Pretty Woman

Les extrêmes qui se touchent

Îmi pare rău că nu am scris aces post prima dată când m-am gândit, probabil nu cu mult înainte de a apare ştirea despre actul de caritate de mai jos.

Ahmet Ertegun a fost omul care i-a descoperit şi lansat pe Eric Clapton, Phil Collins, Genesis, the Rolling Stones, Led Zeppelin, Crosby, Stills Nash, Young, Aretha Franklin, Ray Charles şi alţii.

Ştim cu toţii sau poate nu cum ar fi arătat secolul trecut fără muzica rock şi fără autorii de mai sus.

Orice polemizator de extremă dreaptă ar fi spus... A, toată media şi toată maşina de propagandă controlată de... şi aici vă las singuri cu imaginaţia voastră.

Dar iată că nu-i chiar aşa. Au fost şi alţii care au pus umărul serios la educarea generaţiilor şi formarea culturilor.

Dar puţini ştiu că Ahmet a părăsit România odată cu regele Mihai după cum spune Mica Ertogun, soţia lui aici.

De aceea eu, deşi mă îngrozesc în continuare, nu mă mai mir aşa de mult de nivelul de expertiză şi manipulare la care a a ajuns media din România, bazată în mare parte în străinătate.

ION Television

http://www.iontelevision.com/

Niko Niko Rice And Zoi Yogurt

Constituţia României din 2003, art.32

Cine a făcut constituţia asta?

"   (2) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba româna. În condiţiile legii, învăţământul se poate desfăşura şi într-o limbă de circulaţie internaţională."

Constituţia României din 2003, art 32.

http://www.constitutia.ro/const.htm

Ce înseamnă expresia ”în condiţiile legii” într-o constituţie? Legea supremă, constituţia, sau o lege adoptată în parlament? Înţelegem faptul că o lege votată în parlament poate să modifice sau să completeze constituţia dacă aceasta prevede, dacă a lăsat loc la aşa ceva, dar o hotărâre de guvern poate?

Sau se sugerează expresia "în condiţii legale" ca să poată fi uşor confundată de străinii care s-ar uita aşa de curiozitate pe aici, motivând faptul că nu vorbesc perfect româneşte.

În absenţa unei definiţii în constituţie a expresiei "limbă de circulaţie internaţională" nu ne mai rămâne decât să mergem la Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, DEX.

"Limbă internațională = limbă națională cu largă circulație în afara granițelor unei națiuni și folosită în mod oficial, mai ales în relațiile diplomatice."

http://dexonline.ro/definitie/interna%C8%9Bional

http://en.wikipedia.org/wiki/International_auxiliary_language

Este de notorietate faptul că limbilie de circulaţie internaţionale sunt: arabă, engleză, franceză, mandarină, rusă şi spaniolă.

Conceptul a fost creat pentru relaţii diplomatice, atunci când două ţări nu au o limbă comună, pot să folosească una din limbile de circulaţie internaţională de mai sus. A fost un mare abuz introducerea acestei fraze în acest articol care desemnează limba de învăţământ. Sau limbile, dar fără a spune care!

O limbă poate fi oficială în cel puţin două cazuri, intern, când este limba oficială a unei ţări în orice situaţie şi în relaţii diplomatice. O limbă oficială poate fi folosită în învăţământ dar nu devine oficială dacă e folosită în învăţământ. Sau devine?

Practic această formulare, "în condiţiile legii" este prea vagă şi incorectă din punct de vedere logic sau gramatical, nu spune care lege. Trebuia formulat "în condiţii constituţionale" sau "în condiţii legale" dar şi aceasta ar fi fost redundant, fiind vorba aici de un articol de constituţie, nu era nevoie să se precizeze aceasta. Voi continua să analizez şi voi reveni cu precizări. A, am înţeles, s-a introdus expresia "limbă de circulaţie internaţională" care este cealaltă instanţă unde o limbă poate fi oficială, când este folosită ca o limbă diplomatică!

Putem vorbi şi de discriminare a majorităţii din moment ce românii ce nu vorbesc altă limbă nu ar avea acces la o şcoală sau o secţiune a unei şcoli în propria lor ţară.

Acest articol este moştenit din Constituţia din 1991, care la rândul ei l-a moştenit din articolul 24 din constituţia comunistă din 1948 dar nu apare în cea din 1923.

