după Rouen.

Creştinii evanghelici sau neoprotestanţii nu sunt altceva decât creştini care renunţă la serviciile preoţilor şi merg numai pe ce scrie în Biblie. (Bine şi aici poate să înceapă o discuţie lungă, căci sunt atâtea versiuni de Biblie). De aceea, ei o citesc şi recitesc mereu. Practic dacă începi o conversaţie cu unul din ei, la 2-3 replici vei primi şi versetul din Biblie.

Sunt şi ei de mai multe feluri. Penticostalii pe care îi ştiu eu în Portland cotizează 10% din venit la biserică şi au job-uri sau case de bătrâni. Leaderii se ocupă de păstorit. Deci este foarte mult loc de joly jockers, după cum s-a amintit în alt articol în Cotidianul pentru că cei de rând îşi văd de treaba lor iar biserica e cam centralizată şi nu i-ar observa. Care nu se pot strecura acolo decât cu voia leaderilor. Biserica penticostală din Portland are o disciplină şi o cunoaştere totală a membrilor. Ei se ţin departe de păcate vizibile public. Nu cred că ar găsi nimeni printre ei ceva să arate cu degetul.

În schimb, conform unui verset din apocalipsă, nu cred că s-ar da înapoi, chiar în mod oficial, să lase pe alţii să păcătuiască în timp ce ei se sfinţesc, împlinind şi ajutând poate puţin împlinirea unei profeţii sau porunci din acest verset . Astfel se poate croi o întreagă doctrină politică, chiar partide, etc. Sau chiar strategii şi alianţe. Sau polariza categorii într-o ţară. Sau duce ţări de râpă.

Dar ei de asemenea sunt obligaţi de Biblie să respecte legile ţărilor unde îşi trăiesc activitatea după acest verset. Bine, tradus într-un fel sau în altul.

Dar dacă nu există legi explicite care să oblige să denunţi dacă ştii de o încălcare a legii, aşa cum sunt în unele state din SUA, atunci nimeni nu-i poate împiedica să asiste pasiv (şi aici începe altă discuţie, pentru că ei astfel sunt extraşi din societatea în care trăiesc şi renunţă la o importantă funcţie socială a unui membru al unei naţiuni, cea de a pune umărul la ridicarea stării morale a acelei naţiuni) cum un număr de oameni, care poate merge până la o ţară, se duc dracului. Dar dacă într-o ţară nu poţi să supravieţuieşti decât pe corupţie, atunci ei cum se descurcă altfel decât încălcând legile. Iar cei ce sunt parlamentari, fac legi şi votează ştiind că vor fi încălcate. Dacă ei s-ar sfinţi în continuare aşa cum porunceşte versetul, atunci ar sărăci şi şi-ar pierde influenţa şi ar dispare pur şi simplu pe criterii economice.

Dar oare ar merge până acolo încât să construiască un soft, rulat pe un supercomputer, care să detecteze la o persoană care se declară creştin orice abatere de la Biblie, orice păcat şi să îl sancţioneze instant, spre deliciul unei întregi audienţe? (Bine, cu mult "cheating" adică programul poate ajusta pedepsele până la un punct când devin brainwashing ca totul să continue într-un ciclu) LOL îmi închipui ce ar face un asemenea soft dacă ar intra, total neobservat în baza de date a unei reţele sociale. Un lucru e sigur, ar putea demonstra superioritatea unora în faţa altora. Creştineşte vorbind.

Tuesday, June 4, 2013

Reverse Psychology

Nu vor să se grăbească să culeagă roadele minciunii, imposturii, presiunii om la om (asupra românilor care încă mai contează pentru câţiva ani) pe care o fac de decenii asupra românilor. O ţară întreagă mobilizată într-un singur scop, în care sunt folosite toate mijloacele, cunoscute şi necunoscute, cu înaintaşi în toate domeniile ştiinţei dar mai ales al psihologiei, cu un nume simbolic ieşit în faţă pentru a nega ceea ce pentru au luptat şi au câştigat. Mobilizată pentru scopul refacerii trecutului glorios. Puţini, minoritari, dar fără scrupule şi mai ales fără regulile care îi paralizează pe români. Acţiunea descrisă în articolul de mai jos se numeşte reverse psychology, sau psihologie inversă, şi este un mic pas înainte dim multitudinea deja făcuţi, de data asta pentru a justifica următoarea mare minciună, referendumul pentru modificarea constituţiei, care va fi împinsă din nou românilor, pas cu pas, comentariu cu comentariu, un pelerinaj, două în America la ostaticii închipuiţi de români ca urmaşi ai liderilor inexistenţi. După cum nici la ultimul referendum nu s-a ştiut rezultatul şi s-a ajuns la ce au dorit tot ei, adică la menţinerea lui Băsescu, nici acum nu se va şti rezultatul pentru că nimeni nu a clarificat cvorumul. Asta a ajuns România, o ţară zombificată iar PSD, PNL a dovedit că nu e cu nimic deosebit de PD, o adunătură de marionete ameţite care acţionează la aceeaşi comandă. A avut perfectă dreptate Gunther Oettinger când a spus că România este neguvernabilă. O ţară care nu îşi cunoaşte cvorumul pentru un referendum este neguvernabilă. În schimb este controlabilă, dar nu de români şi o demonstrează fiecare pas al politicii "româneşti".

http://www.paginademedia.ro/wp-content/uploads/2011/12/Sarbu-la-Revolutie.gif

Cred că s-au lămurit mulţi cu această ocazie şi cum a folosit Iliescu, (sau mă rog, cine a regizat faza) care pe atunci era printre altele şi şeful menajerei lui, psihologia inversă când a sunat la Moscova, pentru liniştea noastră. Chiar dacă toţi îi uram pe ruşi considerându-i vinovaţi şi de relele odiosului ceea ce nu era cazul, în subconştientul nostru a fost bine să aflăm că nu au nimic cu noi şi cu un simplu telefon, se poate clarifica cine era Iliescu şi ce vroia el, şi cu voia ruşilor printre alţii. Că a fost psihologie şi media murdară, putem dovedi şi prin prezenţa ne-vizibilului în public patron al ProTV, Adrian Sârbu, cu voia dvs. la dreapta lui Iliescu (stânga în poză). Dacă a fost sau nu în timp real, asta poate ne spune ... cine era pe atunci, Gorbi? A vorbit el cu cineva la Moscova sau vorbea Ildicescu singur cu telefonul, într-un studio? Iar apropo de figura lui Sârbu, cu sprâncenele alea ridicate, feminine ca ale lui Soroş, nu prea are figură de sârb deloc...

Saturday, June 1, 2013

Infrastructura

Nivelul mişto-ului aşa zisului guvern din România depăşeşte orice limite.

4 miliarde împărţite la 70 spitale ar ieşi cam 70 milioane pe spital. Ce dreaq, le reconstruiești pe toate... Din fundaţie. Şi le poleieşti cu aur... De la Roşia Montana, bineînţeles... Dar eu nu cred că asta ar face el cu 4 miliarde. A zis că a făcut nişte calcule, le pot vedea şi cei care citesc, adică plătesc?

Adevărul e că n-ai ce face cu atâţia bani în sănătate. Eu zic să se aprobe, să ia de la FeMeI, apoi să dea Nicoleaescu vreo 60 milioane la sănătate să cumpere siringi şi pansamente şi restul să le împartă ei între ei, cum au făcut şi până acum.

Friday, May 31, 2013

Segment A3 - alternativa 2

(DIY - Today, Freeway design)

O zi. Atât mi-a luat să fac acest "design". Am făcut 8 versiuni până la aceasta, numai azi. Principala problemă e altitudinea, max 742 metri faţă de 582 m versiunea construită. 3-4 curbe mai adânci. Cea mai strânsă curbă are rază de 320 m şi e pe înălţimea maximă. Se putea face acolo în vârf lângă Casele Miceşti un tunel de 600 metri, şi se economisea vreo 40 metri în altitudine şi vreo 2 km în lugime şi elimina această curbă (adik s-ar fi putut dar nu se va face niciodată nu-i aşa pentru că Les Jeux Sont Fait, already, remember?).

Se putea face joncţiunea cu 1N şi unul, două exit-uri chiar în buricul Clujului. Era mult mai aproape de zona industrială din estul Clujului şi Apahida. Fiindcă se încadrează în standarde şi are practic aceeaşi lungime cu segmentul existent, nu ar fi fost o inconvenienţă majoră (160 metri mai sus) pentru cei ce tranzitează, destul de departe şi ascunsă în dealuri ca să nu deranjeze cu zgomotul pe clujeni. (Dar să nu uităm, unde este mai sus este şi mai jos, adică ce urcă şi coboară, combustibiul folosit la urcare se mai recuperează din el la coborâre).