Constituţia României, cea din 1923, a fost votată de o adunare specială, numită constituantă. Constituţia din 2003 a fost aprobabată prin referendum. O adunare legislativă obişnuită nu poate să modifice constituţia sau să facă precizări. Cu atât mai puţin o hotărâre guvernamentală.

Oricum, nu se poate trece peste acest articol decât încălcându-l, făcând un nou abuz, el nefiind suficient de prost făcut.

Proiectul Hotărârii de Guvern pentru modificarea HG 966/2011 este, din punct de vedere tehnic, neconstituţional.

Referendumul din 2003 a avut mai multe scopuri iar unul din ele a fost imediat. Acum este o dezbatere publică pe site-ul Ministerului Învăţământului, dar atunci internetul nu era răspândit în România iar lumea a fost preocupată de celălalt aspect al referendumului şi nu a fost atentă la ce a votat mai ales că acel articol nu a fost modificat faţă de 1991 sau 1948. Câţi din România înţelegeau în 1991 acea formulare din art.32 când au votat acel referendum? Practic s-a consfinţit prin referendum şi în 2003 şi în 1991 acest articol creat în 1991 după modelul din 1948.

Dar în 2012 nici acea formulare vagă şi incorectă nu mai este suficientă pentru introducerea pe uşa din dos în România a unei noi limbi oficiale.

Iar o dezbatere pe un site nu poate să înlocuiască un referendum care să modifice constituţia. Poate doar să creeze o furtună de emoţii. Partea pozitivă e că avem toţi ceva de învăţat.

Başçavuş

În răspuns la http://hydepark.ro/articol/articol/despre-cultul-lui-ceausescu-elefantiazisul-servilismului-507.html

Nu pot să scriu asta ca un comentariu în acel Hyde Park românesc (http://hydepark.ro/) că nu ştim cine/dacă ne aude sau ne citeşte. Şi s-ar putea să iasă chiar mai lung decât un comentariu.

Deci să trecem la treburi serioase, dimineaţa, cu mintea limpede şi anima goală, dacă ne ajută glicemia şi mai lasă vecinii(le) uşile din trântit. Ok, cea cu Mercedesul a plecat, în scârţâit de curea de alternator. Mai e Jeepul şi după aia e linişte.

Mi-am notat în vocabular cuvintele neştiute din articol, din care unul îmi stăruie în memorie. Din alea care îţi pun de obicei piedică în elanul gândirii într-un text. Ubicuu. L-am auzit şi pe la noi. Gata, pe ăsta îl caut în dicţionar. Un alt cuvânt pentru omniprezent. O fi vreo nuanţă acolo dar nu avem timp.

Începusem ieri să scriu într-un comentariu. M-am gândit la chestia asta mai demult. Cândva, în şcoala generală, ne-au învăţat despre inducţia matematică. La şiruri. Deci pui o ipoteză şi o verifici pe următorul termen. Cred că pentru oameni disperaţi, care nu mai au altă şansă, se poate încerca şi la istorie.

Când nu mai putem descâlci ce au făcut înaintaşii noştri, nu de alta, dar ca să nu o repetăm, vorba înţeleptului. Ca să ieşim din ciclu. Când nu vrea să ne spună nimeni nimic.

A şi să nu uit. Apropo de cuvinte. Ele pot să ne spună multe despre trecut. Din etimologia unui cuvânt (nu) poţi rupe istoria formării lui. Într-o zi când nu aveam ceva mai bun de făcut m-am uitat prin dicţionare. Acu este google translate şi ne ajută el. Oare nimeni, chiar nimeni nu a avut nimic de spus până acum despre etimologia numelui fostului omniprezent? Atât de omniprezent că ni s-au saturat creierele la toţi, numele lui devenise un cuvânt comun care a săpat cărări adânci prin creţii creierilor noştri şi aşa aburiţi şi nu s-a mai gândit nimeni la ciudăţenie. Dar cei din lumea liberă nu s-au gândit?

Ia să scoatem şi spell check-ul automat că se blochează cursorul. Gata.