Deşi sunt zone unde panta atinge >6% pe distanţe scurte, prin săpări şi nivelări acestea se pot aduce în standardul american de max 6% (nu ştiu cât e cel european). La fel şi curbele, acum arată mult mai rău pe teren neprelucrat. Costurile, mai ales alea variabile, bănuiesc că sunt mai mult în aceste lucrări de nivelare a terenului. Deci un proiect trebuie comparat cu altul după volumul de material mutat din deal în vale. LOL. Dar în acest caz, aceasta e singura versiune alternaivă posibilă în afară de cea existentă, care probabil la un moment dat au fost pe masa de lucru a cuiva. Probabil însă l-ar fi contat mai mult pe constructor, care în cazul celei existente nu a avut prea mult de săpat, practic el construind pe teren drept! (Ar fi trebuit să fie cea mai ieftină nu cea mai scumpă autostrada!).

Distanţa e 33.6 km. (Clic pe oricare din imagine pentru a mări.) Deşi acest proiect nu va fi executat niciodată, prin simplul motiv că este deja acolo altă versiune, LOL de aia l-am şi ales, pentru că nu vreau să intru în "competiţie" cu design-uri în lucru pe alte trasee, poate să demonstreze cât de simplu şi cât de ieftin este trasarea unei autostrăzi. Mai mult, cât de simplu ca un proiect să fie supus dezbaterii publice în era internetului.

Restul proiectului, care merge până la alegerea materialului şi studiul terenului, este altă treabă, dar sincer, eu nu am văzut până acum teren pe care să nu se poată construi o autostradă. Iar materialele sunt cam standardizate pe firmă şi cred că tot un soft le alege.

Cineva poate să facă o investiţie şi să dea să zicem câteva sute sau mii de euro să cumpere un soft profesionist şi să bage acolo numai nişte indicaţii şi să-i apară autostrada frumos după cerinţe. Am auzit însă că unii au luat milioane pe un simplu proiect din ăsta făcut pe calc în ore sau minute.

Îi invit pe toţi cei care au Google Earth şi au timp (în special tinerii) din România să încerce să redeseneze autostrăzile propuse, mai ales cele încă neîncepute! Alegerea traseului este crucială pentru cost, şi accesibilitate.








Deci. În Google Earth se alege din meniu opţiunea Tools/Ruler şi se alege tab-ul din dreapta, path. Se alege punctul de început şi sfârşit al segmentului (care pot fi mutate ulterior). (path în Google Earth nu este altceva decât o înşiruire de puncte prin coordonate). Se salvează cu un nume şi va apare în panoul din stânga la Places).

Se dă clic dreapta pe numele segmentului abia salvat în panoul din stânga şi se alege Show elevation profile. Va apărea ca în imaginea de mai sus. Se dă din nou click dreapta pe segment în panou şi se alege Properties după care cele două puncte pot fi mutate, adăugate mai multe puncte sau şterse. Pe elevation profile va apărea diferenţa de altitudine între puncte şi panta, în mod dinamic, când un punct este tras.

După ce se mută un punct sau se adaugă mai multe, se dă OK pe dialogul Properties după care toată imaginea se poate trage cu mouse-ul şi rearanja, rotiă în 3D, zoom-a, cu elevation profile încă acolo dedesubt. După care se dă din nou clic dreapta pe numele segmentului în panoul din stânga şi se alege iar Properties şi se pot rearanja punctele până la satisfacţie sau frustrare totală.

La sfârşit se dă din nou clic dreapta pe segment în panoul din dreapta şi se salvează cu alt nume într-un fişier undeva. Se poate crea în panoul din stânga al Google Earth un folder şi uni (trage acolo) mai multe segmente care se pot salva simultan. Dacă s-a salvat astfel, când se închide programul nu mai necesită salvare.

La Tools/Options este o opţiune Elevation Exageration. Eu cred că este mai uşor să lucrezi cu ea la maxim, 3 pentru că se vede într-adevăr, exagerat. Toate imaginile de mai sus sunt realizate astfel.