çavuş http://translate.google.com/#tr|ro|%C3%A7avu%C5%9F = sergent, se pronunţă ceauş pentru cei ce nu vor să clicăie

nu ne putem abţine aici să aducem în atenţie şi alte câteva cuvinte turceşti dacă tot eram la google translate

başçavuş http://translate.google.com/#tr|en|ba%C5%9F%C3%A7avu%C5%9F = sergent major

Yüzbaşı http://translate.google.com/#tr|ro|y%C3%BCzba%C5%9F%C4%B1 = căpitan

manì. http://dexonline.ro/definitie/manea (ăsta nu era în google translate dar ne bazăm puţin acu şi pe http://dexonline.ro.

şi e o listă întreagă de grade din armata turcă care au ca rădăcină cuvântul çavuş, iar baş (LOL) înseamnă ceva ca şef in turcă! (Unde întoarcem capul dăm iar peste politică, nu se poate fără ea)

Gata nu vă speriaţi nu vreau să învăţăm aici împreună limba turcă ca Iorga de la Bucureşti la Giurgiu. Dar cred că v-aţi făcut o idee de ce vreau să spun. O listă mai lungă, de vreo 400 de cuvinte, o voi pune într-o postare separată, chiar uitasem, o am undeva, după un query pe site-ul http://dexonline.ro. Da, @400 de cuvinte din fondul lexical de bază românesc provine din turcă, cam cât din slavă etc.

Cu toate că numele mic al ubicuului a fost Nicolae, care e grecesc, chiar foarte comun în Grecia LOL de câte ori aud numele ăsta îmi aduc aminte de replica din film: ”Taki, Sophie, Kari, Nick, Nick, Nick, Nick, Nick, Nick, Nick, uh, Nikki, and I am Gus” Hă hă hă hă hă https://www.youtube.com/watch?v=_dyujnqFuBo iar numele lui ta-su a fost Andruţă, clar grec, da să nu uităm că şi grecii au fost sub turci, chiar puţin mai mult şi mai aproape decât noi.

Deci aplicând metoda inductivă cu aceste nume în gând şi gândindu-ne că Imperiul Otoman se mai chema şi Sublima Poartă, mai gândindu-ne că poate aceste nume chiar sunt nişte simboluri subliminale similare cu cele folosite de masonerie, dar întoarse pe dos, către vechiul răsărit, hai să construim ipoteza.

Comunismul în România la început a fost clar, ocupaţie, dar după aia, de ce nu, reciclat de locali şi folosit pe post de limbă de ceas pe care o întorci înapoi cu vreun secol şi încerci să restaurezi vechea ordine atât de înrădăcinată pe tulpina culturii româneşti, facând asta sub perdeaua prăfuită a dictaturii, după marea curăţenie făcută deja de sovietici.

Oare aşa o fi fost şi la ruşi, cu Stalin după Lenin?

Postarea domnului sus linkat m-a luat înainte, aveam două postări de scris despre chestia asta, una despre influenţa limbii turce în limba română şi alta despre originea comunismului. Asta sunt eu, nu mă pot abţine, bunicul meu îmi reproşa mereu că sunt nerăbdător. Dar am răbdat destul...

Şi oricum, articole/postări despre originea comunismului se scriu tot timpul în România, de 20 ani.

Deci uitându-ne la articol, (apropo, ”sursa puterii" nu era monolitul de partid ci armata de ocupaţie şi după aia securitatea). Conform ipotezei mele, ”moştenirea leninistă” normal, nu mai trebuia căci oricum nu mai vroiau ei să facă comunismul ci alte chestii totalitare. Normal că cei din lista deviaţioniştilor au fost eliminaţi fiindcă ei poate au fost comunişti (nu vreau să dezbat prea mult, toată lumea ştie că comunismul e o fomă de masonism). Dar cel mai bine verifică ipoteza mea fraza ”Ritualuri bizantine de glorificare erau astfel contopite cu pretenţii de ortodoxie marxist-leninista”. QED, nici nu mai merg mai departe.

Pentru cei cărora ce am scris mai sus le va suna a politică, am mai scris aceleaşi chestii cu ani în urmă, poate nu sintetizate astfel, în multe emailuri pe la prieteni.

Eminescu

Mintea lui Eminescu era ca un diamant, fiecare poezie reprezenta o faţetă.

Aprox. 1975

Ruşine veşnică ucigaşilor lui.