Ultimele două imagini reprezintă ultima versiune, din două segmente. 9,66 + 24 = 33.66 km. Tremurăturile reprezintă denivelările ce vor fi nivelate. Nu va arăta aşa în zig-zag la final! Dacă se face tunelul de 600 m şi se scurtcircuitează curba de lângă Feleacu (casele Miceşti) , se scurtează vreo 2 km şi se elimină această curbă, cea mai periculoasă, de 180 grade cu o rază de aprox. 320 m. Ultima versiune a fişierului, cu două segmente se află aici. După ce se deschide în Google drive se salvează cu File/Save undeva pe desktop şi dacă este instalat Google Earth se dă dublu clic pe el şi se poate vedea în 3D interactiv. (Mâine le voi uni într-un singur segment. Poate!).

Iată şi cum ar arăta fără exagerare de înălţime, adică în realitate.




Thursday, May 30, 2013

Segment A3 - alternativă

Deci ce am făcut. M-am jucat jumătate de zi cu Google Earth. Pe calc. meu pe Linux merge destul de bine, adică animat fără întrerupere. Oare ce softuri aveau acu 10 ani când au proiectat această autostradă şi cât a costat? LOL.

Ca alternativă. Mi-au ieşit altitudini mai mari cu 150 metri. Cam tremurată linia, Google Earth e totuşi o sculă gratuită şi nu e făcut pentru aşa ceva. Acu eu nu ştiu cât de mult pot ăia să sape şi să mai taie dealuri şi să mai pună poduri ca să nu ocoloească toate alea aşa cum am făcut eu. Linia roşie mi-a ieşit de vreo 37 km.

Singura problemă e cu zgomotul, la vreo 2 km se aude un zumzet continuu. Dar cred că ar fi fost mult mai bine decât cum e acum şi nu cred că ocoleşte mare lucru. Sunt curios dacă s-a venit şi cu versiunea asta la guvern atunci. Eu cred că ei au programe de proiectat autăstrăzi ca jocuri şi pot să facă n-şpe versiuni aşa cum un clicăit de mouse. Se poate da click pe oricare din poze pentru a se mări. Mâine o să mai îndrept linia aceea şi pun poze cu mai multe detalii. Link la fişier aici . Pentru a vizualiza în Google Earth, cine îl are instalat, după ce aţi dat clic pe link şi s-a deschis în Google Maps, salvaţi fişierul undeva în calc. şi apoi daţi dublu clic pe el.






Monday, May 27, 2013

Ceata lui Piţigoi

Aş fi vrut să trăiesc într-o lume mai diversă. Naşpa acum cuvântul diversitate a căpătat echivalent de gay. Adică gay-ii după ce confiscă curcubeul acum iată şi un concept.

Nu. Când un om nu se înţelege pe sine şi încearcă să se asocieze cu alţii care de asemenea nu se înţeleg pe ei înşişi pot apărea două lucruri. Utopia sau versiunea mai hard, totalitarismul. Ne plecăm toţi în faţa unei liste de reguli şi gata, ne înţelegem.

Cu cât mai tare e organizaţia, cu atât mai tari regulile şi cu atât mai slabi indivizii.

Jumătate de lume se apleacă sub nişte reguli minimaliste care pornesc de obicei de la o axiomă, neînţeleasă, de multe ori moştenită, simplă. O axiomă, câteva reguli simple iar restul simboluri băi frate, transă. Aderând la un set de reguli dă eficienţă, pe termen scurt sau chiar mediu. Această eficienţă este suficientă pentru a clădi un surplus de valori şi a atrage invidie. Un lucru este omis din start. Se clădeşte pe moştenirea tuturor.

Chestia ţine o generaţie două trei, apoi ăia dispar, sunt uitaţi, vin alţii care redescoperă roata. Şi sunt siguri că ştiu ce au greşit cei din înaintea lor şi nu le vor repeta "greşelile". Nu, nu ştiu, greşesc aceleaşi lucruri, doar anumite detalii diferă.

Toţi ceilalţi duc lumea în cârcă mai departe, aşa cum este ea.

Un semn clar că ai de a face cu aceştia este atunci când vb. cu unul din ei şi ţi se pare că vorbeşti cu toţi deodată. Când spui unuia ceva şi îţi răspunde altul. Ceata lui Piţigoi. The Borg hive mind.

Ei spun despre alţii că au o minte bolnavă. Un om care o viaţă se chinuie să facă faţă realităţii aşa cum este ea va cădea în tot felul de capcane (LOL uneori vaste şi elaborate înscenări), va greşi, vă cădea, se va ridica şi de multe ori dacă nu tot timpul va părea gârbovit şi veşnic împovărat. Not very cute or sexy.

Unul care aderă la o utopie este eliberat de griji şi gânduri. Îşi creează ei singuri sisteme de veghe care să-i menţină uşor în interiorul regulilor precise. Întreaga lor energie este canalizată spre succes imediat, care de cele mai multe ori apare, este palpabil şi poate să creeze chiar presiune asupra celorlați. Că se cheamă cult, că se cheamă partid unic, orice ar fi, reprezintă povara acestei lumi, oricând aceasta va dori să progreseze.

Au fost momente în istorie când totalitarismul a coincis cu statul. Au acaparat puterea. Nu durează şi apoi generaţii se chinuie să repare ce au muls ei repede.

Probabil sociologii ştiu care este raportul între aceştia şi oamenii normali şi cum o societate funcționează pe termen lung. Dar eu cred că problema este pur psihologică, este o necesitate a unora neglijaţi de părinţi şi a căror copilărie continuă, pe cheltuiala tuturor şi atunci se organizează singuri pe tot felul de modele, iar nu odată am auzit invocată, chiar de ei, zoologia. Haită, albine, etc. LOL ceata lui piţigoi.

Sunday, May 26, 2013

A Billionaire Named Bass

https://www.google.com/search?q=socialite+bass+romanian+butler&source=lnms&tbm=isch
And a Romanian butler called Nico-laescu. Who was stupid enough to go to work thinking making $70000 dollars a year can be real.

Bass is a fish name. Nico is a dracula name. He was from Ridgewood, a dracula place. He injects his victims with a syringe containing a mysterious virus, a dracula habit.

Not a shred of evidence, except for the DNA in a car belonging to the victim. But he worked there as a butler, everything is cross-contaminated. Even if she bought the car after he left. The "victim" didn't see her "assailants"' face. Nobody else did.

The fantastic accordion case that floats together with the evidence for 6 days then shows up ashore in front of a cop "the contents of an accordion case that washed ashore in Jamaica Bay six days after the home invasion".

There is no proof anybody has been injected with anything. There is no proof anything happened. There is no proof. There were only 12 convinced jurors and the wife of a Texas billionaire who has something with Romanians with vague Jewish descent.
https://archives.fbi.gov/archives/newhaven/press-releases/2012/new-york-man-sentenced-to-20-years-in-federal-prison-for-role-in-2007-connecticut-home-invasion

Thursday, May 2, 2013

Calomnia din Codul Penal


"afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public."

Ce controversă? Dacă eu denunţ o persoană sau un grup în public fiindcă nu am alte mijloace sau fiindcă "legea" îi ignoră şi ceea ce spun eu e adevărat (şi ca urmare organele se sesizează, începe un proces juridic în urma cărora ei sunt sancţionaţi penal) mă fac vinovat de calomnie?

Da, sunt două aspecte, prezumţia de nevinovăţie şi libertatea de exprimare. Dar prezumţia de nevinovăţie se aplică în justiţie iar în media care este o extensie a vieţii sociale se aplică dreptul la exprimare. Eu îmi exprim opinia despre cineva, şi e posibil să greşesc dar toţi oamenii sunt supuşi greşelii şi asta nu ne ia dreptul la exprimare.

Introducerea acestui tip de definiţie a calomniei în codul penal şi sancţionarea penală încalcă dreptul la exprimare din Constituţie, foarte simplu.

Saturday, April 27, 2013

Mituri despre România şi Ceauşescu

Nemţii din Ardeal nu au fost vânduţi ca sclavi, dar răscumpăraţi din sclavie. Germania a fost cel mai important partener de comerţ exterior al României lui Ceauşescu. Pe ceilalţi, românii, încă nu i-a răscumpărat nimeni dar vreo 3 milioane au plecat la muncă pe bani şi trimit acasă anual aproape cât era deficitul foamei lui Ceauşescu, spre 10 miliarde, cel mai mult din UE şi printre primii 10 din lume. http://futurechallenges.org/local/romania-largest-eu-remittance-receiver LOL dacă în România nu ar fi nici un fel de "activitate economică", aproape tot ar avea românii cu ce să trăiască, numai din aceşti bani şi agricultura de subzistenţă.

Raţiile alimentare şi blocajul informaţional, care au produs mulţi din cei care comentează pe la ziare acum, au avut ca scop menţinerea românilor într-o formă suplă, minimalistă, pentru rolul pe care l-au avut de jucat în istorie. Sub pretextul plăţilor externe.

Ceauşescu a venit la putere pentru originea lui, de ex. Lenin a fost pe un sfert tătar (Ulyanov - Ulus of Jochi), iar după faţă, probabil şi Ceauşescu iar numele a fost turcesc, ceauş în limba turcă se scrie çavuş , se pronunţă la fel ca în româneşte şi înseamnă sergent. Au pus umărul la "alegerea lui" cei doi parţial români, Maurer şi Bodnăraş.

Numele firmei CRESCENT descoperită după revoluţie nu este numai anagrama SECRET NC ci şi cuvântul englez crescent, care înseamnă lună nouă.

Valoarea investită în flotă pe munca românilor sclavi a fost valuta cu care s-a încropit politica actuală şi nu pentru folosul primului marinar, politică ce a fost pregătită de atunci, dacă e să amintim numai celebrul şi edificatorul vers - mesaj pentru viitor, "mândră corabia, meşter cârmaciul".

Ceauşescu probabil nu a murit atunci la Târgovişte, Targus Vista al lui Dracula, duşmanul real al turcilor, legendă creată de nemţi, ucis în ziua de Crăciun, ci mult mai târziu, poate atunci când a fost "reînhumat". Numele cimitirului Ghencea vine tot din limba turcă, Genca, se pronunţă aproape la fel ca Ghencea în română şi este un nume. Proabil a rămas unde a plecat după ce au început revoltele. Proabil că şi alte persoane publice din România şi-au înscenat moartea, care a fost doar a uneia din identităţi.

Sunt foarte puţine mărturii, fotografii şi materiale filmate cu Ceauşeştii. Nimeni nu ştie exact cum arătau de ex.Nicu şi Zoia. Se zvonea că însuşi Ceauşescu a fost înlocuit de una sau mai multe persoane, cu diverse ocazii.

Înrobirea românilor sub comunism nu a servit ruşilor. Ei înşişi au fost prizonieri ideologici în propria ţară.

Jaful din România nu este făcut de duşmani, ei doar îl supervizează. La fel ca şi în vremea comuniştilor, când au fost puşi conducători din cele mai josnice vieţuitoare aciuate în ţara aceea, acum sunt împinşi în sus români sau ţigani, care se jefuiesc singuri, fără nici un discernământ şi fără nici o speranţă că aceasta va lua sfârşit prin căpătuirea lor. Anumiţi oameni nu se satură niciodată.

Sintagma "cortina de fier" nu este o metaforă goală. Pentru cei mai mulţi români a fost o izolare culturală totală de restul lumii, fără asemănare în toată istoria cunoscută. Pentru alţii, a fost chiar o cortină care se mai şi ridica din când în când. Celebrităţi din România (unele oficial emigrate) şi din alte ţări au făcut naveta şi chiar au trăit incognito în România cu diverse identităţi, unii chiar învăţând româneşte cel puţin pentru a rosti diverse fraze (persoanele cu bani mulţi, statele şi entităţile corporatiste au posibilităţi de învăţare rapidă a unei limbi care nouă ne scapă, în general prin metode fonetice), interpretând diverse roluri, în general de fete mari ofensate.

Postul de radio Europa Liberă şi altele dar nu la fel de interesante nu s-a ascultat fără voia sistemului. Toate aparatele de radio fabricate în România aveau unde scurte deşi în România nu exista nici un post pe unde scurte.

Sper să mai scriu şi altele.

Tuesday, April 23, 2013

Hoţii din România

Există în România o primă categorie de hoţi idioţi care fură orice, oricum şi oriunde, iar când ajung prin news şochează cu magnitudinea idioţeniei lor. Ei sunt toleraţi sau ignoraţi de sistem, pentru a putea fi arătaţi cu degetul la nevoie, de cea de-a doua categorie, care fură sistematic, ireversibil dar şi investesc rodul muncii lor sistemice pentru a se menţine şi perfecţiona. Ei recurg la mijloace precum cele mai noi avansări ale ştiinţei - sociologia şi tehnologiei - computing. Principala lor putere e media şi industria de entertainment.

Cea de-a treia şi cea mai largă categorie sunt cei ocazionali, care au suficientă minte pentru a vedea ce se întâmplă, nu vor să se murdărească, dar care pentru un servici mai uşor, un chilipir, o favoare, se fac că nu le pasă de existenţa primelor două categorii.

Din cele 3 categorii de mai sus, cei care mai muncesc o fac ca pe un sport sau hobby.

Totul la umbra teatralizării instituţiilor statului (şi în general a vieţii publice), care nu fac nimic decât pentru show iar adevăratele comenzi se dau scurt, printre dinţi, la o întâlnire pe un coridor sau o conversaţie cifrată la celular.

Totul pe bani negativi, împrumutaţi.

Monday, March 25, 2013

Escu

M-am uitat acum în dex.ro. Esc este un sufix. Definiţia nu mă satisface. Mă gândesc. Se adaugă la verbe din grupa de conjugare a IV-a persoana I singular. Se poate adăuga unui substantiv ex. lume şi obţine un adjectiv - lumesc. Adăugat unui nume poate spune că respectivul aparţine unui clan, unui neam. Este un sufix puternic şi nu întâmplător mulţi înaintaşi şi l-au ales ca sufix la nume pentru a se româniza.

De multe ori m-a intrigat un pasaj dintr-o poezie celebră de-a lui Eminescu (şi el este unul din aceia ce şi-au ales acest prefix, renunţând la altul, pe un nume cu rădăcină din cu totul altă limbă. (Emin este un nume foarte întâlnit în Turcia modernă, iar ovici este specific numelor evreieşti)). Deci vorbeam de o poezie. Dar când vorbeşti de poezii mult mai simplu este să le aduci în text, între ghilimele.

"Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,
Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,
La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;
Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.
Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară
Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.
Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri;
Ochii ei sunt plini de umbra tăinuitelor dureri;
Codrii se înfiorează de atâta frumuseţe,
Apele-ncreţesc în tremur străveziile lor feţe,
Pulbere de diamante cade fină ca o bură,
Scânteind plutea prin aer şi pe toate din natură
Şi prin mândra fermecare sun-o muzică de şoapte,
Iar pe ceruri se înalţă curcubeele de noapte...
Ea, şezând cu el alături, mâna fină i-o întinde,
Părul ei cel negru-n valuri de mătasă se desprinde:
- Las' să leg a mea viaţă de a ta... În braţu-mi vino,
Şi durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.
Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână -
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor -
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.
Vulturii porniţi la ceruri pân' la ramuri nu ajung;
Dar un vânt de biruinţă se porneşte îndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri în frunzişul sunător,
Strigăte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul creştea ca marea turburată şi înaltă,
Urlete de bătălie s-alungau dupăolaltă,
Însă frunzele-ascuţite se îndoaie după vânt
Şi deasupra Romei nouă se înclină la pământ.
Se cutremură sultanul... se deşteaptă... şi pe cer
Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.
Şi priveşte trist la casa şeihului Edebali;
După gratii de fereastră o copilă el zări
Ce-i zâmbeşte, mlădioasă ca o creangă de alun;
E a şeihului copilă, e frumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,
Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,
Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,
Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.
Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,
An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,
Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,
Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.
Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid...
Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid..."

De ce mă intrigă iar şi iar acest pasaj din Eminescu, care de altfel a fost un mare patriot şi naţionalist? Pentru că acest fragment este un elogiu clar al sultanului şi tot ce reprezintă el, cu o singură cheie negativă, "a ei patrie ş-o schimbă" chiar la început, ceva ce poate schimba tot sensul a ceea ce urmează, dar care poate fi şi uşor uitat, trecut cu vederea. Deci ce tip de procedeu literar este acesta, care face un elogiu în 66 versuri de 16 silabe fiecare şi-l anulează cu două cuvinte? Anti-elogiu sau pretext nostalgic?

Dar de ce să ne frământăm cu aceste probleme, doar avem critici literari, şcoliţi, confirmaţi, care locuiesc la Paris sau altunde, confirmându-se între ei şi plătiţi regeşte de casa prezidenţială.

Nu mi-ar fi venit în minte iar acest pasaj dacă nu aş fi văzut ieri altceva. Atras de un titlu din presa on-line, gen "vă cunoaşteţi scriitorii?" am deschis repede nişte site-uri. Un alt scriitor român cu sufix, un tip retras din societate dar pentru care scrie totuşi voluptăţi din imaginaţie de pustnic, adânc ancorate în diferite vârste ale limbii şi istoriei româneşti, recent certificat cu o candidatură de No-Bel. Dar nu mai bine ar fi să aduc textul aici, care este la o depărtate de un google search, ca să se înţeleagă mai bine ce vreau să spun?

"Luna ca un corn de tablă a plecat de pe moschee
Şi pe valuri se lăţeşte ca o pleoapă pe cornee
Ca o geană de cadînă pe-un obraz de isihast.
Semiluna lunii crapă-n cioburi reci pe golful vast.
Iese dulful de culege praf de aur de pe boltă,
Pe catarturi de barcaze  grunji  de  aur  se desvoltă
Şi-ale pînzelor burdufuri  s-umplu-n cer   de icosari.
Marea linsă e ca sticla, ceru-i de mărgăritari.
Mai ca ziua luminează negura de praf de stele,
Dă din ghimpe scorpionul, cloşca face temenele,
Ursele lucesc ca petre fără preţ într-un sipet,
Gemenii se pleacă tainic peste-al sferei parapet.
Insuli doar cît vezi cu ochii. Sgomot face numai luna
Lunecînd pe roţi dinţate ca Fecioara în coluna
D-orologiu precînd iese în fereastră cu un prunc.
Stele-n val şi valu-n stele dopotrivă se arunc.
Manoile, fruntea-ţi mare de poet pe pergamente
A căzut şi potolite-s zbuciumele. Oriente,
Cînd văzut-ai în Edenu-ţi un mai nobil ipochim ?"

Ok dacă Eminescu s-a oprit scurt înainte de a compara luna, fecioara din visul sultanului cu Maica Domnului, domnul Cărtărescu a făcut un pas înainte, într-un fel personal, mecanicist, adăugând metafora cu roţi dinţate.

Dar nu e singurul din opera sa. Hai să mai aducem un citat. (Maestre, care i-ai citat pe toţi, cum ţi se pare când te citează alţii pe dumneata?)

"De multe ori după aceea m-am gândit că dacă, mergând în urma ei, i-aş fi atins învelitoarea de mătase, s-ar fi-ntors spre mine nu pentru că mi-ar fi simţit atingerea, ci pentru că ar fi simţit că se scurge, din corpul ei în degetele mele, o parte din necunoscuta şi mistica ei putere interioară..."

Nu sunt prea bisericos. De fapt stau şi mă întreb cu cât mai mult m-am înbisericit mergând la cele două biserici ortodoxe româneşti din Portland, unde totul seamănă şi cu un fel de show pe care nu l-am descifrat încă pe deplin iar în România m-am depărtat complet de biserică. Oricum pot să mă autodefinesc ca unul care din când în când mai speră şi mai crede.

Dar mergând de foarte multe ori şi ascultând predici, şi de la amici, am prins câte ceva pe ici, pe colo. Deci nu se poate să nu mă frapeze asemănarea dintre fragmentul de mai sus cu următoarele versete din Noul Testament, Luca, 8, pe care l-am auzit, destul de recent şi într-o predică la Biserica Română Ortodoxă din Oregon City.

44 Ea s'a apropiat pe dinapoi, şi s'a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s'a oprit.

45 Şi Isus a zis: ,"Cine s'a atins de Mine?" Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis: ,"Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: ,Cine s'a atins de Mine?"

46 Dar Isus a răspuns: "S'a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere."

Nu putem numi acest fragment decât o lipsă acută de altă inspiraţie. Dar poate fi şi o întoarcere pe dos, o blasfemie, dacă e să ne imaginăm că cel care scrie a mai şi citit câte ceva la viaţa lui.

Deci ieri timp de jumătate de oră am "deschis" on-line două cărţi ale candidatului nostru de premiu Nobel, "premiat de francezi", celebrat prin toată presa românească on-line, "cel mai important scriitor" din nu ştiu ce perioadă, pipărat cu puţină controversă, de altfel marginală, pe ici pe colo, şi am găsit două pretexte serioase de a mă opri aici cu cercetarea operei dumnealui, dedicându-mă altor ocupaţiuni.